Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cre’ că ne-a lăsat, dar prea târziu! Cum ar fi fost viața noastră dacă Ciolacu demisiona anul trecut

Ciolacu la demisie 2025

Foto: Profimedia

A venit și timpul acela așteptat de toată lumea, indiferent de convingeri și de ideologii, indiferent de partid și de credință: cre’ că, în sfârșit, ne-a lăsat în pace domnul premier social-democrat Marcel Ciolacu! 

Suntem, iată, în momentul aproape incredibil al unei minime asumări. Și unii dintre noi se simt, probabil, un pic eliberați, un pic fericiți, un pic încântați că n-a fost totul chiar în zadar. Și că, chiar dacă am ajuns în buza prăpastiei, măcar iată că ne părăsesc unii pe care nu-i mai puteam suporta!

Dar putea fi cu totul altcumva! Și aș vrea să vă provoc astăzi să vă gândiți cum ar fi arătat viața noastră astăzi dacă Marcel Ciolacu și-ar fi dat demisia din noiembrie, de când a pierdut calificarea în turul al doilea al prezidențialelor.

Păi haideți să ne întoarcem un pic acolo! Și să revenim la noaptea aia, în care o țară întreagă afla stupefiată că un candidat aproape necunoscut devenise prima opțiune a românilor, iar Marcel Ciolacu zâmbea fericit de la el din birou, cu gândul probabil la voturile alea pe care le-a dat lui Simion, dar încă nu ne spusese pe Tik Tok. Țineți minte cât de tare ne-a enervat atitudinea lui de atunci?

 Dacă atunci ne-ar fi anunțat că demisionează și se întoarce la Buzău, tensiunea care se acumulase în noi s-ar fi evaporat, pur și simplu. Căci toți, pro-europeni sau izolaționiști, ne doream atunci, așa cum ne dorim și acum, ca Marcel Ciolacu să ne lase în pace.

Dar el nu a făcut asta atunci. Nu! Dimpotrivă! În loc să se expună mai puțin, și-a făcut cont pe Tik Tok și a început să se îmbrace cu noi, să își bea cafeaua cu noi, să prindă pisici cu noi, să se plimbe cu trotineta și să ne arate ce hanorac frumos și scump are când se urcă pe casă. Mai avea un pic și făcea duș pe live, sperând să îi dăm tap-tap.

Apoi a venit momentul desemnării unui alt candidat al coaliției de guvernare la prezidențiale. Și, firește, toată lumea normală la cap s-a uitat direct către Bolojan. Că era singurul suficient de credibil și de serios ca să se ducă și să lupte pentru România europeană. Încolțise deja în multe inimi speranța că Bolojan ar putea reprezenta rațiunea și ar atrage electorat inclusiv din rândurile izolationiștilor, că și ei își doreau o Românie în care bătaia de joc să fie limitată.

Bolojan era o garanție că binele s-ar putea întâmpla și alegerile prezidențiale ar putea fi câștigate ușor, fără emoții mari. Dar a apărut Ciolacu, care s-a opus desemnării lui Bolojan și a insistat că e mai bună varianta Antonescu, deși era clar pentru toată lumea ancorată în realitate că Antonescu e perceput ca o relicvă a USL-ului. De care tuturor ne este greață.

Și așa am ajuns aici. Peste toate s-au suprapus: ordonanța trenuleț, OUG-urile adoptate pe sub birou, diploma de bac pierdută, facturile de la Nordis, discursurile jenante și atitudinea arogantă, care i-a tulburat și speriat pe mulți români de bună credință. Români care au căzut în mrejele izolationiștilor care îi curtau de luni bune. Și când te simți batjocorit de partenerul oficial, te uiți mai cu interes la golanul din cartier care îți spune galeș cât ești de frumos și cât e de păcat că nu ești apreciat.

Cam asta ni s-a întâmplat nouă până acum. Și așa am ajuns aici. În mare măsură din vina lui Marcel Ciolacu. Care își asumă, finalmente, responsabilitatea.

Deși e foarte târziu. Deși nu mai face mare diferență. Deși nu mai ajută pe nimeni. Marcel Ciolacu e unul dintre motivele principale pentru care acum tremurăm cu toții de frica pierderii democrației. Marcel Ciolacu a hrănit monstrul extremist cu mâna lui. Și a îndepărtat singura soluție pro-europeană confortabilă de cursa prezidențială. Atât a putut Marcel Ciolacu. Și criza care începe acum e doar efectul acestor eforturi uriașe pe care Marcel Ciolacu le-a făcut pentru a pune o țară pe butuci. Și el, la fel ca Georgescu și Lasconi, și-a îndeplinit pe deplin “misiunea”. Iar cineva, la Moscova, zâmbește.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ceașcă a fost ciuruit pentru mult mai puțin…
    • Like 0
  • Ceașcă a fost ciuruit pentru mult mai puțin…
    • Like 0
  • Ceașcă a fost ciuruit pentru mai puțin…
    • Like 0
  • Ceașcă a fost ciuruit pentru mai puțin…
    • Like 0


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult