Foto: Kherson Reg.Mil. Administration / AFP / Profimedia
La peste doi ani de la începutul războiului, am revenit în sudul Ucrainei. Din nou, din necesitate, dar de data aceasta, am ajuns exact acolo unde ar fi trebuit să mergem în ziua de 3 aprilie 2022, când rușii au atacat Odessa, iar noi am fost „intervievați” de poliția ucraineană și calea spre Mikolayiv ne-a fost blocată în mod neașteptat.
Vom petrece următoarele zile în Mikolayiv, dar astăzi am mers mai departe, pentru a ne deplasa în orașul care a fost sub ocupație rusă până în noiembrie 2022 și care se află încă în pericol de viață și de moarte: Kherson.
Mă aflu aici în calitate de jurnalist și este a cincea deplasare în Ucraina după 24 februarie 2024. M-a readus aici tocmai una dintre „incursiunile” mele precedente, și anume cea din august - septembrie 2022, întrucât organizația cu care am colaborat atunci, Koridor UA, este din ce în ce mai activă în sudul Ucrainei - nu numai în Odessa sau Mikolayiv, dar și în Kherson. (Organizația a intrat în Kherson în ianuarie 2024).
Orașul port Mikolayiv avea o populație de 486.000 înainte de război, iar în prezent este estimată la doar jumătate, deși mulți dintre cei care au plecat revin din vestul devastat de inflația galopantă, din orașe ca Lvov. Acest oraș adăpostește acum peste un milion de locuitori, dintre care aproximativ 300.000 de refugiați interni, cărora le-au fost recent tăiate subvențiile de la guvern. Din cauza chiriilor care au devenit exorbitante și a numărului mic de locuri de muncă, Lvovul se confruntă cu o criză fără precedent.
Cei cu care am discutat în oraș pentru a scrie această corespondență mi-au povestit că mulți dintre refugiați preferă să se întoarcă acasă, în est, chiar și în zonele ocupate, decât să se chinuie într-o zonă care le este ostilă din punct de vedere al posibilităților și oportunităților economice, unde doar organizațiile umanitare și colectivele de stânga (ca Socialni Ruh, Lvov), îi mai ajută pe cei fugiți din calea războiului, înstrăinați acum în lumea din vestul Ucrainei, care le este atât de necunoscută.
Dar să ne întoarcem în Kherson, oraș care a revenit la viață după retragerea rușilor. În ultimul an, mulți care fugit de război s-au întors și aici, populația ajungând în prezent la aproximativ 40.000. Cert este că întreaga zonă este complet dependentă de ajutorul umanitar, ceea ce înseamnă că majoritatea locuitorilor face voluntariat, fiind implicată într-un fel sau altul în activități sociale.
Foto: Kherson Reg.Mil. Administration / AFP / Profimedia
De la tinerii voluntari ai Koridor UA până la cei ce se ocupă de centrul de copii din Kherson căruia Koridor UA îi livrează ajutoare, toți își aduc astfel contribuția la această Rezistență tacită: zona ocupată se află la doar câțiva kilometri depărtare, iar artileria și dronele se aud încă destul de frecvent la Kherson. Oamenii duc totuși o viață aparent normală, având în vedere proximitatea față de front și stingerea care se dă zilnic, la ora 20:00; pentru a supraviețui și a-și ajuta și semenii, locuitorii Khersonului încearcă să-și folosească zilele, timpul și energia mentală în cel mai util mod posibil.
Kherson, iulie 2024. Foto: Abaca Press / Profimedia
În mod evident, se întâmplă rar ca oamenii din Kherson să aibă contactul cu lumea din afară, pentru că nu mulți se încumetă în acest colț de țară, unde pericolul rămâne la ordinea zilei. În aceste circumstanțe, oamenii au și mai multă nevoie de sprijin - din toate punctele de vedere - și acesta a fost motivul pentru care am propus și inițiat colaborarea care ne-a adus în zonă.
Puținele organizații umanitare rămase să active aici se concentrează asupra necesităților primare ale populației: reconstrucția locuințelor (Less Words, more Action), distribuția de alimente și produse igienice.
În afară de Koridor UA, organizație din Cehia, în zonă au mai rămas doar mari organizații specializate ca World Central Kitchen, Save the Children, Unicef, Crucea Roșie, People in Need (și ei din Cehia), Norwegian Refugee Council - care ajută în primul rând la deminarea terenurilor agricole, căci țăranii care au încercat, până acum, să-și reia îndeletnicirile s-au ales cu răni serioase.
Conform unui sondaj efectuat în aprilie 2024 de către Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev, 32% din populația Ucrainei (încă rezidentă pe teritoriul țării) dorește pacea cu Rusia, chiar cu prețul unor concesii teritoriale - în timp ce, în februarie 2024, doar 26% ar fi fost de acord cu această soluție. Rușii înaintează pe frontul din nord-est, iar perspectiva recrutării este iminentă pentru mulți bărbați. Oamenii sunt din ce în ce mai obosiți de acest război ce-i drenează de energia vitală și aici trebuie menționați îndeosebi soldații epuizați, ce rămân pe front până când sunt răniți și devin invalizi, iar statul îi declară inapți de a mai servi.
I-am întrebat nu doar pe cei veniți din Lvov, dar mai ales pe cei care au rămas în Kherson și Mikolayiv cum reușesc să reziste. Aici lumea nici nu mai ia în seamă alarmele zilnice, pe care le consideră doar un factor de stres, alții spun că vor doar ca războiul să se termine cu orice preț!
În Mikolayiv nu mai există iluminare stradală și, după lăsarea întunericului, orașul se scufundă într-un întuneric oarecum odihnitor. Sau măcar în aparență. Canicula zilei, zgomotele mașinilor încetează, iar liniștea începe să devină asurzitoare… Realizez că, într-adevăr, este mai ușor să nu te gândești la ce va urma și că este destul să știi că mâine va începe o altă zi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.