Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Comunicare prin alienare?

companii mari

Foto: Guliver/Getty Images

Multinaționalele prezente în România intră periodic sub focul acuzațiilor naționaliste, politicianiste și ipocrite, care sfârșesc în final prin a face un mare deserviciu României. Deoarece dezvoltarea economiei românești este de neimaginat fără contribuția semnificativă a capitalului străin. O dezvoltare autarhica este de domeniul fanteziei în condițiile în care capitalul național nu doar că nu este suficient de important, dar pe alocuri nici măcar nu este gestionat eficient.

Cu toate acestea, unele dintre firmele internaționale prezente în România cred că și-ar face un mare serviciu dacă ar coborî din turnul de fildeș pentru a vorbi pe limbă românului de rând și pentru a ține cont de trăsăturile culturale ale majorității clienților pe care vor să îi servească. 

De curând, o mare companie, cu clienți din toate categoriile sociale și profesionale, mă sfătuia prin operatorii săi telefonici să dau un mesaj către „contact punct sentăr”... O complicație inutilă atât pentru vorbitorii de engleză, cât și pentru nevorbitori. Astfel, vorbitorii de engleză se vor întreba la auzul adresei dacă vor scrie în engleză britanică sau americană. Și cei care cred că suntem în Europa, și că engleză britanică este opțiunea firească, vor află cu surprindere că, de fapt, versiunea corectă era "center" specific englezei …americane.

Deci ne adresăm centrului de contact gândit pentru românul de rând în engleză americana….

Cât despre nevorbitorii de engleză, ce să mai vorbim? Diferență între engleza britanică și cea americană e deja un pas mult prea departe. Presupunând că vor înțelege le telefon că trebuie să scrie „center" și nu „centru", nu vor pricepe în ruptul capului de ce în loc să scrie în română trebuie să folosească o limbă străină pentru a contacta instituția. Și pe bună dreptate.

Stau și mă gândesc câte minute petrec operatorii de telefonie în plus la telefon ca să dicteze pe litere un cuvânt atât de apropiat de cel din limba română, stau și mă gândesc câte mail-uri importante ale clienților nu ajung la destinație din motive legate de succesiunea corectă a literelor din cuvinte care se încăpățânează să fie în engleză. Câte frustrări, câte reveniri la operatorii telefonici. Cui folosește? Adică beneficiile, în varianta în care există, ale unui mail în engleză exced toate problemele semnalate mai sus? 

O întrebare similară îmi vine în minte văzând reclame scrise în engleză și care ar trebui să se adreseze publicului larg, nu doar unei clase de mijloc, eventual vorbitoare de engleză. Este cazul unui lanț de magazine de bricolaj. Mergând în astfel de magazine veți constata din nou un profil divers al clienților: de la muncitori necalificați sau calificați din construcții, până la persoane din clasă de mijloc, într-o proporție aș zice echilibrată. Sloganul cu pricina, care tronează pe panourile publicitare, este "It's good to be home". Un mesaj transplantat cu forța către publicul român, din nou cu beneficii incerte. Nu îmi este clar de ce ți-ai limita comunicarea doar la vorbitorii de engleză, într-un domeniu în care poziționarea de tip clasă de mijloc pe care unele firme o realizează prin apelarea la limbi străine este mai degrabă dăunătoare.

Nu pot să nu mă gândesc că, din păcate, oamenii de comunicare au de prea multe ori abordări care pleacă de la premisa că publicul țintă arată după chipul și asemănarea lor: corporatiști, emancipati, vorbitori de limbă engleză. Ceea ce mă duce la următoare temă: tutuiala la care unele firme străine îi supun pe români.   

De câte ori nu ați primit mesaje pe mail sau pe hârtie care începeau „Dragă X" într-o abordare care se dorește a fi neprotocolară și familiară, dar care sfârșește prin a fi nepoliticoasă în contextul cultural local și, aș spune, chiar latin. De altfel, faptul că abordarea este de fapt neadecvată în context local îl confirmă, culmea, chiar companiile în cauză. Atât în convorbirile telefonice, cât și în întâlnirile față în față cu angajații acestor firme sau, culmea, chiar în scrisoarea cu pricina tutuială dispare, respectând normele culturale din România și nu pe cele din Marea Britanie. Întrebarea legitimă pe care și-ar putea-o pune orice client al unei astfel de companii este: de ce sunteți politicoși cu mine doar la telefon și în discuțiile față în față, dar în mesajele scrise îmi vorbiți la per tu? O „dedublare a personalității" marilor companii care cred că poate fi explicată cu greu într-un mod logic.

