Pricepeți ce e în mintea generației de 18 ani? Am stat o după amiază cu adolescenții care nu vor să mai plece din România

O mână de oameni cu vârste între 17 și 18 ani domină încăperea cu întrebările și foșnetul lor. Mă aflu cu ei într-o cafenea din centrul Bucureștiului, duminică, la ora 9.00 dimineața. 

Ei stau de vorbă, în timp ce savurează cafeaua casei și își iau micul dejun, împreună cu coproprietarul care se pierde ușor în grup. 

Cei 17 tineri au ales să își petreacă o duminică răcoroasă în vizite la diferite business-uri din București. Eu stau și îi ascult. Și încep să îi văd.

Răzvan Crișan, co-proprietarul M60, e cu maximum 10 ani mai mare decât ei, dar nu prea diferit de publicul lui și, dacă nu aș ști personajele, aș zice că sunt din aceeași gașcă și au cel puțin un lucru în comun: nu au chef să piardă timpul.

El, la vârsta liceului, a avut curajul să aleagă și să nu meargă la o facultate de stat din țară, de fapt, a ales să nu se ducă deloc la facultate, fix ca să nu piardă timpul. În schimb, a fondat un ONG, Asociația ORICUM, care să fie vocea și spiritul unei generații, cu „misiunea de a a fuziona creativitatea cu economia pentru a determină o transformare a felului în care se dezvoltă Romania”. Între timp, Răzvan Crișan a călătorit mult, a condus și a gândit proiecte uriașe despre industriile creative din țară, a creat un festival independent de filme de scurtmetraj, prin 2008, și nu i-a fost frică de eșec.

Cu toții arată la fel, atât în modul de a se îmbrăca, cât și în felul în care gesticulează, își pun probleme, vorbesc. Dar nu vorbesc deloc prostii, ci au curiozități pe bandă rulantă despre marginea de profit a business-ului M60, despre cum se descurcă cu furnizorii, despre taxe, despre adaos, despre lucrul cu autoritățile, despre cafeaua pe care tocmai au savurat-o și despre care îmi spun mai târziu: „este cea mai tare cafea din București.”

Tinerii din grupul meu sunt cinici, vocali, provocatori, un pic obraznici, curajoși și fără frică să deschidă gură. Sunt vii. Ei știu că e ok să spui ceea ce gândești, chiar dacă nu e acceptat de toată lumea, știu că părinții lor sunt diferiți de ei și că i-au învățat să stea în bancă lor, dar, ghinion, vremurile pe care le trăiesc ei sunt diferite și mai în viteză. 

Iar Răzvan are răspuns pentru toate, răbdare și chef să le povestească din greul și ușorul lui, chiar dacă apucase să doarmă doar 3 ore în noaptea precedentă, pentru că avusese cafeneaua plină de clienți până la 3 dimineața.

Tinerii din grupul meu sunt cinici, vocali, provocatori, un pic obraznici, curajoși și fără frică să deschidă gură. Sunt vii. Ei știu că e ok să spui ceea ce gândești, chiar dacă nu e acceptat de toată lumea, știu că părinții lor sunt diferiți de ei și că i-au învățat să stea în bancă lor, dar, ghinion, vremurile pe care le trăiesc ei sunt diferite și mai în viteză. Așa că, părinții s-au adaptat gândirii lor, nu-i susțin 100%, dar îi acceptă, și le pun condiții: dacă iei note bune la simulare, dacă te duci la școală și intri la facultate, nu mă bag în viață ta extra-curriculară. Și deocamdată merge această înțelegere.

„Să știți că simulările astea de 11-a sunt mai mult pentru părinți, să se liniștească ei că mergem la școală și că luăm note decente. Dar eu le-am spus alor mei înainte de simulare: Vă rog eu, aveți încredere în mine așa cum mă știți până acum, nu va panicați dacă iau notă mică la mate, că eu știu foarte bine ce trebuie să învăț”, îmi spune Cristina, o puștoaică simpatică de 17 ani care are deja o afacere de doi ani deja și care a intrat în impas.

A venit la duminica antreprenorială ca să caute soluții pentru afacerea ei și să întâlnească oameni de afaceri care să o inspire. O întreb dacă mai are chef și timp să muncească și în weekend, dacă nu e obosită după atâta treabă (școala, proiecte în grup, afacere).

„Da, și părinții mei sunt un pic îngrijorați că sunt obosită și că nu am timp liber, dar așa vreau eu să mi-l petrec, nu să ard gazul. Azi noapte am fost și în club și mi-a fost greu să mă trezesc la 8, azi, dar nu aș fi ratat ziua asta pentru nimic în lume”, mi se mai confesează Cristina.

Însă, nu-s foarte încântați pentru că, tot de la înălțimea vârstei lor fragede, știu că nici „acolo, în afară”, nu faci practică foarte multă, și te trezești după 4 ani de studii că știi să operezi o afacere pe hârtie și nu pe teren. Așa că se mai gândesc dacă să accepte ofertele de studii. Ce mai știu sigur e că dacă „aici, la noi” ai spațiu fertil pentru a-ți face și a-ți crește un business, că piața e mare și primitoare, că e mai ușor să obții o finanțare aici, decât acolo, și că poți învață mai multe eșuând și greșind „aici”, decât „acolo”, unde, nu au garanția că se pot adapta. Se gândesc la ce ar putea lăsa în urmă dacă ar alege să plece în Olanda, în Rotterdam, să facă business administration: familie, prieteni, oportunități de afaceri etc.

Fac coaching deja, au grupuri de suport și de creație, fac proiecte în grup și înțeleg că dacă ești pe cont propriu e mai greu decât să te ajuți și să gândești împreună cu alții.

Ei sunt, probabil, generația cea diferită de părinții lor, cu un gap imens chiar și față de generația celor ca mine, cea optzecistă.

Știu, gândesc, analizează, își fac calcule de bani, de opțiuni de viață, deși au doar 17, 18 ani. Iar, indiferent ce vor alege ce business-uri vor crește sau vor pierde, vor fi pregătiți pentru orice.

Sursa Foto: Facebook M60

Delia Grigoroiu este project manager la prima facultate de antreprenori din Sud-Estul Europei, The Entrepreneurship Academy, care se va deschide în București, în septembrie 2016. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp