Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cine și cum decide că un om nu mai are nicio șansă? O discuție necesară despre cum se moare în România după decesele suspecte de la spitalul Sf. Pantelimon

Spitalul Sf, Pantelimon

Foto: Inquam Photos

„Știi, perioada asta a fost foarte grea pentru mine. După povestea asta de la Sf. Pantelimon, m-am tot gândit la ce s-a întâmplat cu tata, am retrăit ce am simțit atunci”, mi-a spus în weekend o prietenă al cărui tata murit din cauza Covid într-o secție ATI din țară. Lunile care au trecut de la deschiderea cazului Sf. Pantelimon au fost cumplite pentru cei care au pierdut în ultima vreme pe cineva drag acolo și care nu-și pot scoate din minte faptul că acel om poate nu a murit de moarte bună. Însă pot retrezi traume și naște incertitudini pentru mulți dintre cei care au avut un apropiat la ATI, în alte locuri din țară, precum prietena mea care se întreabă azi: Oare au făcut totul? Oare e ceva ce nu știu? 

Dincolo de aspectele legale, dincolo de anchetă și de verdictul pe care trebuie să îl dea judecătorii în acest caz, evenimentele de la Sf. Pantelimon ne-au arătat că noi, cei din afara sistemului, nu știm mare lucru despre ce se întâmplă la granița dintre viață și moarte într-un spital din România. Iar reacțiile ministrului Sănătății și ale unor autorități medicale nu au avut decât rolul de a amplifica nesiguranța și a transmite senzația că în jurul acestei linii subțiri există o mare zonă incertă, în care se poate ascunde orice, de la neputințe și abuzuri.

Acest caz tulburător trebuie să nască o discuție adevărată despre cum se desfășoară finalul vieții unui om într-un spital din România. Cine și cum decide că nu mai are nicio șansă de supraviețuire? Poate fi aceasta vreodată o decizie individuală, a unui medic? Sau există o echipă care analizează cazul conform unor norme clare, medicale și etice? Care sunt pașii procedurali? Cât de transparent sunt gestionate aceste cazuri? Care este poziția față de membrii familiei și ce greutate au deciziile lor, în condițiile în care pacientul nu-și poate exprima consimțământul? Cum sunt pregătiți și susținuți medicii pentru acest proces? Care sunt vulnerabilitățile din sistem? Cum au de gând autoritățile să le corecteze? 

Niciuna dintre comunicările oficialilor din sănătate - cu atât mai puțin ieșirile țâfnoase și dezvinovățirile rapide - nu a fost lămuritoare în această privință. 

Într-un comunicat dat după arestarea celor două doctorițe de la Sf. Pantelimon, Societatea Română de Anestezie și Terapie Intensivă a precizat că ghidurile medicale prevedeau în cazul anchetat de procurori scăderea „dozei mamut” de noradrenalină (de 15-20 ml/h ) la „doza recomandată” (de 1 ml/h). Nu am aflat însă nimic despre alte măsuri care ar trebui să însoțească sau nu această decizie, în general. Dacă acest act medical echivalează practic cu întreruperea „resuscitării chimice”, cum au numit-o unii medici, a unui pacient, poate fi el dus la îndeplinire fără măcar informarea, dacă nu consultarea, familiei? Chiar presupunând că, la modul real, nu se mai poate face nimic pentru acel om, chiar dacă este inconștient, nu merită cei care-l iubesc să știe că, de la reducerea dozei, mai are doar o oră de trăit? Un timp cât o eternitate în care i-ar putea fi alături, în loc să muncească, de exemplu, ca apucații, ca să-și termine sarcinile la job și să prindă ora de vizită la spital. O oră de vizită pentru care va fi prea târziu.

Felul în care sistemul medical românesc se raportează la cei aflați în apropierea morții vădește de prea multe ori disprețul față de viață și de demnitatea ființei umane. Și nu este vorba numai despre cei care ar putea fi salvați, ci și despre pacienții în stadiu terminal.

După 32 de ani de când centrele pentru moarte fără dureri au ajuns în România, doar 18% dintre pacienții care au nevoie de îngrijiri paliative le pot primi, scrie Hotnews, care o citează Mirela Nemțanu, directorul executiv al Hospice Casa Speranței. În acest procent, intră toate de serviciile de paliație disponibile, în sistem public, privat și non-guvernamental, iar cele mai multe dintre acestea sunt oferite de ONG-uri.

Din acest motiv, sunt oameni care ajung pur și simplu să moară urlând de durere la ei acasă sau într-o secție de terapie intensivă care nu le poate oferi îngrijirile de care au nevoie. În peste trei decenii de la Revoluție, această țară nu a reușit să creeze un sistem prin care să îi ofere unui om un sfârșit demn, fără traume inimaginabile pentru el și familie. Așa se face că 82% dintre pacienții în stadiul terminal nu au acces la servicii care să le ofere o minimă calitate a vieții în puținul timp pe care îl mai au de trăit.

Chiar dacă este un subiect greu de dus, pe care am vrea să îl evităm adesea, trebuie să discutăm astăzi despre cum se moare în România. Fiindcă răspunsul este strâns legat de cum se trăiește în România. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Niciun comentariu nu a adus vorba despre aspectul religios. În România, cu aproape 14 milioane de creștini ortodocși, e greu să pui problema controlului vieții. Poate că ăsta este unul dintre motivele pentru care nu s-au stabilit norme clare în care pacienții “fără șanse reale” să fie transferați de la ATI în secții de îngrijire paliativă. Dar ce medic sau ce comisie își poate asuma această decizie? Și probabil că foarte mulți aparținători nu vor fi de acord cu o astfel de decizie.
    În mod cert însă, îngrijirea paliativă trebuie reglementată, pentru evitarea haosului procedural care pare să domnească în secțiile ATI.
    • Like 1
    • @ Andrei Tarlea
      Foarte bun commentariul. Chiar si in tarile unde este reglementat , familiile merg uneori pana la tribunal pentru a-i tine in viata in mod artificial. In schimb alte tari au legiferat de ani buni sinuciderea asistata. Subiecte extrem de difficile din pacate . Si multa suferinta.
      • Like 1
  • Impresionant cati specialisti ATI exista in Romania pe forumuri de discutii … din care majoritatea fara studii de specialitate , dar nu conteaza se pare. Altfel, subiect f f dificil , si pt ca l-am trait ( in calitate de apartinator) , nu stiu cum unii suporta sa vada o persoana iubita chinuindu-se saptamani, luni , intubata , fara nici un semn de viata si cu sanse zero. Ce ii face sa creada ca asta si-ar fi dorit omul care nu mai are nici un control asupra propriei persoane , ce ii face sa creada ca decizia lor de continuare a tratamentelor este cea buna ? Sau ca persoana ar vrea sa traiasca cu sechele oribile ? Decizia este f dificila , implicarea emotionala f puternica, si din pacate ratiunea nu prea mai este prezenta. Lipsesc legi in Ro , asta este mai mult decat clar . Si ca sa vorbim si de ceea ce se intampla ‘afara’ , pentru ca multi romani cred ca este raiul pe pamant ( in functie de definitia fiecaruia pt ‘rai’) ,
    Pentru cine are deschiderea sa citeasca ceva care nu corresponde neaparat opiniei deja formate.

