Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cine câștigă dacă refuzăm Schengenul aerian

Foto - Hemis/ Profimedia

Ar fi mai mult decât o greșeală, ar fi o prostie floridă ca România să nu accepte propunerea Austriei pentru intrare parțială în Schengen pe cale aeroportuară. Încă nu e sigur că aceasta va putea fi aplicată, mai sunt negocieri complicate, mai e și Olanda, Bulgaria respinge oferta, dar noi nu avem motive s-o refuzăm.

Condiția 1) pusă de Austria: „Prezența poliției de frontieră UE la granița bulgaro-turcă, cel puțin triplată. Creșterea substanțială a sprijinului financiar pentru protecția frontierelor UE bulgară și română”. Păi, foarte bine! Acesta e un sprijin pentru România, e în favoarea noastră, nu o povară! 

Schengen - profimedia

2) „Controale consolidate la frontierele terestre dintre Bulgaria și România, România și Ungaria”. Sehr gut! Dacă nu o cerea Viena, oricum trebuia s-o facem. Să nu uităm eșecul lamentabil până la grotesc sau complicitatea organelor de frontieră române în a-l opri să fugă spre Vest pe infractorul Cherecheș.

3) „Asumarea responsabilității pentru migranții din Siria și Afganistan ajunși ilegal în Austria din România și Bulgaria”. Este o obligație deja existentă a României, conform Tratatului de la Dublin în care suntem parte. Și e vorba doar de un număr de ordinul câtorva sute de migranți care ar fi retrimiși în România. Dar și aceștia, n-au gând să rămână la noi, majoritatea vor încerca din nou să plece spre Vest, cum au mai făcut-o.

Românoșii fioroși de la AUR, în vreme ce führeroaia Șoșoacă își exersează antisemitismul feroce, zbiară că nu vrem atentate teroriste comise de migranți musulmani. O aberație: astfel de acțiuni vizează Occidentul, Statele Unite, nu România, de unde răsunetul internațional al atentatului ar fi prea mic ca să merite efortul. Și, dacă ne gândim puțin, la noi sunt deja mult mai mulți musulmani care muncesc, din Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Afganistan etc., decât cei care ne-ar putea fi expediați din Austria!...

„N-avem nevoie de aeroporturi în Schengen!”, rage cu stropi Șoșoacă. E beznă în miezul zilei: cum să nu aibă nevoie nenumărații români care se duc la muncă în Vest, revin în țară și pleacă înapoi cu avionul?!

Dacă refuzăm Schengenul aerian, dacă ne umflăm în gușuliță ca acest perfect Nae Cațavencu al zilelor noastre, dl Rareș Bogdan la Bruxelles – „Pân`aici, mă-nțelegi, răbdarea noastră e la capăt!” –, vă imaginați că o să cadă Karneha pe spate și-o să zică: „Ei, da, atunci, poftiți, intrați cu totul...”. România nu numai că nu va obține nimic, dar poate fi acuzată nici mai mult, nici mai puțin decât că e interesată să permită trecerile ilegale de persoane prin frontierele sale terestre.

Singurii care câștigă ceva sunt AUR și Șoșoacă.

Și, peste toate acestea, stă observația elementară, pe înțelesul oricărui cetățean român: făcând un pas spre ea, ești mai aproape de țintă decât dacă stai pe loc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

congo

Nu știu de ce sunt fascinat de Congo. În călătoriile mele pe continent african am vizitat trei dintre țările vecine, dar niciodată nu m-am încumetat să intru în Congo, țara care este blestemată să fie cea mai bogată de pe planetă în materie de resurse (metale prețioase, cobalt, coltan, aur, etc) dar cu o populație sfâșiată de sărăcie, război civil, foamete și boală.

Citește mai mult

Lucrare de licenta despre pandemie / sursa foto: Inquam Photos

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Citește mai mult