Intrigat de acest aspect, am făcut acum mai mult de un an un sondaj ad-hoc în "bula" mea de pe Facebook. Așteptările erau minime și în mintea mea deja îmi spusesem că rezultatele le voi interpreta cu jumătate de măsură. La urmă urmei, la ce te puteai aștepta de la un eșantion care reprezintă în cea mai mare parte lumea corporatistă, în primul rând din București? O mulțime de oameni care, ca și mine, nu au nevoie de prea mult timp pentru a începe să se tutuiască cu colegii mai mult sau mai puțin cunoscuți. Și totuși, rezultatul a fost absolut surprinzător. Marea majoritate s-au declarat deranjați de familiaritatea excesivă cu care sunt tutuiți în calitate de clienți ai firmelor cu pricina. Ceea ce mă face să mă întreb: cine și pe ce bază a decis că adresarea către români la per tu este dezirabilă și benefică? Vreuna dintre marile firme care practică acest stil de comunicare a verificat dacă adresanții chiar apreciază acest lucru și dacă nu cumva această abordare mai degrabă îi irită?

Sau eșantionul colegilor de birou este reprezentativ pentru întreaga populație a României? Yeah, right...

Articol publicat pe site-ul autorului.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bun articolul asta! Cat ma "sapa" tu-ul asta pe care il vad peste tot in reclame!
    "Hai, ia-ti oferta...!" Cum adica, "ia-ti"!? Ma cunosc astia de undeva sa ne tragem de sireturi la per tu???
    • Like 0
  • Multumim frumos pentru articolele dvs., domnule Craciun, dar pierdeti timpul inutil!
    Problema e ca nu scrieti niciodata ceva de interes pentru cititori si scrieti doar ca sa va aflati in treaba si sa va dati importanta, adica scrieti doar pentru orgoliul dvs.
    Cunosc genul asta de oameni, cu multe functii la nivel inalt la activ, carora tot nu le este suficient si vor sa se faca vazuti sau auziti, dar cand ii pui in fata unei probleme concrete dau din colt in colt, se eschiveaza si evita cu formulari de genul "Regret nu sunt familiarizat cu subiectul". Va suna cunoscut?! Asa mi-ati raspuns cand am apelat la dvs. ca sa ma ajutati sa-nteleg unde este adevarul in scandalul bancilor pentru locuinte, scandal inceput de Curtea de Conturi in august 2015 care, prin decizia ei suspecta, ca sa nu zic abuziva, a lasat fara primele de stat legitime 500.000 de cetateni si famiile lor de care si-au batut joc toate institutiile statului inclusiv BNR, garantul sistemului bauspar, care nu si-a implicat responsabilitatea, dar, in cele din urma si Justitia, prin solutia definitiva a ICCJ data in 21.06.2019, solutie tot suspecta.
    Eu credeam ca apelez la un mare specialist, un fost Economist Sef al BCR, un fost presedinte al Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari, un formator de opinie in materie de economie!
    No comment!
    • Like 0
  • Eu mi-as face griji in ceea ce priveste comunicarea in limba romana ca stai si te miri de ce nu intelege cate unul ce-i vorbesti si asta in limba materna. Din pacate chestia asta "works both ways" in situatia in care tu nu intelegi ce vrea cate unul sa-ti transmita. La fel si cu articolul asta.
    • Like 0
  • cred ca o parte din cele discutate provin dintr-o traducere/preluare neinspirata a lui "you", cu "tu" pers2 singular si nu cu "d-voastra" sau cu pers2 plural!
    observatia fiind mai generala decat exemplul dat ( altfel spus, baietii(si doamnele) uita ca nu ne tragem toti de sireturi.
    a existat o aroganta a vorbitorilor de engleza, poate indreptatita atunci cand la romani era mai la moda franceza sau nici-una , dar acum e ca si un 20-20 transpus in viata cotidiana.
    • Like 2
  • Articolul dumneavoastra este foarte binevenit. Absolut de acord, si chiar nu inteleg nici adresarea cu apelativul “Draga..”. In cultura noastra corecta si consacrata este adresarea “Stimate domn/doamna”. Vorba domnului Plesu, “nu ne-ar strica un pic de staif”.
    • Like 2
  • Într-o zi din anii 60-70, voiam să vizionez un film, dar nu mai erau bilete disponibile. Așteptam să apară cineva care are ,,un bilet în plus”. În apropiere, un domn și o doamnă se sfătuiau dacă să intre la film sau să-și vândă biletele. Se hotărăsc să-și vândă biletele care erau în poșeta doamnei .Doamna anunță că are două bilete de vânzare ridicând mâna în care ținea biletele. Imediat a fost înconjurată de amatori care ridicau mâna oferind banii.În îmbulzeala creată,cineva a luat biletele iar doamna a lua banii de la altcineva. Cel care a dat banii cere biletele iar doamna spunea că i le-a dat.. S-a iscat o ceartă la care un milițian trăgea cu ochiul. Soțul doamnei care stătea la distanță de scenă, nemulțumit de situație, ca să înțeleagă numai soția, o admonestă în idiș strigând: ,, ROZA, WAS MACHT PANARAMĂ !” Persoanele aflate în jurul lui au izbucnit în râs. Domnul se uita la ei nedumerit. Ce e de râs ?.
    Cred că și aceste obiceiuri sunt tot un fel de was macht panarama.
    • Like 1
  • Delia MC Delia MC check icon
    Folosirea cuvintelor în engleză mie îmi pare o maimuțăreală.

