Povestea plăcii omagiale de la Dragomirești este mărturia ticăloșiei fără margini a boierimii locale care s-a înstăpânit peste un județ. În comportamentul acestei boierimi s-a păstrat – cum altfel decât sub forma unei caricaturi? – nostalgia lumii antice și feudale, visul de eternizare al ctitorilor care construiau piramide, temple, catedrale, palate, și își înscriau numele pentru vecie în piatra fundației. Da, șmecherașii noștri de divizie județeană se visează faraoni, regi și voievozi, când ei sunt de fapt niște mărunți traficanți și profitori ai spațiului public.
Dar uitați-vă cum debarcă suitele princiare ale Vioricăi Dăncilă, din calești de lux, din elicoptere, din coloane oficiale și luxoase, uitați-vă cum se prosternează mulțimea în fața aleșilor Domnului, cum le pupă mâinile și pulpanele, uitați-vă la primarii din sate cum se înclină până la jumătate când strâng cu emoție mâna suzeranului, uitați-vă cum păstrează toți aceștia, cei puternici și cei slabi, toate ritualurile dominației și supunerii, cum refac tot simulacrul legitimității puterii excesive, suverane, capricioase și cheltuitoare.
Abia din această perspectivă înțelegem că și broșa sau rochia scumpă a premierului, dar și placa omagială de la Dragomirești sunt postùri perfect coerente cu aceasta reproducere postmodernă a puterii suverane, a dreptului de viață și de moarte al celor puternici asupra celor mulți și slabi. Nici Dăncilă, nici Zetea, Oprișan sau alții nu vor să arate că sunt oameni din popor decât post factum, într-un discurs caraghios, făcut de niște consilieri debili. Ei vor să se distingă de ei cu orice preț; de aceea vorbesc altfel (prost, dar altfel), de aceea se îmbracă altfel (no comment), de aceea umblă altfel, de aceea se urcă pe scene, pe estrade, pe mese, pe scaune, pentru că ei sunt ALTFEL. Şi fiind altfel, ei trebuie să rămână în istorie, ei trebuie să se eternizeze la putere, să transmită puterea din tată în fiu, precum clanul Buzatu von Vaslui, ca toate familiile cu progenituri aranjate pe viață, nu prin alegeri, care sunt mereu „falsificate”, pentru că alegerile chiar le falsifică lor genealogiile și dorințele de înstăpânire pe veci.
Până aici nu avem decât kitsch și simulacru.
Ticăloșia începe din clipa în care instrumentele democrației sunt manipulate pentru a servi cauza acestei feudalizări sociale. Astfel, același mini-voievod efemer de Maramureș invocă libertatea de exprimare și virtuțile democrației care l-au impulsionat pe vasalul din Dragomirești, „preot profesor”, să creeze din resurse proprii, din inspirația propriului talent, acest obiect de artă întru gloria reginei blonde și a umililor ei servitori ot Maramureș. Ticăloșia vine din înstăpânirea asupra spațiului public și privatizarea lui pe bani publici, pe banii noștri, ai tuturor. Din faptul că ceea ce trebuie să fie obligația administrației centrale de a asigura comunităților locale servicii școlare (sau medicale sau rutiere sau de alt fel) este interpretat drept un act de grație, de generozitate infinită din partea unei puteri miloase care oferă supușilor din prea-plinul ei. În sfârșit, din faptul că bogăția lor e construită exclusiv din sărăcirea și batjocorirea celor mulți, că ceea ce pare a fi generozitate este de fapt doar mită și corupție în formă agravată, iar opulența lor de îmbuibați este numai și numai prăduirea fără sfârșit a țării, a resurselor ei și a speranțelor ei de o viață mai bună pentru toți.
Placa fixată în șuruburi pe peretele școlii din Dragomirești nu este decât ofranda de prost gust adusă de un primar slab puterii zdrobitoare a PSD pentru a intra în grațiile lui la alegerile locale ce vin. Se pare însă că prin acest gest stupid tocmai și-a slăbit șuruburile care îl țin fixat pe scaunul de la Primărie.
Nici evul mediu nu mai e ce-a fost...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu nu văd nimic greșit în chestiile astea.
Așa cum un angajat al unui privat e plătit din munca sa, nu din banii patronului, tot astfel este și cu angajații la stat. Sau cu cei care au contracte cu statul.
Important e să fie prețul corect și munca de calitate.
Băi, cît de prost să fii....
- faza cu plăcile astea n-are nimic greșit în ea;
- angajatul la stat nu e plătit din "banii tăi", ci din "munca lui".
2. Angajatul la stat va fi plătit din munca lui atunci cînd taxele și impozitele vor fi eliminate, eu plătindu-i strict doar cînd și dacă voi avea nevoie de serviciile lor.
2. Taxele de-aia le plătești, Prostea, pentru servicii, doar când și dacă ai nevoie de ele.
3. Fără impozite statul n-ar putea funcționa și degeaba ai vrea tu să plătești taxe când și dacă ai avea nevoie de ele, că n-ai avea cui.
4. Un angajat, de orice fel ar fi el, e plătit din munca lui, nu din mila lui Dumnezeu, Patronul.
Așa că scutește-mă de urări de a fi ca tine.
2: ”Taxele ȘI impozitele” am zis. Dacă ziceam SAU, avea sens comentariul tău.
3 & 4: Vorbe de clacă din care rezultă că nu înțelegi rolul unui stat.
Mocofane, statul este o creație artificială inteligentă al cărui rost a fost și este cel de a fi util majorității cetățenilor. Cînd majoritatea cetățenilor pierd acest beneficiu, statul își încetează moral menirea (poate fi dizolvat sau acaparat de un alt stat funcțional).
Cu alte cuvinte, dacă o populație nu este capabilă să se guverneze singură, atunci ea devine un ”no man”s land” asupra căruia orice alt stat funcțional poate emite pretenții.