Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu
Tu ce faci? Duci copilul la grădiniţă de săptămâna viitoare?”, „Te-ai hotărât ce faci cu grădiniţa?”, „Până la urmă, cum e la voi la şcoală?”. Aud astfel de întrebări zilnic. Unele îmi sunt direct adresate şi nu am răspunsuri pentru ele. Nu ştiu dacă îmi duc copilul la grădiniţă sau nu.
Îmi doresc ce e mai bine pentru el. Ştiu că îi e dor de colegi. Ştiu că are nevoie de grădiniţă, de socializare, de activităţile educative. Mi-a spus într-o dimineaţă: „Mami, dacă a venit toamna, înseamnă că începe grădiniţa, aşa e? Mi-e dor de grădi. Vreau să mă joc cu Anastasia”. Dar copilul meu are bunici care trebuie să îl ia de la grădiniţă. Şi riscurile implicate de mersul la şcoală sau la grădiniţă îi implică şi pe ei.
În martie, fetiţa mea ştia că nu mai merge la grădiniţă din cauza coronavirusului. Tot el era de vină şi pentru că stăteam în casă mai tot timpul. Ajunsese să spună: „Of, nu mai trece odată coronavirusul ăsta!”. Are 4 ani şi jumătate.
Acum, lucrurile sunt mai dificile. Pentru că unii părinţi îşi vor duce copiii la şcoală şi la grădiniţă, altora le va fi teamă. Cei care aleg să îi mai ţină acasă vor fi întrebaţi de copiii lor: „De ce prietenii mei merg şi eu nu?”.
Copiii au nevoie de şcoală. Trebuie să meargă la şcoală, asta este indiscutabil. Dar condiţiile în care merg sunt cu totul altă poveste. După luni de epidemie în care autorităţile centrale nu au fost în stare să elaboreze planuri atente pentru redeschiderea şcolilor, decizia a fost plasată în mâinile şcolilor. Ministerele s-au spălat pe mâini aruncând un ordin în care ne spun… să ne spălăm pe mâini. Şi asta doar cu 10 zile înainte de reînceperea cursurilor.
După ce am citit ordinul cu măsurile de organizare a activităţii din instituţiile de învăţământ emis de Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii rămân cu marea întrebare: cum se va asigura distanţarea de minimum 1 metru între copii? Alternativa este montarea unor separatoare – în situaţia în care asigurarea distanţei de 1 metru nu este posibilă.
Există şcoli unde s-a vehiculat împărţirea elevilor în două grupe distincte, care ar veni la şcoală pe rând. Aici ar interveni problema normei didactice. Profesorii ar urma să aibă, practic, un număr de ore dublu. În alte şcoli, deşi sunt încadrate în scenariul verde,
cu participarea tuturor elevilor în sălile de clasă, se ia în calcul mai degrabă scenariul galben, cu învăţământul hibrid. Jumătate din elevi vin la şcoală, jumătate participă la ore online.
Măsurile de distanţare sunt o problemă. În condiţiile în care în şcoala românească elevii stau, de regulă, câte doi în bancă, să schimbi mobilierul complet ca să înlocuieşti băncile de 2 locuri cu bănci individuale este imposibil, pentru că şcolile nu au bani şi nici timp acum, după ce Ministerele au stat până pe 4 septembrie să publice un Ordin care spune, de fapt: „Descurcaţi-vă! Noi închidem ochii. Dar deschidem şcolile.”
Să asiguri distanţa de un metru într-o clasă cu bănci de 2 locuri e imposibil cu participarea tuturor elevilor. Să asiguri distanţa de un metru într-o clasă cu 30 de elevi sau chiar mai mulţi pare iarăşi greu de crezut. Aşa că scenariul 1, al participării tuturor elevilor, dar cu respectarea distanţării fizice, pare foarte greu de aplicat la condiţiile din şcolile româneşti, chiar dacă localităţile se încadrează în acest scenariu.
Apoi, aştept cu nerăbdare să văd dacă epidemia Covid va aduce săpunul în şcoli. Căci eu, ca elev, nu am avut parte de el. Şi nici de hârtie igienică. În schimb, aveam parte semestrial de solicitarea fondului şcolii. Nici copilul meu nu are parte de săpun şi hârtie igienică decât dacă noi, părinţii, le plătim, odată cu caiete şi alte materiale didactice. Căci învăţământul e gratuit şi obligatoriu, dar gratuitatea lipseşte cu desăvârşire.
Şi apropo de gratuitate, aş vrea să înţeleg cum poate fi instituită obligativitatea măştilor de protecţie pentru copii şi cadre didactice în condiţiile în care ele nu le sunt furnizate de nimeni. Şi cum pot Ministerele să scrie în ordinul lor „Nu refolosi masca!” sau „Schimbă masca atunci când e umedă”, în condiţiile în care sunt copii ai căror părinţi nu au bani nici de un ghiozdan. Ori îşi imaginează stimaţii noştri aleşi că o familie cu venituri mici îşi permite să respecte întocmai regulile şi că are de unde să scoată lunar sute de lei pentru a cumpăra suficiente măşti ca să le ajungă şi copiilor care merg la şcoală, şi părinţilor care merg la serviciu, să le utilizeze ca la carte, purtându-le maxim 4 ore şi apoi aruncându-le frumuşel? Pentru o familie cu trei membri, aşa ceva ar însemna minim 2 măşti per membru de familie zilnic. 6 măşti ori 20 de zile lucrătoare/de şcoală înseamnă 120 măşti lunar. Cel puţin.
Trăim în continuare în ţara în care teoria sună bine, dar practica ne omoară. Dar închidem ochii şi dăm înainte, fie ce-o fi. Dar parcă mie nu îmi vine să închid ochii şi să trimit copilul la grădiniţă spunând: „Fie ce-o fi”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Despre distanta de 1 metru, la scoala noastra bucuresteana pe scenariu galben s-a decis ca se impart copii in 2 grupe, una prezenta in clasa, una online, prin rotatie. La jumatate din copii prezenti, e suficient spatiu sa fie distanta de 1 metru intre ei.
Ca si igiena, chiar inainte de epidemie copilul nostru avea in ghiozdan servetele uscate, servetele umede si dezinfectant. Practic nici o diferenta.
PS: toata vacanta de vara s-a jucat cu alti copii, fara sa respecte distanta de 1 metru si o va face in continuare cat e vreme buna afara.
Dar aș vrea să știu care stat asigură măști pentru populația defavorizată? A fost o idee aruncată în spațiul public, iar acum oamenii așteaptă măști gratis.
Răspuns: alocația e penibil de mică însă orice părinte știe, când începe școala, că (,) copilul are nevoie de rechizite. Așa că-i cumpără copilului cele necesare, cele mai ieftine rechizite, cel mai accesibil ghiozdan. Până acum cum au făcut? De ce n-au protestat atât? Măști? 2 textile purtate alternativ și spălate seara, o zi una, o zi alta.
Pe mine ma îngrijorează, printre altele, cum vor corecta profesorii și învățătorii caietele și extemporalele elevilor, când e clar, de pe caiet ori copertă se poate lua covid? Și nu numai! Nu mai bine mai sigur online, până se așază treaba și mai scad cifrele și apare covid la cei infectați din concediu? Nu-i destul că au murit medici, acum sunt și cadrele didactice în pericol! Toate ca toate până la viața oamenilor.
Problema mastilor este insa una serioasa; pentru un copil doua masti textile sunt insuficiente, nu de alta, dar nu sunt la fel de disciplinati ca adultii. Or sa si le scoata, or sa si le puna pe banci, or sa le scape pe jos.... Manusi de unica folosinta nu le putem asigura nici lor, nici cadrelor didactice, igiena in spatiile scolare e un mit in multe locuri.
Scolile nu ar trebui redeschise. Insa, ca de obicei, cadrele medicale si educatorii de orice fel sunt tratate ca ultimul strat social.
Copilul meu o sa aiba masti textile iar rechizitele, nu cele mai ieftine dar nici cele mai scumpe.
Sunt de acord întru totul. Copiii vor pune pe banca orice mască și nu numai pe cea textilă. Și aici e aici: copiii sunt la fel peste tot. E vorba de educație, instructaj de la părinți dar și la școală. Asta face diferența.
Da, profesorii sunt prost tratați însă citeam un comentariu al unui dom profesor, că el nu-i jandarm să-i păzească pe copii, ce fac cu masca ori altfel. Dacă sunt astfel de profesori, că educația generală nu-i de nasul lor, ba și din cei care zic că ce, să-mi plătească statul netul, când sunt sigură, au deja net și wi-fi acasă, atunci...
Am observat, mai ales părinții vor reînceperea școlii, cum spune și dl Buculei, poate și pentru că e greu să stai cu copiii acasă, trebuie și părinții să lucreze. Școala online nu-i decât un palid substitut al școlii normale.
Recomand din nou pagina dlui Jurma (care intre timp a devenit un pic prea politică) cu un set de reguli pentru părinți. Se poate oricum citi imparțial...
Pentru un copil de clasa a III-a cantitatea e dubla, sunt greu de gasit, e o nebunie.
Eu nu stiu daca noi am avut asa ceva ever, poate, cum spuneti dumneavoastra, era un ierbar, dar caiet de activitati si caiet special de teme, in nici un caz. Dar ne salveaza ministerul, cu ghiozdanul nu trebuie sa cantareasca decat 10% din greutatea copilului :)
Se puteau face multe in aceasta vara, si ai crede ca e in interesul primariilor locale, ca e an electoral. Am povestit intr-un comentariu la un alt articol ca in 'orasul' in care am copilarit (nu e oras, e un sat mai mare, dar a fost facut aleatoriu oras pe vremea lui Ceausescu) am reusit, peste vara, sa cream anumite conditii. Mana de la mana si multi din diaspora, mai toti in IT, ce-i drept. Mai este o singura persoana din gasca de copii cu care am crescut care are un copil la scoala respectiva, noi restul suntem pe te miri unde, dar am ramas legati de loc si mai avem prieteni OK financiar si cu initiativa in tara.
Si nu a fost foarte greu, nici foarte scump.
Insa nu am tras fibra acasa profesorilor sau tuturor elevilor - am cablat frumos scoala, liceul si sala de sport, gradinita, si curtea gradinitei. Practic, am facut loc pentru cam 300 de elevi, de la noi si din inca trei sate limitrofe. Avem patru microbuze cat de cat OK, soferi pentru ele, am angajat inca sase femei de serviciu... Se poate.
Trecand peste ironia faptului ca acum avem clase state of the art (re-varuite, reparate, camere, proiectoare, banci individuale nou noute) dar toaleta tot in curte ne-am trezit ca nu avem aviz de la pompieri pentru sala de sport :D Stati linistita, nici scoala si liceul n-au.
Gurile rele/babele din sat spun ca nu s-a vrut 'de la judet' pentru ca marea zona metropolitana Baia de Fier - Hirisesti - Novaci - Ciocadia nu voteaza cu un anume partid nici in ruptul capului. Si judetul s-a hotarat sa nu. Ca nu. Primarul 'nostru' (e primar acolo de cand eram eu copila) a trecut prin toate partidele, chiar radeam cu un amic din zona ca ne trebuie mai multe pana isi gaseste Ghita locul, dar momentan e de alta culoare decat judetul. Asa am patit si cand s-au bagat gazele, era Ghita in partidul gresit si am ramas fara :P
Toata lumea tipa - sa nu politizam! E vorba de copii! insa mai pe fata politic decat atat nu stiu cat poate sa fie.
Scoala online va deveni o alternativa reala cand vor fi lectii proiectate pentru online. Sunt multe companii private care muncesc in domeniu, si chiar fac training cu profesorii. As numi, off the top of my head. Ascendia cu LivresQ (noi cu ei am lucrat peste vara, si au fost super OK), si mai sunt cateva chiar bune. Insa implementarea pentru ca online-ul sa devina ceva solid va dura un an-doi, cu bunavointa maxima de la minister si de la cadrele didactice. Ori ea nu exista in acest moment.
Si noi am dat de profi care nu stiau (in mod real) sa deschida un computer. Altii care nu voiau. Altii care s-au suparat ca nu le-am tras fibra in curte, desi aveau deja net, dar voiau un upgrade pe banii nostri. E mult pana departe.
Saracia si coruptia raman bolovani in drumul catre orice. Din nefericire pe alocuri se adauga prostia si rautatea. Am avut lupte de dus cu femeile de serviciu de la scoala/liceu care pareau sa considere ca treaba lor e doua ore dimineata, doua ore seara. Una a si plecat, pentru ca i se parea ca suntem nebuni cu - bancile trebuie sterse intre ore, microbuzele curatate intre transporturile de copii.... Nu face asa ceva. Si o 'radiaza' camerele, oricum, ca i-a spus ei un nepot cum e cu 5G-ul. o.O
Am dat de oameni care nu vor sa munceasca pentru 300 de lei pe luna in plus fata de ajutorul social.
Iti dai palme, mergi mai departe. Pentru ca au fost si oameni care au inteles ce vrem sa facem; mastile si chiar teancuri de manusi pentru profesori au fost cumparate, si vor fi in continuare cumparate de directorul spitalului, care (culmea!) e negru :D Cum a ajuns el la poalele Parangului, inca nu stiu, si nu l-am intrebat, ca e nepoliticos.
Ce incerc sa subliniez insa este ca daca se vrea, se poate. Nu e o solutie care ar merge peste tot - totul trebuie gandit la nivel local. La noi a mers asa pentru ca parintii si 90% dintre profesori vor sa deschida scoala. au primit instructiuni cu bucurie si sunt convinsa ca vor incerca sa le aplice. Porcaria cu rechizitele s-a intamplat, incercam sa o rezolvam si pe aia.
Cat se vor purta masti, n-avem de unde sa stim, e o lume noua. Cert e ca vor fi.
Si nu numai parintii vor re-deschiderea scolilor, copiii au nevoie de ea. La mine la tara oricum s-au alergat pe tapsan toata vara, dar copiii din mediul urban au nevoie de socializare ca de aer.
Nepotul meu bucurestean se urca pe pereti, si am impresia ca si sora mea o sa inceapa in curand.
Saracia e o sursa majora de abandon scolar - si aceste schimbari pe ultima suta de metri, demne de fenta lui Dobrin, nu ajuta.
"Nici copilul meu nu are parte de săpun şi hârtie igienică decât dacă noi, părinţii, le plătim, odată cu caiete şi alte materiale didactice. Căci învăţământul e gratuit şi obligatoriu, dar gratuitatea lipseşte cu desăvârşire." - de acord ca in scoala ar trebui sa existe sapun si hartie igienica si ca parintii nu ar trebui sa plateasca fondul scolii/clasei, ca doar platesc deja taxe din care ar trebui asigurate lucrurile astea. La caiete incep sa am o problema: cat "sa ne dea" statul, totusi? Factura la curent tot statul trebuie sa mi-o plateasca, daca am copil la scoala? Ca doar are nevoie de lumina sa invete, nu? Dar factura la apa, trebuie sa mi-o plateasca statul si pe aia? Ca doar trebuie sa-i spal hainele nu? Are echipament de sport, de exemplu.
"Şi cum pot Ministerele să scrie în ordinul lor „Nu refolosi masca!” sau „Schimbă masca atunci când e umedă”, în condiţiile în care sunt copii ai căror părinţi nu au bani nici de un ghiozdan." - se incadreaza la ce am scris mai sus. Responsabilitatea parintilor unde mai e? Cu sau fara pandemie, sa cresti un copil costa. Mult. Daca nu ai bani nici pentru cele mai elementare lucruri, apoi scuze, dar de ce te mai apuci sa faci copii?
Au fost 'avertizati' de 'doamna' ca o sa aiba nevoie de vreo sapte-opt, cred, la stilul 'Ar fi recomandabil sa...de la editura X. Eu cu asta lucrez.' Apoi mai sunt unii/unele care au caiete de teme speciale (Ca de ce sa se chinuie cadrul didactic sa dea teme?). Daca le cumperi pe toate - si le cumperi, ca e nasol sa fii singurul din clasa care nu le are - te duci frumos in 150 de RON pe semestru.
Sora mea sta in Rahova, si acolo nu sunt numai copii parinti cu bani.
Culmea e ca obiceiul s-a impamantenit si la tara, unde scoala n-are nici toaleta, dar directorul/directoarea s-a imprietenit la o cafea cu plic cu o editura...sa-i zicem, aleatoriu (:P) Labirint, si dintr-o data se trezeste Tanta ca trebuie sa-i cumpere lui Gigel cine stie ce minune.
Am o prietena din copilarie de la Gorj care e literalmente capsunara/ sparanghelista, etc, (o familie cu multe probleme, de mult timp, practic doua generatii pierdute - din cei cinci copii din generatia mea doar o fata are liceul terminat) care imi zicea ca s-a trezit cu minunea asta acum o saptamana, cand i-a batut invatatoarea la poarta. La ea nu era vorba numai de bani (desi se chinuie rau sa nu se piarda si a treia generatie), dar de unde sa le cumpere? M-a sunat sa i le comand eu de pe e-mag sau ceva, si imi face curatenie in casa trei saptamani cand mai vin pe acolo, ca bani nu are de dat inapoi.
Cred ca la asta se refera autoarea - ciupercaria de edituri care facea manuale alternative trebuia sa se reorienteze cumva. Adica, li s-a luat un os, li s-a dat altul. (Nu intelegeti, va rog, ca sunt de acord cu manualul unic, dar fenomenul de dumping al manualelor alternative proaste in mediul rural nu e nou...).
Sunt de acord ca daca faci un copil calculezi ca te va costa sa il cresti, dar pentru orice calcul, trebuie sa ai niste date. Ori daca 'doamna' te anunta pe WhatsApp-ul din gard in gard ca anul asta lucreaza dupa X, cu o saptamana inainte de inceputul scolii, cum putea fi prevazuta cheltuiala? La fel si cu mastile.
Ca si asa pustiul a facut scoala online la mine pe terasa, sau la un prieten de peste drum (cel al carui parinti se cearta pentru avizul de la pompieri), ca sa prinda Wi-Fi.
Oamenii saraci nu sunt neeaparat prosti sau rauvoitori; unii chiar nu isi permit, si schimbarile multe si dese ii lovesc ca un buzdugan. Amica mea nu l-a facut pe pustan la 15 ani, l-a facut la 28, cand credea ca e relativ stabila din punct de vedere financiar. Acum ca il are, insa nu mai poate sa plece hai-hui - mama ei e batrana si bolnava, sotul e sofer de TIR si castiga OK, dar trebuie sa tii o casa, o curte, animale, ma rog sa fii in randul lumii. Un lucru pe care familia ei nu l-a reusit de cand era mama mea fata.
Si chiar calculeaza la sange tot ce intra/iese din bugetul casei, copilul e imbracat, spalat, cuminte. Nu se deosebeste de restul copiilor asa cum mama lui se deosebea vizibil de noi, restul, in copilarie. Nu vrea ca si baietelul ei sa fie 'ala' care n-are, cum a fost ea toata viata.
150 de lei sunt multi bani pentru prea multa lume. 150 de lei dintr-o data sunt o cauza majora de abandon scolar. M. ma are pe mine, are alti prieteni care ajuta, dar sunt multi cei care nu au pe nimeni.
Repet, daca ti se spune din mai-iunie ca iti va trebui X sau Y, calculezi, strangi, beg, borrow, hopefully not steal. Daca ti se spune pe 7 septembrie ca iti va trebui ceva pe 14... E mai complex.
Unii gândesc prea mult, calculează, vor sa fie totul perfect și fac copii târziu sau deloc.
Altora li se întâmplă. Repetat...
Iar darwinismul lucrează, ghici care dintre cele doua categorii își transmite genele mai departe :D
Pentru mine si sora mea, totusi, 150 de lei sunt bani de buzunar. Pentru M., nu sunt.
Scoala/statul nu trebuie sa asigure tot, dar macar ar trebui sa spuna de ce s-ar putea sa fie nevoie. Ori tableta sau conexiunea la internet nu sunt chestii la care se gandeste un parinte de la tara.
Nu spune nimeni ca statul trebuie sa iti dea ajutor pentru apa curenta (dar daca s-a ferit sa-ti 'traga teava' poate...). Electricitate exista. Gaz, la mine pe strada la Gorj, nu este, noi (si vecinii avuti) avem cisterna pentru apa calda, si butelie pentru aragraz. In schimb avem fibra optica la 600 de mbps. La Dolj e invers.
De aceea sustin masuri intr-adevar locale, luate din timp, si cu grija.