    Argumente: în România limba oficială e româna . Să nu-mi spună nimeni că în acele multinaționale lucrează români și americani juma-juma. Dacă ar fi așa, în documente și mailuri interne s-ar justifica. Altfel nu. Poate un român care trăiește și muncește demult în străinătate își găsește mai greu cuvintele în română. Dar aceștia...să fim serioși.

    Azi foarte mulți știu engleză. Încât nu mai e nici o mirare și nici un prestigiu. Înțeleg, există cuvinte în engleză mai exacte și fără corespondent direct. Dar sunt puține. Dar să presari conversația, mailul între români cu englezisme e dovadă doar de infatuare.

    Dar sunt și mulți care nu știu. Pentru care un slogan, o reclamă în engleză ( pe bune?) nu face decât să-i îndepărteze ." Ce bine-i acasă" nu merge?

    Cu forma de adresare regulile sint clare. Se vorbește (și scrie) în formă de politețe până când persoana mai mare în rang sau mai vârstnică propune să se tutuiască. NU altfel. Intr-un birou, unde toți sunt cam de aceeași vârstă se poate mai devreme. Culmea, cred că tot de la americani se trage, că engleză nu cunoaște formula de politețe.

    Închei, amintind că sunt și alte limbi pe lume....Franceza, spaniolă, germana (limba vorbită nativ de cel mai mare procent din UE). La modă e și japoneza. Ce-ar fi un discurs presărat cu expresii în franceză, germană, japoneză? 良い一日を .O zi bună.
    • Like 1
    • @ Delia MC
      Sunt un maimutoi , doamna.
      Si un infatuat :))
      Happy now ?
      • Like 0
    • @ Radu Mihai
      Țoapa lui Caragiale e mai potrivită ca descriere, s-a înlocuit furculision cu furculăișăn
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      Delia MC Delia MC check icon
      Chirițoaia n-a pierit. A dat-o numai pe engleză.
      • Like 0
    • @ Radu Mihai
      Delia MC Delia MC check icon
      Eroare. Maimuțele nu se maimuțăresc, ele se comportă natural. De maimuțăreală suntem doar noi, oamenii capabili. :)))

      Eu personal percep total nenaturală folosirea intre vorbitori nativi a altei limbi/ expresii decât cea maternă inafara situației când cei doi vor să exerseze, sau la ore, cursuri, examene. Când NU mai aveți limba maternă la dispoziție, vă garantez că siguranța pleacă, fiind înlocuită, mai ales la început, de senzația de salt în gol fără plasă.

      Cea de mai sus e singura explicație pe care am găsit-o (infatuarea, eu sunt mare și tare că știu engleza, plus comoditatea de a căuta și găsi traducerea exactă. Apropos, abia asta îmbogățește vocabularul, exactitatea, abilitățile lingvistice). Dacă dvs aveți și altă explicație, mi-ar plăcea să o aflu.
      De altfel nu suntem singurii mari amatori de englezisme(nu neologisme, alea sunt cuvinte oficial adoptate din altă limbă).

      Dacă nu interveneați nici nu aș fi știut că existați. E părerea mea, formată hăt, mult mai demult decât lecturarea acestui articol. Und übrigens, es war gar nicht meine Absicht, Sie zu beleidigen. Nici pe departe n-am avut intenția să vă jignesc. Cum se simte infatuarea altuia?
      • Like 0
  • Am trimis mai multe e-mail-uri în care am atras atenția asupra tutuielii..
    L-am spus ca adresarea "per-tu" nu e potrivita în România. Doar nu ne permite-mi să ne tragem de șireturi, n-am mâncat din aceeași strachină, și n-am făcut armata împreuna - rămâne să tragem câte o scatoalca de după ceafa. Tonul lor este cel folosit de către stăpân (noi) către slugă (tu). de la boier către țăran...
    Mi s-a răspuns (dacă mi s-a răspuns) că asta este politica firmei, de apropiere față de clienți. Degeaba le-am explicat că este o politică proastă, eufemistic vorbind.
    Exemple: Vodafone, Orange ING, Enel...
    Dar nu numai în mail-uri se manifesta această "apropiere de clienți". Uitați-vă pe site-urile lor. Mai banal, uitați-vă sau ascultați reclamele impertinente, care vor să te facă să le cumperi produsele, după ce te umilesc.
    • Like 1
  • Corina check icon
    Corecte observații. Poate o fac din comoditate - probabil că suntem un fel de lume a treia pentru ei - sau cei care îi consiliază în aceste aspecte sunt snobi de-ai noștri.
    • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult