Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Contesă în virtual. Dezastru în viața reală

Ana Morodan

Ana Morodan/ Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Cenușăreasa ajunge prințesă doar în poveste. În viața reală e un pic mai greu.

Poți fi în mediul virtual tot ceea ce vrei să pozezi, să iei orice mască. E un fenomen și un val de oameni care ne dau lecții, sunt exemple de succes, de fericire, de cum să te realizezi. Îți dau sfaturi pentru orice.

Mie îmi plac cel mai mult cei care pozează în sfinți. E plin internetul de ei. Cu presa după ei sau sub lumina reflectoarelor sunt toți numai milostenie, bunătate, dragoste. Îi ascult și mă mir că nu au aură. Dincolo de masca purtată, nu cred că au dat vreodată o felie de pâine vreunui flămând în viața reală.

Ce e dincolo de masca perfecțiunii și a succesului lor obținut ca în fabula în care o broască a vrut să fie cât o vacă și s-a tot umflat până a crăpat?! E viața ca a fiecărui om, cu griji, cu dureri, cu necazuri, cu lacrimi, dar nu fiecare om se urcă băut și drogat la volan și nici nu conduce fără permis.

Cea mai mare grijă a mea este influența pe care o au așa-zise modele asupra tinerilor. Frații Tate erau supereroi. Ana Morodan era contesă. Preotul Visarion Alexa era farul creștinismului pe internet. În viața reală am aflat cu toții cine erau. Toți sunt ca broasca din fabulă.

...

Poate e timpul să aflăm și despre altfel de eroi, ca tinerii să conștientizeze câtă muncă și sacrificiu e în spatele adevăratului succes.

În satul meu există un patron, Grigore Florea. Acum a ieșit la pensie și a lăsat afacerea copiilor, dar angajații lui încă povestesc ce fel de șef era. Și-a clădit afacerea zi de zi, timp de treizeci și ceva de ani. A lucrat cot la cot cu muncitorii lui. Nu îl cunosc personal, dar îmi povestea o fostă angajată din fabrica lui că era în fiecare zi în firmă la 3-4 dimineața, că încărca marfă alături de ea, când erau multe comenzi, că împingea la cărucioare cu produse. Seara era ultimul care pleca din firmă.

Niciodată nu a ieșit în față să vorbească despre munca lui clădită cu pași mici, prin muncă imensă. Poate e timpul să își spună povestea...

Eu îmi propun ca într-o zi să mă duc să vorbesc cu acest om și să scriu despre drumul domniei sale nu spre succes, ci pentru a clădi ceva, pentru a da de muncă la câteva sute de oameni. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • APRECIEZ ARTICOLUL , CA FOARTE BUN , L-am citit de 2 ori si citesc aproape toate art ,,Doamneii Luminita Aldea ,Felicitari ,ptr ideile principale bine punctate .
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Să nu exagerăm prea tare. Aventura televiziunii a început prin anii 50 cu emisiuni live absolut inepte, urmărite de milioane de telespectatori. Cu ce e mai prejos un influencer care face bani decât un producător inept de televiziune? Măcar influencerul beneficiază de toți banii și nu depinde de o corporație.
    În plus, nu mi se pare indicat să adunăm mere cu pere. Fabricile de entertainment sunt tot o industrie. Fie că vorbim de emisiuni de televiziune, filme indiene, seriale sau telenovele făcute de corporații, fie vloguri, bloguri sau podcasturi făcute de persoane private (care devin PFA). Există și acolo echipă, există angajați cu carte de muncă. Chiar dacă se începe de jos, din curiozitate, când încep să apară banii totul se transformă în industrie.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Și asta le face scuzabile sau cum? Dacă alții se acoperă cu c4c4t, te apuci și tu să-ți pui în cap că e la modă?
      • Like 3
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Valentin check icon
      Depinde de conținut. Unele nu sunt scuzabile. Noi asistăm și la un sindrom specific media (descris de Pascal Bruckner). Media e format[ din entități private, care se finanțează în funcție de audiență. Cum faci audiență? Scoțând în evidență asemenea conținuturi. Există însă și vloggeri care e ocupă de lectură, cinematografie sau teatru. Desigur, nu poți spune că nu apare deloc, dar dacă aduni știrile negative și le pui în balanță cu cele pozitive vei obține o imagine negativă.
      E un sindrom răspândit la nivel mondial. Canalul Arte+, care oferă doar concerte de muzică clasică, muzee etc. are o audiență foarte mică.

      E interesantă și manipularea psihologică din media. Ați ascultat vreodată cu atenție melodiile de început ale jurnalelor de activități? Sunt violente, stridente. Nu vei întâlni o piesă de Vivaldi, care e liniștitoare.

      E o formă de manipulare, care te îți spune, subconștient: "Gata, acum îți vom arăta tot ce e mai rău. Vom satisface bestia care zace în tine, pe care o ascunzi sub pojghița socială de om cuminte. Știrile noastre sunt pline de sânge și le vei privi fascinat!"

      Și lumea se uită! Se uită la un accident de circulație fascinați, de parcă s-ar bucura că există răul, prostia și urâțenia. Nu-i vezi luând cu asalt muzeele, dar la jurnalele de știri stau ciopor.
      Ei spun că se informează. Ok, există fluxuri de știri care îți dau știrile sec: Pe strada X s-a produs un accident de circulație, din care... etc. etc.
      Nu ajunge. Oamenii vor să vadă și lacrimi, vor să vadă sângele de pe asfalt etc. Din 5 minute de știre doar jumătate de minut e informație. Restul e circ, plânset etc. Alea nu sunt știri, sunt circ. Știrile ar trebui să fie seci, imparțiale.
      Problema e că media face bani nu din știri, ci din emoții. Emoțiile negative se vând cel mai bine.

      Ne place să ne uităm, la sânge și urlete. În definitiv am ieșit din peșteri, nu? Trecutul nostru implică vânătoarea și supraviețuirea. De ce să ne mai mirăm că ne plac spectacolele barbare?
      • Like 3
    • @ Valentin
      Gabriel check icon
      sa nu exageram spui? propun sa iei in calcul ceea ce s-a intamplat cu piata media dupa primii ani: a fost reglementata, au aparut institutii precum CNA, au aparut legi si incadrari dedicate. sa nu invatam nimic din asta si sa permitem sa o luam de la zero in aceeasi piata media (dar cu alt suport - online) inseamna sa repetam greselile trecutului. iar a da credit unui om versus o intreaga echia inseamna a nega puterea unui brainstorm, a nega evolutia. nu, ceea ce numesti echipa la un pfa in fapt nu inseamna decat colaborare, nu este o echipa decizionala.
      • Like 0
  • Nume check icon
    Marile vedete de ...carton din Romania, promovate de posturi "quality" de trei lei! Traficul sa traiasca si multumim prostilor care ni-l aduce...
    • Like 6
  • Asa sa faceti doamna, daca puteti. Povesti precum cea a domnului Florea merita spuse. Toate cele bune.
    • Like 1
  • Rezultatul imbecilizarii maselor.
    • Like 4


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult