Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cine câștigă dacă refuzăm Schengenul aerian

Foto - Hemis/ Profimedia

Ar fi mai mult decât o greșeală, ar fi o prostie floridă ca România să nu accepte propunerea Austriei pentru intrare parțială în Schengen pe cale aeroportuară. Încă nu e sigur că aceasta va putea fi aplicată, mai sunt negocieri complicate, mai e și Olanda, Bulgaria respinge oferta, dar noi nu avem motive s-o refuzăm.

Condiția 1) pusă de Austria: „Prezența poliției de frontieră UE la granița bulgaro-turcă, cel puțin triplată. Creșterea substanțială a sprijinului financiar pentru protecția frontierelor UE bulgară și română”. Păi, foarte bine! Acesta e un sprijin pentru România, e în favoarea noastră, nu o povară! 

Schengen - profimedia

2) „Controale consolidate la frontierele terestre dintre Bulgaria și România, România și Ungaria”. Sehr gut! Dacă nu o cerea Viena, oricum trebuia s-o facem. Să nu uităm eșecul lamentabil până la grotesc sau complicitatea organelor de frontieră române în a-l opri să fugă spre Vest pe infractorul Cherecheș.

3) „Asumarea responsabilității pentru migranții din Siria și Afganistan ajunși ilegal în Austria din România și Bulgaria”. Este o obligație deja existentă a României, conform Tratatului de la Dublin în care suntem parte. Și e vorba doar de un număr de ordinul câtorva sute de migranți care ar fi retrimiși în România. Dar și aceștia, n-au gând să rămână la noi, majoritatea vor încerca din nou să plece spre Vest, cum au mai făcut-o.

Românoșii fioroși de la AUR, în vreme ce führeroaia Șoșoacă își exersează antisemitismul feroce, zbiară că nu vrem atentate teroriste comise de migranți musulmani. O aberație: astfel de acțiuni vizează Occidentul, Statele Unite, nu România, de unde răsunetul internațional al atentatului ar fi prea mic ca să merite efortul. Și, dacă ne gândim puțin, la noi sunt deja mult mai mulți musulmani care muncesc, din Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Afganistan etc., decât cei care ne-ar putea fi expediați din Austria!...

„N-avem nevoie de aeroporturi în Schengen!”, rage cu stropi Șoșoacă. E beznă în miezul zilei: cum să nu aibă nevoie nenumărații români care se duc la muncă în Vest, revin în țară și pleacă înapoi cu avionul?!

Dacă refuzăm Schengenul aerian, dacă ne umflăm în gușuliță ca acest perfect Nae Cațavencu al zilelor noastre, dl Rareș Bogdan la Bruxelles – „Pân`aici, mă-nțelegi, răbdarea noastră e la capăt!” –, vă imaginați că o să cadă Karneha pe spate și-o să zică: „Ei, da, atunci, poftiți, intrați cu totul...”. România nu numai că nu va obține nimic, dar poate fi acuzată nici mai mult, nici mai puțin decât că e interesată să permită trecerile ilegale de persoane prin frontierele sale terestre.

Singurii care câștigă ceva sunt AUR și Șoșoacă.

Și, peste toate acestea, stă observația elementară, pe înțelesul oricărui cetățean român: făcând un pas spre ea, ești mai aproape de țintă decât dacă stai pe loc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Alex Livadaru

2026 poate oferi și oportunitatea unor programe de relansare economică sau mai bine spus unor măsuri care să-i încurajeze pe antreprenori să reia energic investițiile și angajările. Altfel, ne uităm la niște date care arată aparent ok pe hârtie, dar asistăm, în fapt, la închideri de întreprinderi și disponibilizări, scăderea investițiilor private și a consumului, toate pe fondul unei inflații încă foarte ridicate- o spirală care erodează nivelul de trai la nivel național și șubrezește inițiativa privată de orice fel.

Citește mai mult

strada intunecata - ploaie

M-am oprit în seara asta la semafor la Rogoredo, în drum spre casă. Sunt vreo 5 grade la Milano și plouă mărunt, e genul ăla de frig care nu te lovește, ci se așază pe tine. Lângă mine a oprit un băiat pe bicicletă, zgribulit, îmbrăcat subțire, care a început să-și sufle în mâini. M-am gândit că merge la muncă, n-avea mai mult de 18 ani. foto: Profimedia

Citește mai mult