Cine e în spate. Regizorii cinici și cruzi care se joacă cu algoritmii reţelelor sociale

 Foto captura TikTok Calin Georgescu

De duminică seara am început să văd diverse ironii pe reţele sociale cu privire la alegătorii lui Călin Georgescu. Prea multe dintre ele împărţindu-ne, iarăşi, între tiktokarezi şi cititori de cărţi, între judeţe analfabete şi cele în care există centre universitare, între inteligenţi şi manipulaţi, pro-europeni şi putinişti.

Totuşi, să nu uităm că intelectualii au pus umărul la alegerea lui Băsescu, pe urmă a incompetenței supreme, Klaus. Şi, de fiecare dată, am mulţumit diasporei că ne-a salvat de Năstase, Geoană sau Ponta. Deşi, pe urmă, ne-am dat seama că numai salvaţi nu am fost.

Am lucrat de-a lungul vremii cu multe naţionalităţi venite să facă afaceri în România şi pot spune că e greşit să considerăm că unele naţii sunt mai deştepte decât altele. Nu avem de ce să ne simţim complexaţi din cauza asta. 

Hibele noastre sunt altele, nu au de-a face cu agerimea minţii şi ele pot explica de ce peste două milioane de români au votat un personaj care pare a recita din Coelho în filmuleţe de un eroism demn de Gladiatorul.

Să nu uităm că ne-am trezit peste noapte în mijlocul unei democraţii sălbatice. După decenii în care am fost obişnuiţi să ne descurcăm, să fim obedienţi, să turnăm prieteni şi rude, să renunţăm la orice iniţiativă individuală, o întreagă generaţie a crezut că găsise panaceul tuturor suferinţelor. Dar am căzut dintr-un puţ în altul: primul deceniu al „democraţiei” neaoşe ne-a adus doar umilinţe, frustrări şi complexe. Cetăţeni oneşti şi-au pierdut locurile de muncă, au văzut cum triumfă şmecherii. „Filantropica” a fost filmul unei generaţii, însă nimeni nu s-a gândit ce monştri poate naşte umilinţa unei societăţi care a intrat naivă într-o lume în care nu mai era nimic garantat.

Un alt vis s-a înfiripat salvator în mintea multora. Ţările Occidentului erau noul vis, ne-am găsit degrabă o altă himeră; Occidentul. Milioane dintre noi au plecat pentru o viaţă mai bună în Germania, Franţa, Italia sau Spania. Au lăsat aici bătrâni neputincioşi, copii care aveau nevoie de părinţi, gospodării care se prăbuşeau, oraşe pustiite ca după uragane. Da, ştiu, italienii din sud când s-au dus în nord şi-au luat familiile cu ei, dintre noi doar o mică parte au făcut asta. Dar ceea ce contează este că prea puţini dintre români au plecat din spirit de aventură, ci pentru că o clasă politică coruptă nu le-a oferit vreo şansă aici. Da, ştiu, noi, care citim aceste rânduri am rămas şi, probabil, majorităţii, ne merge bine. Doar că suntem din oraşele mari, mulţi am avut familii care ne-au susţinut, am avut cheag. Prea mulţi dintre cei care au plecat să aibă grijă de bătrâni, să care saci de ciment, să servească 12 ore pe zi în vreo pizzerie plătiţi mult mai prost decât localnicii nu s-au integrat în noile patrii. Lângă Colloseum sau la marginea Mediteranei au simţit umilinţe, au plâns după copiii şi părinţii lăsaţi la mii de kilometri. Dar au continuat să spere.

Gândiţi-vă la zecile sau sutele de mii de copii care au rămas aici. Au primit şi primesc bani pe card, vorbe bune pe telefon şi săruturi virtuale pe skype. Sunt crescuţi de bunici sau rude, liberi să nu înveţe, liberi să piardă ore pe tiktok, să se revolte. Dar îi vrem cetăţeni-model, raţionali şi organizaţi, însufleţiţi de înalte valori.

Gândiţi-vă la copiii care nu au putut învăţa o meserie, fiindcă miniştrii Educaţiei desfiinţaseră şcolile profesionale pentru a-i umili pe urmă la bacalaureat. Învăţăm ceea ce alţii au uitat de câteva decenii, ne prefacem că avem materii, dar, la terminarea şcolii, copiii sunt la fel de lipsiţi de perspective şi de ingenui ca şi părinţii lor în 1990. Dar le cerem să voteze cu mintea, nu cu afectul.

De trei decenii şi jumătate, politicienii României şi-au umilit cetăţenii. Suntem o societate bully al cărei target este să-i traumatizeze pe cei pe care ar trebui să-i protejeze. Cicatricile se vindecă urât. La umbra analfabetismului funcţional înfloresc conspiraţiile.

Rolul preşedintelui este unul de importanţă redusă. Şi, totuşi, stârneşte cele mai mari pasiuni. Fiindcă suntem încă o societate cu democraţie tânără, o societate abrutizată de politicieni imorali, o societate care visează mereu la o nouă minune, aşa cum a fost revoluţia, cum a fost libertatea de a ne gâsi rostul altundeva. Iar preşedintele este omul providenţial care poate să ne salveze. Numai că, de fiecare dată când am crezut că am învins sistemul nenorocit al securiştilor şi comuniştilor, fiecare “salvator” ne-a tras clapa, şi-a mai bătut joc o dată de noi. Mai întâi Băsescu şi camarila sa, pe urmă, cu o nesimţire suverană, Iohannis.

Sincer, nu cred că multe naţiuni ar fi avut puterea să viseze de mai multe ori decât noi, să se mobilizeze atunci când a trebuit să mai căutăm un salvator de atâtea ori.

Orice societate care nu mai simte că poate să aibă un viitor începe să-şi creeze o mitologie şi să-şi caute eroi. Nu mai vrea salvare, vrea răzbunare. Evident, mitologia este mincinoasă, iar salvatorii demagogi, în cel mai bun caz, de cele mai multe ori nişte psihopaţi.

După atâtea alegeri care s-au dovedit umilitoare, după decenii în care ni s-au împlinit prea puţine vise, după ce ani la rând ni s-a spus că viruşii nu mai există, că aselenizarea a fost filmată în studiourile de la Hollywood, că oculta vrea să ne transforme copiii în fiinţe non-binare, că “singura ştiinţă este Iisus Cristos”, că români ca Zelea Codreanu au fost eroi şi nu au omorât evrei, aveam nevoie de cineva care să nu semene cu cei care ne-au condus trei decenii şi jumătate. Eroul pe care l-am ales acum trebuie să ne scape de toţi cei care ne-au umilit şi chinuit şi să-i “împartă în două cete, în smintiţi şi în mişei”. Vrem doar discursuri înălţătoare, despre patrie, demnitate, Dumnezeu şi destin măreţ.

Doar că, în superproducţia pe care o trăim noi, nu generalul Maximus este eroul, ci împăratul cel dement. Iar din spatele scenei surâd regizori care au sânge pe mâini şi se joacă cu algoritmii reţelelor sociale. Sunt cei care urăsc eroii filmelor americane, fiindcă nu le place libertatea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp