Anul trecut, în acelaşi judeţ Argeş care ne-a oripilat mai săptămânile trecute, un grup de oameni din toată ţara puneau mână de la mână pentru a construi o casă pentru o minoră (la acea vreme), care trăia din cerşetorie şi era deja mamă a doi copii. Suntem fruntaşi în Europa la numărul de mame minore: cam 20.000 de adolescente nasc în fiecare an. Dar în ţara în care biserica face constituţia, noi susţinem că nu avem nevoie de educaţie sexuală în şcoli şi îi dăm înainte cu „inocenţa copilăriei”.
Tatăl copiilor, un tânăr analfabet, a decis să plece la muncă în străinătate, dar s-a ales cu aproape doi ani de închisoare pentru fapte de violenţă sexuală. Rămasă singură, viaţa tinerei şi a celor doi copii este gestionată, prin violenţă emoţională şi fizică, de soacra sa şi alte rude, care decid să o determine să plece din căsuţa construită prin sistemul „mână de la mână”, în principal pentru că s-a lăsat sedusă de un lover boy, care i-a promis că se căsătoreşte cu ea dacă merge cu el în Franţa.
Familia decide să o alunge, dar reţine copiii. Adică îi sechestrează. Disperată, mama anunţă oamenii care au ajutat-o să îşi construiască locuinţa. Întâmplător, una din persoanele astea e avocat. Care a depus plângere, iar ce a urmat e demn de ţara noastră, de România profundă. Cu cuvintele avocatei (schimbate doar puţin, pe alocuri, pentru protejarea identităţii celor implicaţi):
„Am fost la poliţie, însă nu s-a rezolvat nimic. Ne-au spus că ei nu pot să se bage. Drept care, luni am trimis prin poștă o cerere pentru emiterea unui ordin de protecție prin care am solicitat încredințarea copiilor și ca soacra şi alţi membrii ai familiei să nu se apropie la mai puțin de 150 de metri de ea şi de copii. Joi m-a sunat o grefieră să mă anunțe că cererea mea are termen vineri. M-am dus cu clienta și cu mama ei la proces. Au venit toți membrii familiei soacrei. Ei au fost asistați de două avocate din oficiu.
Procesul a durat mult, cam 3 ore, timp în care judecătoarea i-a interogat pe toți, a audiat martorii propuși, ne-a lăsat să punem întrebări, a ascultat pledoariile. Ei s-au pus cu toții de acord și au încercat să arate că clienta mea cerșește cu copiii, că nu a trimis-o nimeni să cerșească, dimpotrivă, ei nu sunt de acord cu asta, la ei în familie nu se practică așa ceva. Evident, toată lumea minţea: cel puţin una din cumnatele clientei merge regulat la cerşit cu copiii ei.
De ce această tânără, victimă nu doar a violenţei domestice, dar şi a unei încercări de trafic, nu a primit nici un sprijin de la autorităţi, deşi cazul ei e cunoscut întregii comunităţi?
Nu a fost prea plăcut, dar m-au ajutat martorii propuși de ei, unul era un vecin care nu știa mare lucru, iar ei aveau o grămadă de puncte vulnerabile, pe care a trebuie să le exploatez în așa fel încât să conving instanța că mint. Mi-a părut rău că am făcut asta, am și declarat-o. Ei s-au supărat pe mine, s-au și întors de vreo două ori în timpul depoziției spre mine, foarte nervoasă, spunându-mi să nu le mai pun întrebări la care nu știu să răspundă.
Judecătoarea a vrut să cunoască exact situația de fapt, a pus o grămadă de întrebări, de asta a și durat atât, e singurul proces la care am dezbătut 3 ore.
S-au spus multe lucruri, nu mai rețin totul. S-a ajuns până acolo că una dintre avocate a insistat să o întrebe pe clienta mea de unde are bani să plătească avocat, că doar, doamna judecător, să fim serioși, niciun avocat nu vine să reprezinte pe gratis, doar n-o să credem că a venit doamna de la București pro bono. Am vrut să-i răspund, dar s-a indignat judecătoarea și nu mi-a permis.