    https://www.cnn.com/2018/04/25/health/alfie-evans-appeal-bn/index.html

    https://adevarul.ro/stiri-interne/sanatate/zeci-de-medici-romani-din-franta-sar-in-apararea-2382342.html
    • Like 3
    • @ Réinventant
      Nu poti spune NICIODATA ca sunt sanse zero. Exista mii de cazuri de bolnavi care si-au revenit dupa ani de zile de coma de gradul IV, chiar din starea numita barbar ,,moarte clinica,, S-a demonstrat stiintific ca peste un sfert din pacientii considerati inconstienti sunt de fapt constienti, doar ca nu se pot misca si nici nu pot vorbi. Pledoaria ipocrita pentru ucidere (asta este de fapt euthanasierea) este dată de goana dupa mosteniri sau organe de transplant. E un egoism monstruos. Restul e can can
      • Like 2
    • @ Vasile Ostaciuc
      Faceti aceasta afirmatie ('NICIODATA') in calitate de medic specialist ATI ?
      • Like 1
    • @ Réinventant
      Va rog să-mi spuneți de ce oamenii (da, sunt oameni) declarați în stare de moarte clinica, arunci când li se iau organe pentru transplant, evident fără anestezie (e o risipa) le curg lacrimi din ochi. Evident, că nimănui nu îi pasa.
      • Like 0
    • @ Réinventant
      MD check icon
      Domnul a spus "nu poti spune NICIODATA (ca sunt sanse 0)" adica nu poti fi sigur. de pe partea asta a existantei, orice ai fi: medic sau nu. Mai ales ca atunci cand le convine (ca sa-si justifice greselile profesionale) medicii adesea se scuza ca medicina nu e matematica, nu e stiinta, corpul uman nu e predictibil etc. Dar ... numai cand le convine.
      • Like 1
  • Ce nu are Alexandru Rafila si nu are spitalul de stat Pantelimon ? .... ISU lui Arafat !! ... restul victime colaterale ... mortu-i de vina !!
    • Like 0
  • Adi check icon
    Voi aţi auzit de legea cu privire la obligativitatea de prezentare către pacient, (şi de semnare de către pacient) a documentului intitulat „Consimţământul Pacientului Informat”? Da - există o asemenea lege - şi orice prestator de servicii medicale are obligaţia să o respecte. Toate unităţile medicale de stat, dar şi cele private - absolut toate - au obligaţia să se acopere cu un asftel de document - care are valoare juridică.
    Orice spital, până şi orice banal cabinet de stomatologie nu te va admite ca pacient până tu, ca pacient, nu ai semnat documentul respectiv.
    Ce conţine documentul? Păi, în principiu, cele 3-4 pagini cu scris mic, conţin multiple exemple şi clauze juridice prin care pacientul renunţă la dreptul său de a formula plângeri sau/şi pretenţii (despăgubiri) de Malpraxis împotriva spitalului sau medicului respectiv.
    Nu vei fi admis în spital, nu ţi se va face o extracţie dentară sau un implant dentar la stomatolog fără ca mai înainte să semnezi documentul respectiv.
    Dacă momentan vrei să amâni semnarea până când vei avea posibilitatea ca să te consulţi cu un avocat, nu numai că ţi se va refuza serviciul medical respectiv, dar nici nu ţi se va permite să scoţi din unitatea medicală o copie a documentului respectiv. Fiindcă, de obicei, eşti pus să semnezi documentul aşa, la repezeală, adică „pe colţul mesei”. Tocmai pe asta se bazează juriştii care au ticluit acel document formulat în favoarea prestatorului de servicii medicale: pe faptul că majoritatea pacienţilor ajung acolo „într-o mare nevoie urgentă” şi, pe deasupra, majoritatea lor sunt fie semi-analfabeţi funcţionali, dar mai ales nu înţeleg conseciinţele termenilor juridici cu care sunt obligaţi să fie de acord.

    Aşadar, data viitoare când veţi fi pus în situaţia să semnaţi ceva, citiţi acel document cu mare atenţie. Şi, dacă vi se va refuza serviciul medical, sau dacă vi se va refuza o copie a documentului respectiv, atunci scoateţi telefonul şi faceţi o poză înainte să părăsiţi locul respectiv. Altminteri, s-ar putea să fie ultimul document pe care-l veţi semna în viaţa asta.

    Mai multe detalii aici:
    https://www.bordianusiasociatii.ro/consimtamantul-informat-un-drept-legal-al-pacientului/

    Probabil că mulţi vor spune, „ei şi? ce-i cu asta?... ce putem face noi?”
    Pentru început, ANPC ar putea intra pe fir, la fel cum, cică, încearcă să ne protejeze de acele restaurante care ne îmbolnăvesc, de clauzele abuzive din contractele de împrumuturi, etc.
    Fiindcă aici treaba e mult, mult, mai serioasă,
    • Like 4
    • @ Adi
      La ATI nu intră niciun pacient conștient, necum să mai citească și să semneze informat...
      • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      Adi check icon
      De obicei nu prea se intră direct la ATI decât în cazul unor accidente Marea majoritate a vârstnicilor sunt mai întâi internaţi pe secţie. Iar dacă se constată că pacientul respectiv este intradevar inconştient, atunci familia sau aparţinătorul trebuie să semneze consimţământul în locul său. Dacă pacientul nu are aparţinători atunci trebuie să se formeze o comisie formată din medici care să-i suplinească acordul. Mai multe detalii cu privire la acest aspect în link-ul din comentariul meu iniţial.
      • Like 1
    • @ Andrei Tarlea
      MD check icon
      Va contrazic. La ATI intri automat si dupa operatii programate, si stai acolo 1-2 zile obligatoriu.

      Sigur, sunt si pacienti care intra direct la ATI sau in sala de operatie, inconstienti. Nu stiu cum se procedeaza cu consimtamantul acestora, exista probabil o gaselnita juridica sa se presupuna acordat.
      • Like 1
    • @ MD
      Aveți dreptate. Sunt cazuri și cazuri. Când am folosit cuvântul "niciun" m-am referit exact la momentul intrării în ATI, când de cele mai multe ori pacientul este inconștient.
      • Like 1
  • Dacă doza de noradrenalina poate fi scăzută conform ghidului medical prezentat de Societatea Română de ATI și nu există alte protocoale medicale în acest sens- atunci medicii respectivi vor scăpa basma curată.
    Restul întrebărilor pe care și le pune autoarea articolului și ni le punem cu toții , vor rămâne fără răspuns. Legislația actuală în domeniul respectiv , mă refer la activitatea de ATI - și în organizarea actului medical în general - este, cel mai probabil incompletă și, ca atâtea legi din România, poate fi interpretată după bunul plac al unui complet de judecată.
    De altfel mă aștept ca cele doua doctorițe să fie eliberate cât mai curând din arest, iar la un eventual proces, un avocat bun să facă praf tot rechizitoriul întocmit de procurori în cazul respectiv. Iar explicația constă tocmai în vidul legislativ pe care l-am subliniat.
    • Like 2
  • Medicii trebuie sa trateze o afectiune, sa aline suferintele pacientilor in conformitate cu juramantul prestat. Nu au nici un drept sa decida cine sa traiasca sau sa moara! In unele tari (Elvetia s.a.) dreptul la eutanasiere asistata este legiferat, iar decizia apartine pacientului si nu medicilor de la ATI. Evenimentele de la Sf. Pantelimon ne face sa credem ca aceasta practica a medicilor de la ATI este o o continuare "fireasca" a metodelor folosite de unii medici in perioada COVID. S-au erijat ei...oare...in "acei Dumnezei" care au decis cine trebuie tratat sau nu?????
    • Like 3
    • @ Graziela-cleopatra Borode
      Cred ca Olanda este tara care aproba ,eutanasierea cu consimtamantul familiei ,caci in situatia cand pacientul nu mai poate face asta ! Iar eforturile medicale sunt fara efect ..
      • Like 3
    • @ Graziela-cleopatra Borode
      https://adevarul.ro/stiri-interne/sanatate/zeci-de-medici-romani-din-franta-sar-in-apararea-2382342.html
      • Like 2
    • @ Dan Capitan
      MD check icon
      Am dat like din greseala, rog, nu tineti cont
      • Like 0
  • Nu exista specialitate medicala mai pretioasa decat ce a lu' Rafila! Adica, o poate invata si un mecanic auto, adica, am vrut sa zic - oricine! In plus cred ca Juramanul lui Hipocrate trebuie completat in final cu ''CORB LA CORB NU-SI SCOATE OCHII''!
    Daca traiti in Romania si nu aveti bani destui nu aveti nici dreptul la viata! Asistenta medicala privata in ambulator a devenit o catastrofa! Sa-i multumim si ministrului de resort aflat inca in funcie!
    • Like 4
  • Daniel00 check icon
    De groaza nu e "doza mamut", ci modul in care "doamnele cu coasa" se jucau cu viata oamenilor. Acum vor eliberare conditionata, pai puscaria pe viata e prea putin pentru ele!
    • Like 7
    • @ Daniel00
      Daca doamnele lucrau in Franta, nu era nici o problema, legea era clara, Si probabil vor pleca . Iar in Romania vor fi din ce in ce mai putini medici . Ciné va avea bani se va trata in privat ( f f scump, ca in SUA) Cine nu, va sta cu anii pe liste de asteptare in sistemul public, ca in Canada.
      • Like 3
    • @ Réinventant
      Ce santaj ordinar ..decat cu asa medici mai bine lipsa... ordinari.
      • Like 3
    • @ George Bucsan
      Daniel00 check icon
