Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Copiii triști ai unei revoluții fără sfârșit. Chiar ne-am dorit să fim cu cheia la gât în copilărie și cu zeci de zile de concediu restante la 20 de ani?

Revoluție - camion

Foto: Getty Images

A fost o vreme când îmi zvâcnea tâmpla dacă vedeam întâmplător pe net o poză cu o casetă și un creion HB galben lângă, revendicându-mi în sinea mea cu o oarecare mândrie apartenența la generația care înțelegea acest mesaj dintr-o privire: generația săritoare de elastic, fugărită de rațe și de vânători, uitată cu orele printre blocuri sau la cozi nesfârșite la pâine. Până într-o zi, când depănând amintiri dinainte și după Revoluție la serviciu, o colegă cu vreo 15 ani mai tânără decât mine ne-a catalogat cu o doză consistentă de compasiune „săracii de voi“.

- Săracii de voi, nu știu cum ați putut crește în lumea aia horror, n-aș fi rezistat nicio zi! Și nici după nu v-a fost mai bine! 

Nu mă gândisem vreodată că eram vrednici de milă: ne lăudam cu niște copilării fantastice, cu burți goale, dar pline de imaginație, cu un viitor ermetic, dar cu străzi și ulițe deschise prieteniilor de poveste și iubirilor nemuritoare. Noi eram cei trecuți prin viață de mici, cu cheia la gât, cu patroanele și sifoanele agățate de mâini, cu picioarele legate de asfalt, cu gândurile ocupate de colecții de timbre și de insecte, de reviste Pif și de surprize Turbo. Noi eram copiii Revoluției trăite de la ferestre și din balcoane, pionierii evadați din uniforme în blugi turcești, salivând în fața reclamelor de pe Rai Uno și RTL. Noi eram supraviețuitorii, traforând printre visuri, derulând cu creionul banda prinsă într-un casetofon șmecher cu lumini colorate exact când Roxette sau Scorpions le ziceau mai bine despre amor. Da, noi eram mlădițele libertății, zăloagele de legământ ale tranziției, carnea de tun a capitalismului, olimpicii corporațiilor și campionii nopților la muncă. Noi eram miezul în care dospeau amintirile unei copilării impregnate de comunism și himerele libertății totale; cei pentru care nu există „nu se poate“, aluat maleabil, modelat în idei mărețe – prin ce încrengătură de percepții ciudate deveniserăm „săracii de voi“?

Poate pentru generațiile născute în libertate, noi, ăștia peste 40, suntem niște copii mari și triști, cu nostalgii false și idealizări de circumstanță, cu ani de copilărie pierduți în comunism pe care am vrut să-i recuperăm mușcând cu lăcomie din democrație, consumând-o până la epuizare, descoperind mult prea târziu că putem spune „nu“ sau „destul“. Și oricât am galopa printre aplicații și rețele de socializare să ținem pasul cu lumea lor reală sau virtuală, rămânem captivi într-o revoluție care pentru noi este fără sfârșit.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nostalgic. M.am regasit in articolul tau si da, am senzatia ca am primit tot timpul numai capitalism second hand. Totusi, n.as da pe nimic copilaria aia de atunci si adolescenta la care m.am intersectat cu revolutia.
    Sa mai scri!
    • Like 0
  • Corina check icon
    Sunteți dintre învingători și sigură de bucuriile pe care le-ați trăit. Ce altceva contează? Mulțumesc pentru articol. Crăciun fericit tuturor!
    • Like 0
  • Nu inteleg titlul. Cum adica "zeci de zile de concediu restante, la 20 de ani"? Concediul era minuscul. Abia daca incropeai doua saptamani, in primiii ani de munca. Asadar, de unde se adunau "zecile" de zile concediu neefectuate, la etatea de 20 de ani?
    • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      Corina check icon
      Probabil că e vorba de cei care au împlinit 20 de ani după Revoluție și au tras tare, mai atenți la bani decât la timpul liber, cel puțin o vreme.
      • Like 1
  • Copilaria mea e cea a anilor '70-80,eu nu am trait la bloc ci la tara,langa padure si in padure,pe un deal prin tinuturile jud.Valcea.Am muncit de mic,am mers cu vitele la pascut,am trait cu lampa cu gaz,iar cine avea un aparat de radio,era bogat.Daca le povestesc tinerilor de azi,de unde caram apa(7-8-9,ani cu galetute de 5 l,10-14ani cu galeata de 10l)vor crede ca le povestesc din filme.Am dat cu sapa de la 9-10 ani(o uram,nu-mi placea deloc).Vara mergeam la cules manatarci si bureti(cand era sezonul ciupercilor),chiar daca faceam kilometri,era sportul meu preferat,le valorificam la un centru de achizitii iar banii ii dam la parinti.Ehee,ce vremuri,daca vedeam un leu,il luam pe Dumnezeu de picior.Familiile erau saracute deoarece venituri erau din munca campului,animale,iar barbatii mai plecau pe santiere,prin tara.Plecau lunea si veneau sambata seara,la o saptamina,la doua saptamani,sau odata pe luna,dupa cum erau de departe.Scoala era scoala,faceam 3,5km dus,aceeasi distanta la intors,pe ploaie,zapada sau arsita,dupa cum erau anotimpurile,iar atunci anotimpurile,erau 4(vara,toamna,iarna,primavara).Ce drepturile elevului...in ciclul primar,nu invatai,luai bataie(foarte rar se plangea vreun elev acasa,ca a luat bataie,ca aveai sansa sa mai primesti una).Nazuri la mancare,nu exista asa ceva,mancam ce ni se punea pe masa.Dupa clasa a 5-a,faceam practica agricola,cresteam viermi de matase(ne dadeau de la scoala).Am fost la cules porumb, struguri, cirese,macese(la macese era distractie,profesoarele insotitoare se asezau pe pleduri jos,iar noi copii mergeam pe camp,dupa macese,norma:sa vi la ora 13 cu o galetuta {5l}plina cu macese,nu am reusit niciodata,o asemenea performanta,pentru ca fugeam acasa,chiar daca a doua zi luam bataie...Scuze,am c-am deviat de la subiect,dar oricand m-as intoarce la acele timpuri.Comunisti...comunisti dar lucrurile erau mai bine asezate,satul romanesc, avea viata,nu erau diferente asa mari intre oameni.Valorile intelectuale,profesionale erau mai bine delimitate.E adevarat ca dupa 1978,au inceput sa apara lipsurile,a venit cartelarea alimentelor,restrictiile privind curentul electric, si altele...functiona rateaua pilelor la alimentara,benzinarii,functii...Insa nu exista atata rautate,meschinarie,invidie...DAR...exista un Dar...dupa anii '80,a inceput sa apara,burghezia comunista,formata din cadre de partid,securisti,cei care erau mai egali,decat egalii,cu alte drepturi si privilegii,scoliti prin Scolile de partid,umbland dupa functii si locuri caldute,ocupand posturi pe care nu le meritau,fiind fiul (fiica)lui...secretar de partid...prim secretar...doctor...colonel...avocat...rector...director,etc.Cred ca de aici a inceput putregaiul SISTEMULUI.De aceea in 1989,Ceausescu a fost asa usor de inlaturat.SISTEMUL era deja bolnav,iar cei ce au dorit distrugerea Romaniei,au facut-o,zic eu,destul de usor.Aceasta este o parere personala,iar eu si generatia mea,ne traim vremurile,asa cum sunt ele.Va doresc Sarbatori cu sanatate,pace,liniste sufleteasca si multe bucurii,alaturi de cei dragi!
    • Like 1


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult