Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Am fost zilele trecute cu fetița mea la protest și, întorcându-ne acasă, am avut, ca de obicei, de răspuns la câteva întrebări venite într-o mică rafală. Nu m-aș fi gândit niciodată că, încercând să dau un răspuns adecvat vârstei ei, voi ajunge să înțeleg, în cuvinte simple, chestiuni grele.
Părinții știu: una dintre cele mai mari bucurii, greu de egalat, este bucuria de a simți mâna mică și caldă a copilului tău lângă mâna ta, altfel spus, bucuria mea e de a o ține de mână pe copilița mea.
Întorcându-ne, cum spuneam, spre casă, fiica mea îmi punea tot felul de întrebări.
- Tati, noi de ce am fost acolo unde sunt mulți oameni care aveau steaguri? De ce strigau Hoții, Hoții?
- Păi am fost să protestăm!
- Și ce înseamnă că am făcut?
- Înseamnă că am apărat România. Îți aduci aminte ce îți spuneam, că anul acesta România împlinește 100 de ani?
- Dar, tati, hoții sunt răi?
- Da, hoții sunt răi.
- Dar dacă au furat de ce nu se duc la închisoare?
Mi-am dat seama că în mintea ei extrem de simplă s-au conturat deja câteva idei clare, printre care și aceea că furtul trebuie pedepsit.
- Tati, dar nu-i așa că dacă au furat înseamnă că nu iubesc România?
- Așa este, îi răspundeam, zâmbind și dându-mi seama că, în inocența ei, are dreptate.
Povestind apoi despre o fetiță pe care am văzut-o la protest cu tricolorul acoperindu-și, desculță picioarele, m-a întrebat:
- Fetiței i-a fost putin frig și a vrut să se încălzească, nu-i așa, tati?
- Da, așa este, ai dreptate.
- Tati, ai zis că România împlinește 100 de ani și că o să fie ziua ei? Ce cadou o să-i facem?
Admit că întrebarea ei m-a înduioșat și m-a pus puțin pe gânduri. Chia așa, oare ce cadou îi facem?
Încercând un răspuns i-am zis: păi, uite, pentru că o iubim și vrem sa mergem la ziua ei, noi o apărăm ca să nu-i faca niciun rau oamenii aceia care nu o iubesc.
Fără să mai stea mult pe gânduri mi-a spus foarte încantată:
- Tati, cand mergem la ziua ei, vreau să-i dau de la mine o bluziță.
- Dar de ce te-ai gândit sa-i dai o bluziță?
- Păi ca să nu-i fie niciodată frig!
- Draga de tine, este așa de frumos cum te-ai gândit!....
Apoi dupa câțiva pași facuți în tăcere a continuat:
- Vreau să o chem și la ziua mea și acum, și când o să fiu eu mare. Crezi că o să vină?
- Vezi, ca sa poată veni la ziua ta, când o să crești tu mare, noi trebuie să avem grijă de ea acum.
Îmi dau seama că, răspunzându-i la întrebări, mi-am ținut mie, în primul rând, o lecție de patriotism în cele mai elementare forme.
Peste un timp rolurile se vor inversa. Voi fi eu cel care, îmbătrânind, dar-ar Domnul, voi fi ținut de mână de fiica mea și nu aș vrea să o privesc atunci în ochi cu rușinea de a nu fi făcut tot ce mi-a stat în putință pentru ca ea, mare fiind, să-și creasca la rândul ei copii într-o țară normală.
Copiii noștri nu au să mai fie umiliți, nu vreau sa se încline sau să îngenuncheze vreodată în fața nedreptății și a prostiei, vreau să crească liberi, fără teamă, sa călătoraescă peste tot în lume, vorbind frumos despre locul unde s-au născut.
Cred că una dintre cele mai frumoase forme de patriotism, dacă nu cea mai frumoasa, este a-ți apăra țara, lăsând-o generațiilor ce vin curată, dreaptă și demnă! Vi se pare un clișeu anacronic? Atunci textul acesta nu este pentru dvs., ci pentru cei ce vin.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La noi se scuipă peste tot de te apucă greaţa, maşinile se plimbă pe trotuar cu viteză şi te claxonează că le stai în cale, se cresc câini pe spaţiul public ca pe tarlaua personală, aduni pe talpă toţi rahaţii posibili, te îneci cu mirosul de transpiraţie din tramvaie etc.
Oare toate astea nu constituie pietricica aceea care generează unda împotriva căreia protestăm? Aşteptăm să se schimbe alţii, dar n-ar fi mai bine ca schimbarea să înceapă cu noi?
Doar dacă ar gândi mai mulți ca dvs., dar din păcate totul vine din educație (sau mai bine zis din lipsa ei).