Mi-am început pledoaria finală spunând că da, clienta mea cerșește și da, este adevărat că cerșește cu copiii. Am povestit cum am cunoscut-o noi şi cum ne-am adunat un grup de oameni dornici să ajute. Am arătat cum toți, și reclamata și pârâții, sunt persoane vulnerabile, cu mulți copii cu risc crescut de abandon școlar. Cum clienta mea face ce știe ea cel mai bine, pentru că așa a crescut, a fost dusă de mică la cerşit, deci asta e singura meserie pe care ştie ea să o practice. Şi că dacă şcoala sau societatea i-ar fi pus în mână o altă meserie, ea ar fi practicat acea meserie. Cum clienta mea provine dintr-o familie foarte săracă, în care şcoala nu a avut nici o prioritate. Şi că din păcate nici ea nu a fost o prioritate pentru şcoală, pentru că nu a venit nimeni să o întrebe de ce abandonează şcoala. Şi nici nu a fost nimeni tras la răspundere pentru abandonul şcolar al copilei, deşi legea din ţara noastră stabileşte sancţiuni. Legal, învăţământul e obligatoriu, dar de fapt a devenit cât se poate de facultativ, având în vedere că avem sute de mii de copii care abandonează şcoala şi nimeni nu e sancţionat. Nici nu am mâncat usturoi şi nici gura nu ne miroase. Am arătat că e firesc pentru o victimă a violenței domestice sau a traficului de persoane să plece și apoi să se întoarcă acasă. Am vorbit despre cum clienta nu știe cum e să trăiești altfel şi că, în orice caz, nu ea e judecată aici ș.a.m.d.
După ce s-a finalizat, instanța a intrat în deliberare și ne-a spus că în 40 de minute ne dă soluția. Am așteptat acolo, iar în jur de 5 s-a întors judecătoarea și s-a pronunțat. A admis cererea, a dispus ca soacra să nu se aproprie de clientă și de copii pe o perioadă de 6 luni și înapoierea copiilor către clientă.
A ieșit un mic scandal, am așteptat în sală până au plecat cu toții, judecătoarea a stat cu noi și i-a spus clientei mele că i s-a dat o șansă și să aibă grijă ce face. Dacă ea nu a avut șansa asta când a avut nevoie, măcar să profite acum pentru copiii ei, mai ales că sunt persoane care o ajută, știe că e foarte greu pentru ea, dar satisfacția va fi pe măsură.
Am plecat spre localitatea clientei. N-am găsit pe nimeni la postul de poliție, a durat ceva până a venit cineva, apoi probleme cu faxul care nu merge decât până la ora 16.00, astfel că n-au ordinul. Telefoane la șefu. Eu le-am zis că nu plec, am venit de la București și nu mai vin în altă zi. Pronunțarea s-a dat la ora 17.00 iar problemele lor cu faxul nu mă privesc, n-au decât să se ducă la Judecătorie după ordin. Ah, dar asta nu se poate, doamnă, ca Judecătoria e în alt județ. M-am oferit eu să mă duc să le aduc o copie de pe ordin. Iar telefoane la șefu’, date în spatele postului, din fundu' curții, că doar acolo e semnal. Le-am spus că mi se pare onest să le comunic că dacă nu rezolvă le voi face plângere pentru refuzul de a aduce ordinul la îndeplinire.
De ce poliţia îşi permite să decidă dacă pune sau nu pune în aplicare un ordin judecătoresc? De ce a trebuit ca avocata să ameninţe cu nesemnarea procesului verbal ca să se pună în aplicare ordinul? Ce s-ar fi întâmplat dacă această avocată ar fi fost mai puţin determinată?
În final, au găsit ordinul şi am pornit spre casa soacrei, unde a ieșit cu scandal. Au venit toate rudele și au refuzat să dea copiii. Am stat acolo vreo oră jumate până s-a întocmit procesul verbal. Eu i-am spus că-l semnez cu obiecțiuni: să consemneze că apreciez că poliția refuză să pună ordinul în executare prin nepătrunderea în curte să ia copiii, deși legea le dă acest drept.
Le-am spus că plec la mașina pe care o aveam parcată aproape de casă şi că îi aştept acolo pentru semnarea procesului verbal. Clienta mea era extrem de dezamăgită, eu eram furioasă și frustrată, după atâta efort și o zi întreagă pe drum, după emoțiile de la proces și după ce reușisem să convingem instanța, iar judecătoarea ne-a promis că trimite imediat ordinul la poliție, să ne poticnim tocmai la poliție.
M-au sunat peste câteva minute să nu plec că vin și ei cu copiii. Nu știu ce au vorbit și cum i-au convins, din câte am observat unul dintre polițiști se cunoștea cu ei, oricum nu m-a mai interesat, puteau să le fi spus orice.
Am ajuns în jur de 9 cu ei acasă la mama clientei, unde clienta mea o sa rămână cu copii, în două camere în care mai sunt cinci suflete, până se va găsi un loc mai bun pentru ea’.
Şi-acum câteva întrebări, toate cu „de ce”:
* De ce sistemul de protecţie a copilului, unul din cei mai mari angajatori din ţară (din domeniul public), nu gestionează astfel de situaţii?
* De ce a fost necesară asistenţă pro bono ca să se rezolve o problemă de protecţia copilului, în condiţiile în care cazul e cunoscut autorităţilor şi mama copiilor a sesizat poliţia în mod repetat cu privire la bătăile la care e supusă?
* De ce e aşa de simplu să sechestrezi copii în România şi aşa de greu să îi readuci la mama lor?
* De ce această tânără, victimă nu doar a violenţei domestice, dar şi a unei încercări de trafic, nu a primit nici un sprijin de la autorităţi, deşi cazul ei e cunoscut întregii comunităţi?
* De ce poliţia îşi permite să decidă dacă pune sau nu pune în aplicare un ordin judecătoresc? De ce a trebuit ca avocata să ameninţe cu nesemnarea procesului verbal ca să se pună în aplicare ordinul? Ce s-ar fi întâmplat dacă această avocată ar fi fost mai puţin determinată?
* De ce învăţământul obligatoriu (care ar putea da o şansă tuturor cetăţenilor, inclusiv celor ca mama acestori doi copii) e de fapt facultativ? De ce nu punem în aplicare sancţiunile prevăzute de lege pentru abandonul şcolar?
* De ce nu ne indignăm mai adesea, noi toţi, când vedem atâta nepăsare din partea celor pe care îi plătim ca să le pese?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Intreaga consideratie pentru fapte si actiuni, este necesar sa stim cat mai multi ca avem oameni de calitate. Personal am o dorinta, numele si prenumele celor care au constituit acest grup si FEMEIA - AVOCAT = VALOARE.
1. pentru ca se poate, intrucat lantul DGASPC impreuna cu Autoritatea Tutelara este o struto-camila care tine ideologic de Ministerul Muncii dar este platita de consiliile locale. Astfel, mai ales angajatii de la juridic care sunt in fapt cei care blocheaza multe actiuni reparatorii (prin boicot de actiune instanta sau neimplicare implicita), sunt numai un rezultat de pile si de nechemati
2. pentru ca nu exista Tribunalul Copiilor IAR INSTANTELE INCURAJEAZA IMIXTIUNEA AVOCATILOR IN CAZURI DE MINORI SI FAMILIE UNDE PRIORITAR AR TREBUI ANALIZATA/AUDIATA PARTEA UMANA A CAZULUI prin prisma unui curator, DGASPC, psiholog si politie pe post de juriu tehnic la indemana judecatorului. Altfel, atat politia cat si DGASPC NU PREA AU LEGI stimata scriitoare - avocat !!!! NU EXISTA LEGI CARE SA ASAMBLEZE UN MIJLOC COMUN DE ACTIUNE (nici care sa-l impiedice) o dovada fiind faptul ca si ordinul de protectie SE JUDECA LA CIVIL crăcănat cu prezenta in sala a unui procuror ratat (asa arata de cele mai multe ori, scuze, dar este adevarat ca-l trimit pe ala care nu-si gaseste locul nicaieri la parchet)!!!! Pe urma, acolo unde exista cat de cat lege, organul de cerecetare penala nu este instruit corespunzator (o reactie direct proportionala cu lipsa Tribunalului Copilului) astfel incat trebuirile cu minori ajung in sarcina politistului de proximitate, laolalta cu furturi de biciclete ori facturi de intretinere incarcate intre pensionarii de pe scara.
3. AM RASPUNS DEJA, pentru ca nu exista legi de pedepsire a acestei fapte IN CONTEXTUL RELATIILOR DE RUDENIE. De aceea Romania a calcat grav si populist legi internationale in cazul Nedelcu sau in cazul cu fiica multimilionarului cu afacere cu ochelari care A PLECAT CU COPILUL UNUI TATA din MEXIC
4. am raspuns la punctul 1
5. pentru ca se poate, tot in lipsa unei legislatii unitare intre ministere. noi la partizanii.ro si azi ne luptam cu politia care, de la un judet la altul si de la un echipaj la altul chiar in cazul aceleasi sectii, amendeaza, SAU NU, parintele care reclama un abuz pe tema sechestrarii. PENTRU CA LEGEA PERMITE LUAREA SI MUTAREA UNUI COPIL FARA VREO PEDEAPSA PE TERITORIUL ROMANIEI LA PRESIUNEA POPULARA A FEMEILOR MAME, (chiar daca in cazuri ca acesta, chiar o mama este cea care sufera - dar este o mama supusa implicit „oprobiului public” nu-i asa? si poate ca isi merita soarta, zice legea pervers printre randuri). ASA SE STABILESTE CUSTODIA DE DOMICILIU IN ROMANIA, DOAMNĂ CARE AI SCRIS, PE BAZA FAPTULUI „cui a luat mai rapid copilul de langa celalalt”, aplicabil, dupa cum descrieti, si la spete diferite de custodii (vedeti Condrea, vedeti Cioaca, Prigoana etc.).
6. pentru ca sistemul de invatamant lucreaza in aceeasi aura de „independenta” administrativa si, fie nu doreste sa se implice corectiv (pentru motivul panaceului salariului mic, fie, daca doreste, da peste pilangii de la DGASPC, peste lipsa de jurisdictie si jurisprudenta precum si peste functionarea statului in regim de ASRL (autoritate statala in raspundere limitata). Cat timp functiile de la juridic din DGASPC, A.T., MAI vor fi date pe pile sau pe influenta politica, nu vom avea noroc de recrutare HR pe baza de vocatie si chemare, implicit cazurile cu minori vor fi in coada listei si in derizoriu. Va urla de acolo numai indolenta protejata de lipsa deloc intamplatoare a unui cadru legislativ unitar intre institutii. In acest moment legislatia de orice fel cu privire la minori se afla in aceeasi situatie de rupere a lantului de desfasurare, exact la fel cum sistemul informatic statal este incompatibil tocmai intre ministere care au nevoie functionala de compatibiliate.
NU IN ULTIMUL RAND, PRESSA ESTE VINOVATA DE ACEASTA FUNCTIONARE!!!! nu am vazut decat reactii de doi bani populiste in mass media si numai cand v-a instigat pastorul penticostal Mihai Gadea pentru cazul din Norvegia sau cand s-a declansat isteria nationala in cazul Ana Maria Nedelcu (caz in care, mentionez inca o data, Statul Roman a calcat un lung sir de legi penale la presiunea acelui eunuc mass media Rares Bogdan). In rest, personal, am incercat in ultimii trei ani sa arat ca de trei ani nu sunt lasat sa fiu tatal fetitei mele (avand lege de partea mea) la tot ce se cheama mass media de impact. In afara de un reporter de la DC News NIMENI NU M-A BAGAT IN SEAMA, desi cazul meu se mai aplica la o prima strigare statistica la inca vreo 10.000 de parinti si copii din Romania. In cazul fetitei mele am dovada unor reactii ale institutiilor statului atat de incidentale si de partinitoare incat nici nu ma mir ca avocatii castiga bani la MF instigand parintii unul impotriva altuia in dauna copiilor chiar sub ochii autoritatilor. Niciun mare nume de presa de la noi nu a abordat dupa 1990 incoace direct sau prin intermediul redactiilor pe care le-au pastorit anomaliile cu implicatii sociale si numerice semnificative cu impact demografic si familial covarsitor la nivelul copillor nici maca o data !!!! Nimeni nu a realizat ca acele coduri penal si civil, si vechi dar si nou, erau scrise de avocati si juristi celebrii prin statului lor de cerb din Bambi care se uita din varful dealului la nenumaratele odrasle pe care le-au zamisli, considerand ca aceasta este maxima implicare de care trebuie sa dea dovada un barbat sau femeie ca ei....
De asta nemtii traiesc in Germania care arata cum arata si de aia noi traim in Romania care arata cum arata si de care multi ne cam batem joc. Domnul fie cu cei care sunt altfel si carora le pasa.
Cat despre politie...mie, o persoana de clasa mijlocie, care nu am incalcat niciodata legea (cu exceptia de traversat ocazional pe rosu), imi e incredibil de frica de ei, ca pot sa iti faca ce vor ei. Cand ii vad pe strada, evit contactul vizual, si daca pot, mai si traversez strada (legal de data asta). Da' aia de la tara, saracii, unde are politia putere deplina si nici un fel de raspundere, ei cum sa rezolve lucruri de genul?