Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Coada pentru ieșirea din România s-a mutat la Cluj: viitorul pleacă, analfabetismul rămâne la putere

RIUF Cluj

De trei ani întâlnesc sute, chiar mii de elevi de liceu din toată țara fix într-un moment important din viața lor. Toamna și primăvara, la RIUF (Romanian International University Fair), am ocazia să văd viitorul acestei țări, dar și potențialul care ne poate scăpa așa de ușor printre degete, dacă nu știm să-i ținem „pe lângă casă” cu facultăți bune, profesori dedicați și cu o societate care să-i onoreze. 4500 de vizitatori a avut târgul aceasta doar la Cluj. Cu o săptămână înainte, chiar în weekend-ul referendumului „pentru familie”, la București, mii de tineri și părinții lor au stat la cozi rotate în jurul Sălii Palatului. Pentru toți, „afară” este o șansă nu doar la o educație mai bună, dar și la un sistem de valori corect, bazat pe meritocrație.

Înainte să vă spun ce a fost la Cluj, vă propun două realități:

  • „40% din generaţiile viitoare, din cei care vin din urmă şi trebuie să susţină România din punct de vedere economic, social, cultural şi politic, sunt analfabeţi social şi funcţional, adică vor fi un balast în viitor şi nu un activ, ca acum, pentru piaţa muncii, pentru business, pentru economie, pentru România”. (Daniela Vişoianu, preşedintele Coaliţiei pentru Educaţie, declarație la ZF Live)
  • Universitățile din România au pierdut 400.000 de studenți față de 2009. „În primul rând este motivul demografic, România merge pe un trend descendent, apoi vorbim despre un număr important de absolvenţi de liceu care părăsesc țara. Vorbim de 10-15 mii de absolvenţi de liceu care părăsesc ţară pentru a studia în străinătate. Și de asemenea sunt foarte mulţi absolvenţi de liceu care au luat Bacalaureatul şi care consideră pur şi simplu că universitatea nu e o oportunitate pentru ei.” (Mădălin Bunoiu, prorector Universitatea de Vest, declarație la PRO TV)

Văd viitori medici, arhitecți, IT-iști, antreprenori, ingineri, dar și profesori și mă simt norocoasă că sunt printre primii care face cunoștință cu ei.

La 16 sau 17 ani, singuri sau cu părinții, toți trec printr-un proces de decizie greu: ce traseu educațional să urmeze, astfel încât să fie fericiți cu ce aleg. Pentru cei mai mulți dintre cei cu care am stat de vorbă, această alegere nu e deloc despre meserii bănoase sau rolul pe care îl vor juca în societate, ci e despre fericire. Adolescența aduce cu ea și o încredere mai mare în ceea ce noi, adulții, numim căutarea fericirii.

Acest târg vorbește însă și despre liniștea părinților că le lasă spațiu copiilor să aleagă după inima și aptitudinile lor, și despre bucuria copiilor că le sunt respectate alegerile și că pot dovedi că sunt și ei deja oameni mari.

Aud aceleasi întrebari în fiecare an: ce facultate să aleg?; ce meserie o să am după facultatea X?; e mai bine să rămân în țară sau să plec la studii în afară?; cum e mai bine pentru mine?

Fricile apar mai des la părinți: oare copilul meu alege bine?; e făcut pentru el meseria X sau Y?; cum să-l ajut să-și aleagă mai bine meseria?; rămasul în țară o să-mi facă copilul fericit sau nu?

Pentru prima oară, anul acesta, la RIUF Cluj, am purtat niște discuții atât de oneste cu tineri atât de tineri, încât speranța mea pentru această generație s-a întărit. Sunt maturi în gândire, nu acceptă compromisurile și văd în educație o șansă de a avea o viață mai bună. În afară.

Am vorbit despre carieră și riscuri, despre cum o decizie de a pleca din țară le afectează întreg sistemul familial, despre cum nu sunt învățați în școli să gândească critic și să cântărească orice informație, despre presiune socială - dacă pleacă toată gașca mea din oraș, trebuie să o fac și eu -, despre părinți care nu-și permit să le achite studii private, dar care fac sacrificii și le susțin traseul, despre cum înțeleg că și ei contribuie la schimbarea în societatea civilă.

Deși clujenii văd viitorul în Vest, anul acesta am întâlnit și tineri care se uită spre București, ca în urmă cu 15-20 de ani.

Un dialog cu viitoare muziciană mi-a rămas în minte:

- Vrei tu sa vii la București la facultate și lași frumusețe de oraș în urmă?

- Păi, la Cluj, toată lumea îmi zice că, dacă fac management, îmi pierd vremea. Și eu nu am timp de pierdut. Știi, eu sunt pasionată de muzică și vreau să fac muzică toată viața, dar știu că nu faci bani din asta. Așa că vreau o faculate de business pe bune, din care să fac bani, să fac profit și să-mi deschid un alt business din muzică. E ceva ce știu clar că trebuie să fac.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ionel check icon
    In linii generale asa stau lucrurile. Totusi, sa nu prefatam "apocalipsa". Sunt 4-5 milioane afara si noi nu avem loc pe strazile din/dintre marile orase. Analfabeti functionali exista si in tarile unde merg studentii de la noi. Incepand de azi a fost introdus si in Romania creditul pentru tinerii intre 16-26 de ani, fara dobanda, prin CEC. Este un pas inainte insa fara o reforma/autonomie reala a institutiilor superioare, dar nu numai, mare lucru nu va fi. Schimbarea trebuie sa inceapa de jos, de la noi, de la oamenii de rand. Daca asteptam o schimbare sus, la varf, in politica, putem astepta mult si bine. Dintre noi, de jos, pleaca cei care ajung acolo sus. Sa fim mai optimisti.
    • Like 0
  • Culmea, contrar titlului România pare o țară foarte locuibilă, ca să zic așa, nicidecum una din care să pleci. Dacă zeci de mii de tineri "aleg" în fiecare an să studieze în alte țări (probabil vestice), înseamnă că parinții lor pot susține financiar acest lucru, plus traiul de zi de zi pentru ei rămași în țară.
    • Like 0
  • ....viitorul pleacă, analfabetismul rămâne la putere. Când a murit Stalin, încă nu eram născut, trebuiau să mai treacă 2 ani să mă nasc, dar...Dar mama mea printre altele mi-a povestit ce proastă era lumea de-l plângea deși nu făcuse nici un bine poporului român din contra, doar rău. Când a decedat Gheorghe Gh. Dej, aveam 10 ani și-mi aduc aminte cum lumea a plâns la înmormântarea primului conducător comunist al poporului român după instalarea bolșevismului în România. Până în Decembrie 1989 am asistat în diferitele faze ale vârstei și la bune și la rele pe parcursul tiraniei cuplului Ceaușescu. Se ajunsese ca programul Televiziunii Române să se deschidă și închidă cu Ceaușescu inclusiv imagine. Bineînțeles că ajunsesem ca majoritatea să-l urâm pur și simplu. Era și greu de suportat ca o persoană după ce că era analfabetă să fie și vinovatul principal al unui nivel de viață sub orice suportabilitate : lipsă alimente de bază, lipsă lapte proaspăt și praf pentru copii, case încălzite doar 3 ore pe zi, 20 l de benzină pe lună pentru mașinile private, etc., etc., etc. Și iată-ne în anul de grație 2018, secolul...XXI, când în fața noastră alternează la TV și mai ales în realitate aceeași comunistoizi cu același nivel de cultură precum cel al cuplului Ceaușescu. Aceeași nemernici, aceeași mincinoși, aceeași proști, aceeași mocofani, aceeași mârlani se exhibiționează la conducerea țării. Este un blestem sau suntem noi un popor de tăntălăi ? Noroc că proștii ăștia sunt pe cale să creeze aceleași condiții de pe timpul lui Ceaușescu și atunci va trebui să repetăm „figura„ din Decembrie 1989 și-i vom înlocui cu progeniturile lor probabil. Totul va deveni un „perpetuum mobile” repetabil la 25-30 de ani. Vede altcineva o altă perspectivă în această IMOBILITATE în care trăim ? Să nu cumva să începeți să vă plângeți de milă pentru că situația este mai mult comică (umor negru) decât tragică.
    • Like 2
  • ”Încremenirea în proiect” a universităților românești constituie principala cauză a exodului tinerimii studioase. Atâta timp cât o bună perioadă de timp universitățile românești s-au transformat în sinecuri bănoase pentru profesorii ”rinoceri”, în ”benzi rulante” furnizoare de certificate de studii fără acoperire, în generatoare de ”doctori” după modelul ”copy&paste” rezultatul nu avea cum să fie altul. Această realitate va determina ”volens nolens” și universitățile românești să se înscrie pe linia normalității, spre cercetare fundamentală, spre adecvare la cerințele pieței muncii, spre furnizarea de diplome acoperitoare, altfel spus ”tot răul spre bine”.
    • Like 4
    • @ Voicu Nicolae
      Nu stiu daca e asta sau: infrastructura muci, sistemul medical muci, nesimtirea/spagareala generalizata. Pentru mine cel putin astea au contat mai mult decat situatia din universitatile romanesti atunci cand am plecat.
      • Like 1
  • Tragic dar adevărat. Încet dar sigur, România moare la propriu, fără să miște de facto vreun politician la putere în ultimii 30 de ani. Nu o să dispărem „cuceriți„ de ruși sau de unguri, o să dispărem pre limba noastră, din propria prostie, ignoranță, parvenism și mai ales hoție.
    • Like 3


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult