COVID-19: Vom avea inevitabil și „a doua curbă”. Răspunsul la cele două întrebări esențiale: 1. Când vom putea sa ieșim din case? 2. Când vom avea o viață normală?

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Sunt două întrebări pe cale le primesc zilnic. Dar înainte de aceasta o precizare – ce competență am ca să pot avea răspunsuri avizate la astfel de întrebări? Nu sunt epidemiolog și nici nu am competență în medicina de urgență. Am însă studii postuniversitare de economie medicală la universități serioase din Marea Britanie. Pentru cei ce nu știu, economia medicală cere specialistului să înțeleagă un fenomen în toate dimensiunile sale (și mai ales în cele cu semnificație la nivel de societate), să identifice care sunt costurile și care sunt consecințele acelui fenomen și să calculeze traiectorii de predicție ale acelui fenomen în funcție de felul în care determinanții acelui fenomen se modifică. Dar mai ales specialistul în economie medicală trebuie să propună politicului variante de decizie explicate la nivel de consecință.

Deci – când vom putea ieși din case? Răspunsul simplu este: atunci când consecințele unui astfel de comportament vor putea fi acceptabile. Trebuie să înțelegem – virusul nu va dispărea de la sine și oprirea răspândirii lui se poate face prin căi deja cunoscute: izolare socială, tratament eficace oricare ar fi tipul de pacient infectat sau dobândirea imunității (fie prin vaccin, fie după ce ne-am infectat deja cu virusul și ne-am vindecat). Deocamdată lucrăm numai cu două dintre soluțiile de mai sus: izolarea socială și creșterea (timidă, dar existentă) a numărului celor vindecați și imuni. Restul nu există. Numai prin folosirea celor două instrumente (din care izolarea socială este de departe cel mai puternic) încercăm acum să reducem ritmul de infectare, astfel încât acesta să fie acceptabil pentru sistemul sanitar. Ieșirea din case prea devreme va genera apariția a ceea ce numim acum „a doua curbă”. Respectiv vom începe să avem din nou zile cu din ce în ce mai mulți infectați, presiune crescândă pe sistemul medical și decese mai multe. Această a doua curbă de creștere va fi, în scenariile cele mai rezonabile, o curbă mai plată (creșterile vor fi la rate mai mici, dar trebuie avut grijă că aceste rate nu vor fi neapărat acceptabile pentru sistemul medical!). Va fi mai plată pentru că deja vom avea mai mulți imunizați natural (vindecați), deja vom aplica mai sever măsurile de distanțare socială și probabil, vom avea o capacitate de testare mai mare și o viteză mai bună de identificare a celor nou infectați cu extragerea lor din populație și punerea în izolare.

Pe de altă parte înțelegem cu toții că cel mai mult suferă acum economia a cărei inimă a ajuns să bată extrem de rar. Nu ne dorim să intrăm în stop cardiac pentru că resuscitarea va fi grea și cu sechele. Să apeși prea tare și prea lung pe pedala izolării sociale ne poate duce acolo. Așa încât decizia de relaxare a măsurilor de izolare pentru a permite reluarea activității cardiace a economiei este o decizie pe care numai decidenții politici o pot lua! Pentru că această relaxare va veni cu alte costuri și consecințe. Iar in acest caz costurile vor fi, în termeni economici, noi decese și noi infectați iar consecințele vor putea merge până la scăparea fenomenului de sub control cu reluarea agresivă a creșterii numărului de infectați. Ca medic trebuie să ceri o izolare prelungită – ca economist nu îți poți permite să ajungi în situația „operația reușită (nu avem niciun caz nou), dar pacientul (economia!) a decedat”. 

A doua întrebare. Când vom avea o viață normală? Dacă ne gândim la normalul de dinainte de COVID19 răspunsul este simplu: când nu vom avea a ne mai teme de el – fie avem instrumente de lupta eficace, fie am fost toți infectați și vindecați. Primul scenariu e frumos, dar e termen scurt – improbabil. Al doilea scenariu e și mai frumos, dar vine cu niște costuri sociale (unii vom fi murit atunci) inacceptabile pentru societate. Această a doua soluție a fost propusă societății de către unii lideri – așanumita imunizare colectivă propusă în Olanda sau Marea Britanie. Propunerea a venit de la politic (pentru că, repet, este singurul care are decizia), evident după analizele făcute de oamenii de știință. E posibil ca această soluție să se dovedească în final mai bună decât cea aplicată acum (salvăm tot ce putem – dar nu putem salva pe toții! – și plătim prețul economic). Dar o astfel de decizie trebuie acceptată de societatea în numele căreia politicul ia deciziile. Și deocamdată societățile nu au fost de acord.

Rămâne in picioare varianta unei îmbolnăviri graduale, la o rată suficient de mică încât sistemul medical să nu se gripeze, dar suficient de mare încât să avem creșteri consistente de contingente de oameni vindecați. În lipsa tratamentului universal și a vaccinării, acesta va fi tabloul lumii normale de mâine. Nu e de așteptat ca ea să fie aidoma cu cea pe care am avut-o înainte. Dar, deși concluzia nu e confortabilă, are și ceva bun în ea – lumea de mâine are șansa să fie cel puțin pe alocuri mai bună ca cea lăsată în urmă. Priviți numai informatizarea, debirocratizarea, creșterea vitezei de comunicare și colaborare, adoptarea ultra-rapidă a soluțiilor tehnologice până ieri considerate SF – ele sigur vor defini altfel lumea de mâine și ne vor face viața mai bună. Vorbeam acum câteva luni cu rectorul meu despre necesitatea introducerii rapide a eLearnigului și a realității virtuale în învățământul medical. Îmi spunea dânsul atunci că ideile sunt minunate, dar până să alergăm trebuie mai întâi să mergem – până la realitate virtuală medicală trebuie să avem calculatoare în orice catedră. Niciunul nu gândeam că acum deja lucrăm în universitate la realitatea augmentată și pacientul virtual! Pentru că nu avem ce face și trebuie să împingem educația înainte, chiar dacă trebuie să continuăm izolarea.

Si pentru că DA!- vom învinge și această pandemie!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp