Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cu cărțile pe față despre importanța amânării ratelor la credite

rate - banca - ghiseu

Foto Guliver/Getty Images

„Suntem în război - avertiza Mario Draghi, până nu demult șeful Băncii Centrale Europene - și trebuie să ne mobilizăm”. Dar chiar suntem în război? Da! Și nu e nicio exagerare! Iar bunul cel mai de preț, pentru care trebuie să ne mobilizăm și să-l apărăm, este viața.

Suntem în război și e cert că lumea, toată, și-a multiplicat în progresie geometrică gradul de incertitudine și de vulnerabilitate. Riscurile, cu deosebire, cresc cu viteză amețitoare. Acum trei săptămâni vorbeam încă de o epidemie, iar azi, după ce molima s-a împrăștiat pe toată planeta, ne confruntăm cu o pandemie periculoasă.

Iar dacă riscurile cresc, și încă repede, la fel de repede trebuie să fie activate amortizoarele de riscuri. Între ele: recentele decizii ale băncii centrale și ale guvernului, ce vizează amânarea ratelor la credite pentru gospodăriile populației și pentru companiile ale căror venituri sunt deja ori vor fi afectate de pandemie. Calitatea acestor amortizoare de riscuri este esențială pentru ca ele să fie eficiente. Și efective.

„Rămâneți în viață!”...

Cu atât mai mult este nevoie ca măsurile să fie eficiente, și efective, cu cât frontul e deschis în aproape toate țările din lista ONU, peste 180. Iar inamicul e invizibil, e perfid și lovește peste tot și de peste tot.

Omenirea, cum bine se știe, a mai trecut prin astfel de momente critice în vremuri în care nici medicina, nici tehnologia și nici avansul civilizației n-au ajutat-o prea mult. E altfel acum? Indubitabil: da! În toți acesti 75 de ani însă, care s-au scurs de la cea de-a doua mare conflagrație mondială încoace, generațiile care au făcut sau încă fac istoria acestui timp nu si-au imaginat că vom avea de îndurat si un război în care... poți să fii lovit de o „patrulă” camuflată pe mâna întinsă a unui prieten, care tocmai a fost contaminat. Iar această „scăpare” a imaginației ne-a adus în situația de a intra în acest război fără instrucția făcută...Război care ne schimbă stilul de viață, ne schimbă modul de a gândi, de a acționa și proiectele de viitor.

Și după COVID-19?

Gingis Han, cel mai mare cuceritor și strateg al tuturor timpurilor, deși de o cruzime fără margini, le ordona ostașilor, înainte de bătălii, să facă tot ce știu și tot ce pot ca să rămână în viață. Acesta este și sensul în care trebuie să interpretăm, dincolo de formulări, ezitări sau întârzieri, ordinele guvernelor din toată lumea, din aceste zile. Mesajul, în fond, este același: „Rămâneți în viață!”...

Am legat titlul acestui comentariu de politica de creditare, de deciziile referitoare la amânarea ratelor, pentru a le sublinia rolul și locul: în contextul larg al bătăliei pentru viață. Pentru ca tuturor celor ale căror venituri sunt ori vor fi în viitor lovite de efectele pandemiei, pierzându-si afacerile, locurile de muncă, suferind reduceri de salarii, în general de câstiguri din muncă, să nu le fie afectată viața, în plus, și de stresul că nu-și mai pot plăti ratele la bănci.

Dacă nu s-ar fi acționat anticipat, dacă deciziile în cauză nu ar fi fost adoptate acum, în amonte, consecințele ar fi fost dramatice. Pentru că toți cei care, din aceste motive de forță majoră, nu și-ar putea achita ratele, ar fi fost etichetați „rău-platnici” și penalizați. Inclusiv cu executarea garanțiilor. Iar cei cu credite ipotecare ar fi fost în pericol să-si piardă locuința familiei. La rândul lor, băncile ar fi fost în pericol să calculeze provizioane de risc pentru creditele restante, ce nu doar că le-ar fi mușcat zdravăn din profit, dar ar fi fost producătoare de pierderi.

Da, deciziile de amânare a ratelor au fost întâmpinate și de critici. Să nu uităm însă, când judecăm aceste decizii, că au fost luate după solide analize de impact, o condiție importantă fiind evitarea riscurilor ce ar fi pus în pericol stabilitatea financiară a țării.

Unica soluție: lupta

Lupta cu șirul întreg de riscuri ce abia se formează. Și încă nu ni le putem imagina pe toate câte vor urma. Riscuri economice si riscuri sociale. Depresia socială în masă - alimentată de frică si întreținută mediatic - este un risc major.

Deși, cum demonstrează specialiștii, dintr-un triunghi cauzal este de ajuns o singură latură pentru a le provoca oamenilor o stare depresivă gravă, COVID-19 le adună laolaltă pe toate trei: izolarea, pierderea statului social, degringolada. Lovind,deci, cu o forță întreită. O mega degringoladă, provocată de un dușman minuscul. Dar care...ține minte toate strategiile de supraviețuire și de luptă puse la punct de verii lui, microbii, în miliarde de ani.

De mai multă vreme, cărțile de psihologie si de genetică aduc în prim-plan, în aceeași ecuație, două alternative ale supraviețuirii: luptă sau fugi! Or, în situația actuală, fuga nu mai poate fi o soluție. S-au convins de acest adevăr toți cei care au văzut, acum două săptămâni, pe toate posturile de televiziune, ori au trăit direct degringolada produsă pe treptele gării centrale din Milano de miile de oameni disperați ce încercau zadarnic să fugă, dar trenurile... nu mai plecau. Și, apoi, unde să fi fugit?

Soluția e numai una: lupta! Mai bine gândită si mai bine organizată! Și cu strategii în amonte pentru potențiale riscuri viitoare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ori sunt eu un idealist si un tampit ori suntem condusi de o ceata de imbecili. Sau poate a treia varianta, totul este bine, lucrurile se desfasoara conform planificarii? In prima varianta, in care eu sunt idealist si tampit, nu inteleg de ce marii oameni de stat, toti politicienii si neamurile, amantele, prietenii si asociatii lor discreti ce le intretin afacerile ne vorbesc doar despre covirus si tragedii. Eu, daca as fi seful statului sau ministru al economiei, as fi constituit deja un grup de lucru si planificam actiuni, operatiuni de suport si cadru legislativ pentru perioada de după criza. Ca sa stie tampitii ca mine ca nu traiesc intr-o societate care se prabuseste necontrolat si sa nu mai creada ca o sa-i cada plafonul pensiilor speciale in cap. Asa, am stii ca suntem guvernati. Altfel, de guverne ce stiu doar sa cheltuiasca, eu unul m-am saturat. Le este atat de greu sa gandeasca macar atat??? Dar daca de fapt lucrurile merg pe a treia varianta? Atunci ce ne facem?
    • Like 0
  • Am de plătit două rate. Una la banca Transilvania și a doua la Axi card... Nici una din cele douâ menționate nu îmi acordă amânare...... Nici nu citesc meilurile pe cere le trimit explicând situația grea în care mă aflu.
    • Like 0
  • Sunt cu totul deacord , trebuie să luptăm , bine înțeles doar cu ce avem la dispoziție , stăm acasă , introducerea în rutina de zi cu zi a unei igiene sporite , măsuri sociale ridicate . Important să supraviețuim virusului nu să ne omorâm unii pe alții .
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult