Sunt un om greu de dezamăgit. Asta pentru că amăgirile mele sunt din ce în ce mai puține. Am ajuns la vârsta la care îmi permit să-mi aleg cu zgârcenie oamenii care să mă dezamăgească.
Cu atât mai puțin probabil să mă dezamăgească vreun politician. N-am înțeles niciodată întrebarea „Câtă încredere ai în politicianul cutare?” Orice politician trebuie primit cu o doză sănătoasă de neîncredere și de scepticism. Cinismul este, în cazul de față, un bun tratament contra iluziilor de orice fel. Cu cât așteptările noastre sunt mai mici, cu atât șansele politicianului să ne surprindă cresc.
Mă uit la concetățenii mei care au așteptări, au pretenții, au speranțe, toate garnisite cu o glazură groasă de ipocrizie. Exigențele noastre în ajunul alegerilor cresc cât Vârful Omu. Vrem ca omul pe care-l alegem să fie și onest, și competent, și modest, și bun gospodar, și bun cu oamenii, ignorând realitatea simplă că acești candidați sunt exact politicienii pe care-i merităm. Ei nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât publicul care-i votează. Ei sunt la fel de cinstiți și la fel de corupți ca poporul român. Ei sunt la fel de buni gospodari și la fel de pricepuți ca vecinii noștri de palier. Politicienii noștri n-au ieșit din spuma mării, ei sunt imaginea în oglindă a electoratului care-i votează.
Dacă suntem cinstiți cu noi înșine, îi alegem ca să avem pe urmă pe cine înjura. Doar n-o să ne apucăm să ne înjurăm pe noi înșine. Îi alegem ca să avem pe cine da vina că nu ne fac viața mai bună. Doar n-o să ne apucăm de treabă ca să ne facem noi înșine viața mai bună.
Este trendy să chemi lumea la vot. Am văzut în ultimele zile nenumărate apeluri, unele pe un ton didactic, profesoral (E dreptul tău constituțional, alții și-au dat viața pentru alegeri libere), altele rostite cu voce mieroasă (E nevoie de tine, să salvezi, să schimbi, să faci și să dregi) sau tunător mustrătoare (Dacă stai acasă, n-ai dreptul să vorbești).
Acesta nu e un text pentru stimularea votării. Cred că fiecare are dreptul să vorbească despre comunitatea lui, indiferent că votează sau nu azi la alegerile pentru primărie. Ba, cred că mult mai important decât un simplu vot este cum vor acționa alegătorii de luni încolo, când vom avea ceea ce Elena Calistru numește „turul 2” al alegerilor.
Vă pot spune însă cu cine votez eu. Am votat și azi cu cine am votat de fiecare dată de când am devenit major: cu mine. Singurul om pe care-l pot trage la răspundere și cu care am lungi procese de conștiință sunt eu. Nu o luați ca pe o fandare retorică: firește că am făcut efortul să aflu cine sunt candidații și ce programe au (uneori e o aventură să găsești lucrurile astea), pentru a alege informat pe unul dintre ei. Dar ce vreau să spun e că nu votez cu un scop, nu urmăresc un obiectiv, nici măcar acela vag numit „o viață mai bună”.
Votez dintr-o motivație de igienă socială. Pur și simplu mă face să mă simt socialmente bine: ca atunci când sortez gunoiul (deși știu că mașina de gunoi îl ia apoi de-a valma), ca atunci când validez cartela (deși știu că după ora 22.00 nu mai vin controlorii), ca atunci când cumpăr roșii mai scumpe de la prăvălia din colț (ca să trăiască și micii întreprinzători) sau când, împreună cu băieții mei, salvăm melcii eșuați pe trotuare după ploaie. Este votul meu la fel de inutil precum salvarea melcilor? Pentru mine, nu. Toate aceste plăcute inutilități cărora eu le dau un sens personal mă fac să mă simt cetățean.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Chiar as vrea sa mamanc popcorn la un show despre o tara in care nu au mai ramas decat alesii si aia care i-au votat :))
O să vă amuzați, probabil, dar eu cred că-i merit pe politicienii care l-au adus pe Regele Carol I în țară, pe politicienii care au făcut România mare, pe politicienii care au murit prin pușcăriile comuniste pentru că nu s-au dezis de idealurile lor...
Dar acestea sunt limitele democrației și ale votului universal... Să trăiască o țară întreagă după cum gândesc clienții lui Dragoș Pătraru de la Vax populi...
Eu am votat din alte motive: doream sa vad scanerul de buletine si tableta.
Sunt un pic invidios pe cei care fac bani din alegeri.
In rest dezamagire: la consilieri sunt numai liste.
Oricum va invit la vot, e interesant. Dimineata era generatia de sacrificiu. Cei care au prins 40 de ani de munca si inca viseaza la parcari, scoli, trafic aerist. Cei care de 26 de ani voteaza aceiasi imbecili fara sa piarda speranta.
Eu mi-am incarcat bateriile, daca ei spera mai pot spera si eu.