Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Copil în Piață. „- Tati, dar nu-i așa că dacă au furat înseamnă că nu iubesc România?”

Fetița din Piață

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Am fost zilele trecute cu fetița mea la protest și, întorcându-ne acasă, am avut, ca de obicei, de răspuns la câteva întrebări venite într-o mică rafală. Nu m-aș fi gândit niciodată că, încercând să dau un răspuns adecvat vârstei ei, voi ajunge să înțeleg, în cuvinte simple, chestiuni grele.

Părinții știu: una dintre cele mai mari bucurii, greu de egalat, este bucuria de a simți mâna mică și caldă a copilului tău lângă mâna ta, altfel spus, bucuria mea e de a o ține de mână pe copilița mea.

Întorcându-ne, cum spuneam, spre casă, fiica mea îmi punea tot felul de întrebări.

- Tati, noi de ce am fost acolo unde sunt mulți oameni care aveau steaguri? De ce strigau Hoții, Hoții?

- Păi am fost să protestăm!

- Și ce înseamnă că am făcut?

- Înseamnă că am apărat România. Îți aduci aminte ce îți spuneam, că anul acesta România împlinește 100 de ani?

- Dar, tati, hoții sunt răi?

- Da, hoții sunt răi.

- Dar dacă au furat de ce nu se duc la închisoare?

Mi-am dat seama că în mintea ei extrem de simplă s-au conturat deja câteva idei clare, printre care și aceea că furtul trebuie pedepsit.

- Tati, dar nu-i așa că dacă au furat înseamnă că nu iubesc România?

- Așa este, îi răspundeam, zâmbind și dându-mi seama că, în inocența ei, are dreptate.

Povestind apoi despre o fetiță pe care am văzut-o la protest cu tricolorul acoperindu-și, desculță picioarele, m-a întrebat:

- Fetiței i-a fost putin frig și a vrut să se încălzească, nu-i așa, tati?

- Da, așa este, ai dreptate.

- Tati, ai zis că România împlinește 100 de ani și că o să fie ziua ei? Ce cadou o să-i facem?

Admit că întrebarea ei m-a înduioșat și m-a pus puțin pe gânduri. Chia așa, oare ce cadou îi facem?

Încercând un răspuns i-am zis: păi, uite, pentru că o iubim și vrem sa mergem la ziua ei, noi o apărăm ca să nu-i faca niciun rau oamenii aceia care nu o iubesc.

Fără să mai stea mult pe gânduri mi-a spus foarte încantată:

- Tati, cand mergem la ziua ei, vreau să-i dau de la mine o bluziță.

- Dar de ce te-ai gândit sa-i dai o bluziță?

- Păi ca să nu-i fie niciodată frig!

- Draga de tine, este așa de frumos cum te-ai gândit!....

Apoi dupa câțiva pași facuți în tăcere a continuat:

- Vreau să o chem și la ziua mea și acum, și când o să fiu eu mare. Crezi că o să vină?

- Vezi, ca sa poată veni la ziua ta, când o să crești tu mare, noi trebuie să avem grijă de ea acum.

Îmi dau seama că, răspunzându-i la întrebări, mi-am ținut mie, în primul rând, o lecție de patriotism în cele mai elementare forme.

Peste un timp rolurile se vor inversa. Voi fi eu cel care, îmbătrânind, dar-ar Domnul, voi fi ținut de mână de fiica mea și nu aș vrea să o privesc atunci în ochi cu rușinea de a nu fi făcut tot ce mi-a stat în putință pentru ca ea, mare fiind, să-și creasca la rândul ei copii într-o țară normală.

Copiii noștri nu au să mai fie umiliți, nu vreau sa se încline sau să îngenuncheze vreodată în fața nedreptății și a prostiei, vreau să crească liberi, fără teamă, sa călătoraescă peste tot în lume, vorbind frumos despre locul unde s-au născut.

Cred că una dintre cele mai frumoase forme de patriotism, dacă nu cea mai frumoasa, este a-ți apăra țara, lăsând-o generațiilor ce vin curată, dreaptă și demnă! Vi se pare un clișeu anacronic? Atunci textul acesta nu este pentru dvs., ci pentru cei ce vin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Copilul ar fi trebuie să afle şi celebra poveste a geamului spart, o teorie dezvoltată de G. Kelling şi Q. Wilson în 1982. Teoria ne descrie un cartier curat şi elegant de case unde, la un moment dat, se sparge un geam. Proprietarul nu îl înlocuieşte, şi în curând clădirea va mai avea un geam spart. Apoi va fi vandalizată uşa, îşi va pierde gardul etc. Curând întreg cartierul se va contamina şi va deveni o ruină. Teoria arată cum se poate declaşa o stare generală pornind de la un amănunt aparent nesemnificativ, la fel cum o pietricică declanşează unde care pot cuprinde tot lacul.

    La noi se scuipă peste tot de te apucă greaţa, maşinile se plimbă pe trotuar cu viteză şi te claxonează că le stai în cale, se cresc câini pe spaţiul public ca pe tarlaua personală, aduni pe talpă toţi rahaţii posibili, te îneci cu mirosul de transpiraţie din tramvaie etc.

    Oare toate astea nu constituie pietricica aceea care generează unda împotriva căreia protestăm? Aşteptăm să se schimbe alţii, dar n-ar fi mai bine ca schimbarea să înceapă cu noi?
    • Like 0
  • HMG check icon
    Superb şi extrem de emoționant!
    Doar dacă ar gândi mai mulți ca dvs., dar din păcate totul vine din educație (sau mai bine zis din lipsa ei).
    • Like 0
  • Super! La mulți ani fetiței dvs., să crească mare, isteață și frumoasă!
    • Like 0
  • dalex check icon
    Intr-o tara in care ministrul justitiei se comporta ca un avocat smecher iar CCR subordoneaza magistratii politicului este nevoie de asemenea conversatii cu un copil care gandeste simplu, corect, fara smecherii. Poate ne mai "reglam" si noi mintea schilodita de "gandirea" PSDragnea..
    • Like 1
  • N-o să fie vreodată anacronic, doar că pt mulți e mai accesibilă „soluția individuală” (emigrarea cu toată familia). Cine îi poate condamna? În nici un caz cei care i-au forțat să plece și acum le vînează banii trimiși în țară rudelor rămase aici.
    • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult