Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Cristian Tudor Popescu a comentat, vineri seară, la Digi24, condamnarea și fuga din țară a fostului primar Sorin Oprescu. Gazetarul a povestit despre cum a fost vizitat la redacție de Oprescu, pe când acesta era candidat.
„Incoerent, nu reușea să lege două... trebuia din când în când să scrâșnească și să arunce stropi de salivă... și nu reușea să lege două fraze cap la cap. Ăsta era domnul care a ajuns primar, dacă nu mă înșel, de două ori”, a spus Cristian Tudor Popescu.
El consideră corectă condamnarea primită de Oprescu. „Vorbind de ce a făcut, văd că îl căinează unii pe acolo prin presă, diverși... Doamne! Deci, omul ăsta a fost prins în flagrant cu 25 de mii de euro luați de la cimitire în vila sa din Ciolpani, flagrant. Adică nici măcar să fure nu știa, nici măcar să ia mită nu știa, nu era în stare. Ca un boblete a luat mita aia! Despre ce discutăm? Deci, are următoarele acuzații: constituire de grup infracțional organizat, luare de mită, abuz în serviciu, spălare de bani. Firește, pentru așa ceva, pentru meniul ăsta, 10 ani și jumătate - sau cât are - și 8 luni este suficient. E corect.
Și acum, ce-a făcut domnul Oprescu? A dispărut în peisaj, s-a topit în peisaj. De acum două săptămâni, din câte înțeleg”, a afirmat jurnalistul care a criticat întârzierea cu care s-a ajuns la o sentință în acest dosar.
Mai jos, comentariul lui Cristian Tudor Popescu, potrivit transcrierii făcute de digi24.ro.
„Primarul Oprescu... Râd, pentru că am avut ocazia să stau de vorbă cu acest domn, să spunem în privat, deși nu eram în privat, că nu eram la mine acasă, eram la redacție, la „Adevărul”. A venit pe acolo de câteva ori în perioada în care era foarte agitat politic, în PSD, se apuce funcții, candida la Primărie, candida și pe la alte funcții pe acolo și în general, politicienii când aveau o perioadă din asta de forfotă, de vânzoleală electorală, veneau la mine. Din toate partidele.
„Omul ăsta era un răcnéte, nu răcnete, un răcnéte”
Domnule, rar am văzut așa ceva. Deci, eu i-am zis așa: omul ăsta era un răcnéte, nu răcnete, un răcnéte. Deci, chiar și când era cu mine în birou, eram numai noi doi, se monta din când în când și începea să spună câte o chestie: Așa nu s-o mai poate, domnule! Și avea niște chestii (grimase - n.r.) de aici, de undeva: Așa nu s-o mai poate, domn'e, în Bucureștiul ăsta, s-a dus totu' dracului, trebuie să luăm măsuri! Eu mă uitam la el: Măi, nene, nu ești la tribune, domnule, nu ești în județ acuma, să-ți faci electoratul, nu ești nici măcar la Primăria Capitalei, ești cu mine, aici, în birou! Ei, îl apuca montajul. Incoerent, nu reușea să lege două... trebuia din când în când să scrâșnească și să arunce stropi de salivă... și nu reușea să lege două fraze cap la cap. Ăsta era domnul care a ajuns primar, dacă nu mă înșel, de două ori. Independent, da.
Este cea mai mare rușine, mă rog, Viorica Dăncilă este o rușine națională, domnul Oprescu este o rușine de Capitală. Da. Pentru cei care l-au votat. Ca să votezi un asemenea ins...
Vorbind de ce a făcut, văd că îl căinează unii pe acolo prin presă, diverși... Doamne! Deci, omul ăsta a fost prins în flagrant cu 25 de mii de euro luați de la cimitire în vila sa din Ciolpani, flagrant. Adică nici măcar să fure nu știa, nici măcar să ia mită nu știa, nu era în stare. Ca un boblete
a luat mita aia! Despre ce discutăm? Deci, are următoarele acuzații: constituire de grup infracțional organizat, luare de mită, abuz în serviciu, spălare de bani. Firește, pentru așa ceva, pentru meniul ăsta, 10 ani și jumătate - sau cât are - și 8 luni este suficient. E corect.
Și acum, ce-a făcut domnul Oprescu? A dispărut în peisaj, s-a topit în peisaj. De acum două săptămâni, din câte înțeleg.
O problemă a justiției din România
Și atunci apare problema justiției din România. Vedeți, și în cazul Piedone, și în cazul Oprescu. Păi, ce facem aici? Vasăzică, justiția din România nu suportă nicio sancțiune în urma faptului că a prelungit până la 6 ani și jumătate procesul? De ce nu există o lege care să interzică prelungirea unui proces peste un anume termen? Domnule, 3 ani, să zic. N-ai voie să prelungești procesul, în 3 ani de zile trebuie să îl închizi. Sau după aceea, dacă
apare ceva cu totul ieșit din comun, după acei 3 ani când se pronunță sentința, se poate redeschide. Dar ceva cu adevărat întemeiat, ca să deschizi. Dar să pună limită! Ce este asta? De ce l-a oprit după 6 ani jumate ? De ce nu 10? Îi putea cineva bloca pe domnii ăia judecători să o mai țină așa încă vreo 3-4 ani? Nu! Nu există nicio limită. E normal așa ceva? Păi, poți să dizolvi, poți să dezagregi orice fel de faptă. Crimă, pedeapsă, răsplată, toate astea se dizolvă în momentul în care întinzi pe ani și ani de zile un proces.
Mai mult, există chiar aceasta în lege, că peste 120 zile de la încheierea dezbaterilor, nu ai voie să prelungești pronunțarea sentinței. S-au dus la peste 140 zile de la încheierea dezbaterilor. Nu există nicio sancțiune pentru asta.
Acum fug ăștia din țară. De fapt, nici nu fug. Se duc liniștiți, se suie în mașini și pleacă. Pleacă pur și simplu, li se șoptește la ureche că urmează să fie condamnați. Nici nu cred că e nevoie, că e anunțată data în care se rămâne în pronunțare. Se suie Udrea în limuzina sa. Oprescu nu știm în ce s-a suit, că nici măcar nu l-am văzut. Femeia asta, de la pompieri (Antonina Radu, condamnată în dosarul „Colectiv” - n.r.), care s-a dus și ea în Republica Moldova, înțeleg, pe acolo ar fi. Nu știm nici acum. Și au mai fost. Ghiță, mai ținem minte de domnul Sebastian Ghiță? Și așa mai departe.
Deci, cum e posibil, când ai de atâția ani de zile această situație repetată la indigo? Cutare urmează să fie băgat în pușcărie? Fuge, fuge, fuge, fuge unul după altul și nu se ia nicio măsură. Nu se legislează, nu se modifică legea într-un fel ca persoana în cauză, care se află în faza aceasta de pronunțare la Curtea de Apel, urmând ca hotărârea să fie definitivă, în ultimele, să spunem, 6 luni, 3 luni înainte de hotărârea definitivă, persoana respectivă să nu mai aibă voie să părăsească țara! Ce este așa de de greu de făcut?
Celor care obiectează că se ajunge într-o zonă a drepturilor și libertăților cetățenești, le spun că există dreptul la justiție. E constituțional ca justiția să nu poată fi înfăptuită? Ce vreți mai neconstituțional decât asta? Justiția nu se poate înfăptui! Pentru că ăla fuge, rămâne acolo și cu asta basta! Și acest lucru să nu-l contracarezi? Care drept al omului să încalcă aici, ce drept? Te afli în judecată, într-o fază finală, ți se restrânge - pe o perioadă de timp, nu pe vecie - ți se restrânge. Există, de altfel, această hotărâre în justiție care se poate da: interdicție de a părăsi localitatea. De ce să nu se dea această interdicție până la pronunțare, nefiind vorba decât de niște luni de zile? Și dacă, firește, ești găsit nevinovat, ești achitat, păi, ești liber și cu asta basta, ce mare încălcare de drepturi ale omului aici? În schimb, faptul că acești oameni se sustrag justiției este o gravisimă încălcare a Constituției!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar să scrâșnești și-n scris, e treabă de pomină. Mai ales atunci când o faci fals-principial. Dar mai bine să explic-exemplific cât mai pe scurt, pentru a nu crede vreun blambec că spun vorbe goale.
Zic scrâșnit în scris, fiindcă textul e plin de semne de întrebare și exclamare. Numai în ultimul paragraf sunt vreo zece asemenea dovezi. Asta pe lângă aberația cu îndemnul implicit la abolirea din Constituție a prezumției de nevinovăție, UNA din dovezile de rabat de la principii.
Nu mă lungesc, fiindcă am observat că lui scrâșnéte nu-i plac criticile și... le șterge. Ce-aș fi vrut și eu acum, să se coboare din turnu-i de fildeș cu vreun argument!?