Foto: Getty Images
Ești om de afaceri. Viața ta, cariera ta și succesul tău ca om de afaceri sunt suma pulsurilor de adrenalină și noradrenalină din tine. Ele te-au ajutat să lupți sau să fugi.
Când ai împrumutat banii de Dacia de la tatăl tău ca să-ți deschizi o firmă, pentru că era de bonton să fii patron, a fost prima dată când, fără să știi, ai simțit kick in-ul adrenalinei și noradrenalinei.
Când ai fost prima dată la bancă - ei se uitau suspect la tine, tu te uitai suspect la ei - ca să-ți iei primul tău credit pe care-l gajai cu tot ce aveai în buzunare. Adrenalina și noradrenalina pulsau în tine, te trimiteau înainte.
Când toți prietenii iți spuneau că trebuie să bagi bani la Caritas, la FNI, la Bancorex și tu simțeai undeva înăuntru că ceva nu este în regulă, că mai bine te abții. Adrenalina și noradrenalina te-au tras de mânecă, te-au ajutat să iei decizia bună.
Când ai angajat primul subordonat cu care nici măcar nu știai exact ce să faci, apoi pe al doilea, apoi pe următorii 100. Când au început să plece de la tine, i-ai pregătit bine, ți-i lua competiția. Adrenalina și noradrenalina te-au ajutat la interviurile de angajare să alegi oamenii buni care au construit alături de tine.
Când ai decis că trebuie să fii mai bun, iar pentru asta trebuie să mergi la cursuri, la seminarii, la masterate de afaceri, care însă costau îngrozitor de scump. Adrenalina și noradrenalina au făcut din tine în cele din urmă cel mai bun elev.
Când picau toate în jurul tău din cauza crizelor economice, a devalorizării și a inflației, dar mai ales a idioților care au condus țara, când ai decis că, orice ar fi, vei continua. Din nou aliații tăi adrenalina și noradrenalina te-au ajutat să mergi mai departe.
Când ți-ai cumpărat primul sediu de firmă și te întrebai, deși nu stăteai prea bine cu banii, dacă să-ti cumperi și un bolid să vadă „dușmanii” - dar în cele din urmă ți-ai luat o mașină normală la mâna a doua, ca să-ți rămână bani să investești în altceva. Adrenalina și noradrenalina au fost lângă tine, ca să țină socoteala.
Când tocmai ai deschis prima linie de fabricație, dar a venit pandemia, apoi a venit criza materiilor prime, apoi au venit costurile cu energia, apoi multiplele reforme fiscale, apoi au început să iți plece angajații, pentru că nu voiau să mai lucreze. În toate aceste crize din care ai ieșit cu bine, adrenalina și noradrenalina au fost partenerii tăi de afaceri.
Astăzi - când te uiți în urmă la cei 30 de ani care au trecut dintr-o suflare, ești mulțumit de viața ta, de cariera ta, de parcursul tău de om de afaceri – ar trebui să știi că în toți anii aceștia două substanțe chimice din corpul tău, adrenalina și noradrenalina, au fost partenerii tăi, prietenii tăi, te-au sfătuit să lupți sau să fugi, te-au făcut cine ești astăzi.
Dar de sistemul sanitar ești mulțumit? Întrebarea care a rămas, după 30 de ani de capitalism - mai ai destulă adrenalină și noradrenalină în tine încât să te lupți ca sistemul sanitar să fie reformat? Sau mai bine să fugi, să rămână așa cum este, cum altfel să pui mâna pe suta de miliarde care se pompează în fiecare an, fără ca cineva să dea vreo socoteală?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Să dăm un exemplu interesant, din sistemele private de asigurări de sănătate (a nu se confunda cu spitale și clinici private). Alte țări, altă mentalitate. Nu ești asigurat de stat, ci de o firmă specializată. Mergi la doctor și acesta îți spune: "De azi înainte fără prăjeluri, grăsimi, tutun, cafea și păhărelul zilnic de țuică."
Aici intervine marea diferență dintre sistemul nostru și unul normal: dacă vei continua să basculezi prăjeală, țuiculiță, grăsimi și cafeluțe firma îți va retrage asigurarea. Cu alte cuvinte, dacă vrei să-ți faci rău măcar să nu ți-l faci tocând aiurea banii firmei. La stat poți băga cu lopata prăjeluri, rântașuri, cisterne de țuiculiță și vagoane de tutun, că banii vin fără număr. Numai că - ce să vezi! - nu prea mai vin pentru că sistemul crapă. E ca un sac rupt.
Ați simțit vreodată cum miroase într-o scară de bloc a prăjeluri? Și nu vorbim de oameni tineri, ci de cei care au deja o vârstă critică. Miroase pe bani publici. Așa că nu vrem să reformăm sistemul de sănătate, că nu ne convine. Mai bine rămânem cu prejeala noastră, cu păhărelul de țuiculiță, cu cafeluțele și tutunașul, că mai vedem noi ce o să fie. În definitiv avem pe cine să dăm vina. Pe noi niciodată.
Bănuiesc că mulți au auzit de părintele medicinei, Hipocrat. Medicii depun și un jurământ gândit de el. Dar marea lui realizare e dictonul E MAI UȘOR SĂ PREVII DECÂT SĂ TRATEZI. În timp, chestia asta a căpătat numele de MEDICINĂ PREVENTIVĂ și rezistă și în ziele noastre.
Din nou, sărăcia nu este o scuză, pentru că o viață sănătoasă e mult mai ietină. Din toate punctele de vedere.
1. Consumi MULT mai multa energie (si timp) daca vrei sa gatesti mancarea la cuptor sau la abur decat sa o prajesti. Ti-o spun ca unul care nu mai prajeste de 20 de ani.
2. Traiesc in capitalism pur de decenii, niciodata nu m-a intrebat asigurarea de sanatate ce mananc, daca fac sport, daca sunt stresat etc.
3. Daca e sa vorbim de sac fara fund, compara cat se cheltuieste in SUA pentru sanatate si cat se cheltuieste in Europa (pe cap de locuitor) si apoi uita-te la speranta de viata in SUA si la cea din UE. Morala e ca asigurarile exclusiv private dauneaza grav si portofelului si sanatatii.
Cum tot la Finlanda si comunism vei ajunge, hai sa le mentionam preventiv: in Finlanda speranta de viata e OK (80+) in ciuda alcoolismului rampant, a bucatariei traditionale sarace si a ratei mari de sinucideri. Dar sistemul de sanatate e pe asigurari publice, ca in Romania. Cat despre comunism, acolo aveam ratie la ulei.
Mai invata, mai iesi din cochilie:)