      Omul incerca sa ne trimită după fenta. Nu e despre crimă, chipurile ar fi de doar despre o culpa medicala și aia incertă. Însă nu ne-am născut ieri...
      • Like 1
    • @ Réinventant
      MD check icon
      Va inselati. Suntem ca o turma fara conducator, fara indrumare. Altfel am face lobby sa atragem medici straini cu conceptii sanatoase, i-am intergra aici, am profita de stiinta si constiinta lor. Am intalnit medici competenti din spatiul ex-sovietic, am citit despre medici competenti din spatiul ex-imperiul britanic, cu pregtire solida si dorinta de a ramane aici. Iar pacientii cu bani poate nu se vor trata in privat unde s-a vopsit gardul dar inauntru e tot leopardul, Poate se vor duce in strainatate si vor recuza orice spital unde exista medici romani. Si da, luati in calcul si AI-ul. Acum pare SF dar la cat de repede se misca lucrurile, va deveni realitate. Asa ca - cine vrea sa plece - bon voyage! Sa nu cumva sa ajunga sa spele vase.
      • Like 1
  • Razvan check icon
    "Ghidul medical prevede...".
    Pentru astia prosti ca mine: prevede si inscrierea de falsuri in foi dupa reducerea dozei ?
    Cred ca aici e problema, si de aici apare incriminarea celor doua - daca ghidul medical prevede reducerea dozei (nemaivorbind de comunicarea cu familia bolnavului), atunci de ce mama supararii se face pe ascuns si nu se consemneaza acelasi lucru si in foi ?
    PS Cred ca stimabilele doamne cu coasa nici nu realizeaza de fapt ca au gresit, la fel ca si toti arogantii care ne informeaza ca suntem prea prosti ca sa intelegem acest "act medical".
    Iar cei de la IML nu cred ca pot fi contestati sub motivul ca nu au ei pregatirea necesara - ei chiar cu asta se ocupa: stabilirea cauzelor decesului !
    • Like 9
    • @ Razvan
      Absolut corect! In plus, cred ca 90% din medici ii considera pe pacienti ca fiind idioti si nu novice si se poarta in consecinta - exact ca, de ex., mecanicii auto care te aburesc ca trebuie reparata masina cu bani multi si peste tot desi nu era nevoie de acele reparatii! In ambulatorul privat o consultaie dureaza intre 15 si 30 minute, dar in cele mai multe cazuri acest timp alocat este mult prea putin!
      • Like 5
  • Un articol care pune punctul pe "i". Asa este, daca oamenii nu mai puteau fi salvati familia trebuia contactata si informata despre situatie; in schimb, s-a tacut malc si s-a mers pe sest. Este aceasta corectitudinea procedurala in Romania? Pai, in acest caz, imi pare si mai rau ca nu am ramas in UK, unde am stat 2 ani de zile. Ca parca acolo, chiar daca sunt probleme, lucrurile sunt mai clare si mai civilizate. Si da, exista un respect mai mare pentru viata si pentru om, chiar daca acesta este bolnav in stadiu terminal.
    • Like 6
    • @ andreea dragusin
      Familia in général nu accepta genul aceasta de deznodamant. 'Afara' se ajunge la ordine judecatoresti. Legile lipsesc la noi, aici trebuie intervenit. Nu la linsari publice de catre oamenii care nu inteleg ce se intampla, Situatie in care t0t pacientii pierd la final.

      Si parintii lui au fost 'informati' :

      https://www.bbc.com/news/uk-43933056
      • Like 2
    • @ Réinventant
      RazvanP check icon
      Guess what nu medicii decid, nici judecătorii! Ce se în pseudofascismul totalitar din UK nu este în nici un caz un exemplu de urmat!
      • Like 2
    • @ RazvanP
      Daniel00 check icon
      Omule ești pe lângă subiect. Crima e pedepsită la fel oriunde, adică și în Anglia și sper și în România
      • Like 2


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult