Foto: Inquam Photos
Fiindcă, într-un fel sau altul, începe școala în condiții pe care nu le comentez aici, pentru că nu e subiectul articolului, pe cât posibil vreau să înceapă în condiții normale. Dar se pare că cer prea mult. Înțeleg, de după „pexiglasul” sau „pecsiglasul” meu, că investiția în profesori e ca băutul banilor la cârciumă. Dar investiția în viitor oare cu ce o mai comparăm?
În anul 2018 am fost nevoit să predau la clasa a VI-a după manualul VI Limba și literatura română, de Mihaela Daniela Cîrstea, Viorica Avram, Ileana Sanda, Alexandra Dragomirescu; Editura Didactică și Pedagogică, 2018. Eu știam în ce condiții a apărut acel manual. Dar elevii, nu. Au crezut că e o glumă. Una proastă. Și m-au întrebat cum de a ajuns un asemenea manual în ghiozdanul lor. Eu le-am explicat cum am putut, alăturându-mă jenei lor de a trăi alături de ei o astfel de experiență. De aceea, am corectat trei sferturi din el și, la finalul anului școlar, l-am trimis editurii, bătându-le obrazul. A doua zi, am primit un telefon de la doamna Maria Nistor de la care am înțeles situația. Dar una e să o înțeleg, alta să o accept.
Fiindcă m-am văzut nevoit ca și în acest an să fiu pus în aceeași situație, pe 30 iulie am trimis o sesizare, prin e-mail, Ministerului Educației, încercând să aflu răspunsuri la câteva întrebări care sunt, zic eu, de interes dacă nu public, măcar personal. Până astăzi, 27 august, nu am primit un răspuns. Dar mai sunt câteva zile în care îl pot primi, potrivit O.G. nr. 27/2001. Dacă se aplică și O.G. 27/2002, art. 9, atunci începe școala, iar noi vom fi deja în... școală. Cel puțin eu unul nu beau și nici în cârciumă nu mă duc atunci.
Redau mai jos textul sesizării și menționez că am ales să scriu aici în speranța că poate chiar stârnesc un răspuns pe care să-l transmit elevilor și părinților când mă vor întreba de ce acest manual.
Stimată Doamnă Ministru,
am ajuns să vă scriu pentru că mă interesează viitorul apropiat al elevilor mei și cel îndepărtat al lor și al acestei țări în care sper să ajung să mă bucur de normalitate. Semne sunt prin punerea în acord a Evaluării Naționale cu programa de gimnaziu. În plus, e al doilea an în care încerc să fac ceva.
Sunt Mihai Dascălu, profesor de limba și literatura română și de engleză la Școala Gimnazială „Alexandru cel Bun” și Școala Gimnazială „George Bacovia”, din Bacău.
Știți și dv. că în fiecare an facem alegerea manualelor pentru anul școlar ce urmează și, în consecință, și în acest an am făcut același lucru, doar că situația este de o anormalitate incredibilă pentru mine. Deși o înțeleg, îmi este greu să o accept.
Am refuzat să aleg același manual de română la clasa a VI-a (este vorba de VI Limba și literatura română, de Mihaela Daniela Cîrstea, Viorica Avram, Ileana Sanda, Alexandra Dragomirescu; Editura Didactică și Pedagogică, 2018)pentru motivele pe care le voi expune mai jos, dar nu am avut încotro, pentru că mi s-a spus că oricum altele, de la altă editură, nu se primesc decât într-un număr insuficient.
În anul trecut, în august, am trimis manualul respectiv la editură, corectat pe trei sferturi, pentru că era prea mult să duc până la capăt o muncă ce nu ar fi fost penibilă, dacă ar fi fost făcută de la bun început cu responsabilitate. Am experiență în edituri ale revistelor „Timpul” și „Contemporanul. Ideea europeană”, în plus, la Iași, la facultate, chiar ne-au învățat cum să realizează redactarea unui text și nu mi-a venit să cred când am văzut nu că trebuie să predau după un astfel de manual, ci că chiar există și fusese avizat.
Manualul ar trebui să se afle pe masa doamnei Maria Nistor (în fine, acum a domnului Săftoiu, dacă mai sunt la curent cu știrile) care m-a și sunat și în urma discuției cu dumneaei am înțeles de ce a ieșit așa cum a ieșit. Supărată oarecum, mi-a spus să pun umărul la a face ceva și să lucrez pentru E.D.P., dar când i-am spus că pun, dar nu răspund la comandă politică ce ar scoate un astfel de manual, nu m-a mai invitat. Am înțeles situația, dar nu pot accepta ca elevii mei cel puțin, dacă nu toți din această țară, să învețe după un asemenea manual plin de greșeli de punctuație, de concepere, de ortografie, de logică și de morală. Dacă au ajuns elevii să constate că aproape le fiecare pagină este câte o problemă, atunci chiar este o problemă și dacă eu nu sunt ascultat, măcar ei să fie.
Știu bine că manualul este doar un instrument de lucru și că profesorul are libertatea de a alege și alte texte, doar să urmeze programa. (Am făcut-o prin refuzul de a preda Sadoveanu, de exemplu. Nu am putut să mă duc în fața lor să le spun cât de mare scriitor este, având conștiința faptului că respectivul autor a pus semnătura pe condamnarea la moarte a unor oameni și a refuzat opera lui Brâncuși, ca să nu mai spun de relatările directe ale unor oameni din Cornu Luncii, de lângă Fălticeni, despre cum se comporta Sadoveanu cu țăranii pe care îi plângea în scrierile sale. Dacă lustrație națională nu am avut, măcar individuală să fie!) Dar dacă el există, manualul adică, are un scop. Pentru că, altfel, nu ar exista, ca să zic așa. Eu pot foarte simplu să îl înlocuiesc, dar nu este corect, pentru că atunci părinții ar fi nevoiți să facă niște cheltuieli nefirești.
Știu că manualul a fost conceput și editat în alt regim, cu altcineva la conducere.
Bănuiesc și faptul că mare lucru nu se poate face, dar nu sunt sigur.
Poate că demersul meu e o picătură în ocean, dar prefer așa, decât deloc.
Nu o fac pentru mine, ci pentru noi toți.
Ce vreau eu să știu de la cel mai avizat om care îmi poare da răspunsul este:
1. Cum să procedez?
2. Ce să le spun viitorilor elevi de clasa a VI-a când vor constata, ca și cei dinaintea lor, aceleași probleme?
3. Aveți în vedere remedierea situației de la E.D.P. nu pentru ca să nu mai apară astfel de probleme, că îmi închipui că ați făcut-o deja, ci ca să reparați ce e stricat?
Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat și pentru răspuns!
Cu stimă și speranță,
Mihai Dascălu
Stimă încă mai am, dar e doar din respectul pentru autoritate în general. Speranță însă, nu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La sgârșitul fiecărui an școlar profesorii transmit către inspectorate ce manuale vor să primească pentru anul viitor. Aici intervine absurdul. Inspectoratul nu ia in calcul faptul că profesorul schimbă manualul și are nevoie, deci, de manuale pentru întreaga clasă. Îi trimite doar 10% din necesar, adică atâtea manuale câte se spresupune că s-au deteriorat în cursul anului precedent. Profesorul are, deci, de ales dacă lucrează după un manual nou, dar pe care doar câțiva elevi îl vor primi, sau îl comandă tot pe cel vechi, prost, dar pe care îl vor avea toți. Evident, va rămâne cu cel prost.
1. Apariția și originea cosmosului, a vieții și a omului.
2. Etapele dezvoltării omului:copilăria, tinerețea, căsătoria, maturitatea, senectutea, moartea.
3. Relațiile interumane. relația omului cu mediul înconjurător, cu divinitatea, cu universul.
4. Influența regimurilor politice și schimbării acestora asupra existenței umane.
5. Tipologii și sentimente umane.
6. Tehnici și metode de exprimare și comunicare.
În funcție de nivelul de maturizare a elevului profesorul va avea libertatea de a alege autorii și textele care pot exemplifica cel mai adecvat temele obligatorii, iar testele naționale vor fi orientate spre verificarea însușirii conținutului temelor obligatorii.
Cred că în acest fel ariile curriculare arte și literatură pot fi scoase de sub influența politică și ceva similar poate fi adaptat și la celelalte arii curriculare umaniste.
Chestiunea cu Sadoveanu este discutabilă.