Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cu un PNL pământ de flori, PSD se pregătește să torpileze mediul privat cu noi „reforme” fiscale populiste. O sugestie pentru „premierul” Ciolacu: nu mai bine angajați toată România la stat și o plătiți din împrumuturi?

Premierii Ciolacu și Ciucă

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Comunitatea de business din România, o pătură închegată greu, care a adunat treptat rezerve de capital pentru a se dezvolta, este sub asalt în ultimii ani. Oamenii de afaceri au devenit, mai ales sub coaliția PSD-PNL, printre puținele segmente din societate ale căror interese nu mai sunt deloc reprezentate în mediul politic.

Anesteziat, Partidul Național Liberal privește în tăcere la modul în care PSD torpilează mediul privat cu măsuri care mai de care mai populiste. 

Liderul social democrat visează la dividende ca în Germania (26%) și la impozitarea cât mai aspră a capitalului, măsuri anunțate pe un ton ce trădează intenția de a penaliza inițiativa privată. Orice individ care refuză să trăiască din bani publici devine țintă pentru PSD. 

„La dividende avem impozit de 8% în România, în Germania e 26%. Nu poți să scoți dividende de la firmă, apoi să împrumuți propria firmă și să iei dobândă. Avem datoria de a impune echitatea socială”, spune Marcel Ciolacu, citat de G4Media

Sigur că discuția este una care trebuie să aibă loc. O analiză ar avea sens dacă s-ar urmări creșterea capitalizării firmelor mici și mijlocii. Există măsuri- exemplu (în alte state, Polonia e unul dintre ele) care să-i încurajeze pe oamenii de afaceri să-și reinvestească profiturile, inclusiv prin scheme de impozitare, în funcție de momentul ridicării dividendelor (impozite mai mari în primul an, mai mici în al doilea sau al treilea). 

Ce înseamnă această „echitate socială” pentru social- democrați se vede în modul în care este administrată România: bani luați de la mediul privat cu două mâini pentru plata pensiilor speciale ale indivizilor ieșiți la 40 de ani din câmpul muncii, impozite care alimentează salariile funcționarilor ascunși pe după dosare în birouri. 

Lefuri pentru ASPA, poliții locale, servicii și direcții care dau vina unele pe altele când un om este mâncat de câini la propriu în capitala României.

De când s-au instalat la Palatul Victoria, între PSD-PNL e întrecere de măsuri populiste- cresc pensiile (iar procente îi ajută cel mai mult pe beneficiarii pensiilor speciale), crește salariul minim pe economie fără consultarea celor din piața reală. Crește și numărul angajaților de la stat la niveluri istorice.

Oare liderul PSD și ministrul Finanțelor au stat de vorbă în ultimii ani cu un patron de patiserie, de brutărie sau de la magazinul din colț ca să-l întrebe cât de ușor i-a fost să facă față facturilor la curent și la gaz sau cât de dificil i-a fost să integreze creșterea salariilor minime? 

Orice antreprenor știe că fiecare sută anunțată de guvernanți provoacă valuri de cheltuieli. Nu poți lăsa un angajat experimentat cu leafă medie în spate, în timp ce-i indexezi vânzătorului de la casă cu zero experiență salariul, că așa te obligă statul. În multe cazuri, dacă afacerea are și o linie de credit, explozia dobânzilor pune la îndoială însăși supraviețuirea. Toate acestea merg în costul final al oricărui produs sau serviciu.

Fără a pune la îndoială nevoia de a susține categoriile cu venituri mici, fără a îngropa discuția despre „echitate socială”, mecanismul de mai sus este cercul perfect al alimentării inflației.

Nicio vorbă de la viitorul premier după rotativa de la primăvară despre eficientizarea statului, debirocratizare, reforma administrativ- teritorială care să închidă primăriile falimentare, nicio vorbă despre o soluție reală, aplicabilă în practică pentru echitate în sistemul pensiilor prin tăierea veniturilor speciale care nu sunt bazate pe contribuții în perioadă de timp definită. 

Acestea din urmă riscă, așa cum explică Eugen Rădulescu, să devină o chestiune de siguranță națională a finanțelor statului român. Reprezentantul BNR anticipează că pensiile speciale vor ajunge la 1.5% din PIB în doi-trei ani- analiza este una dură, o puteți citi aici. Exprimă o îngrijorare care ar trebui să le dea frisoane liderilor, despre „o cheltuială bugetară nu doar inacceptabilă, ci și insuportabilă”.

Nicio vorbă de la liderul PSD despre subvențiile colosale primite de partidele politice, în creștere de la un an la altul, bani publici cheltuiți total netransparent. Nicio vorbă despre mahării bugetelor publice cu salarii și indemnizații de ședință, despre venituri de zeci de mii de euro în instituții cum sunt ASF sau companii de stat falimentare. ASF care nu a fost în stare să vadă marea țeapă City Insurance. Despre creșterea colectării TVA cu strategii și rezultate concrete în țara care colectează cel mai puțin, despre scannerele din vămi, încă nefuncționale- auzim sporadic. Mai mulți bani din TVA ar umbri orice discuții despre taxe și impozite - așa cum observa unul dintre cititorii platformei.

De asemenea, nicio vorbă despre necesitatea urgentă de a crește salariile din învățământ, rămase, probabil, la nivelurile cele mai de jos și care încurajează contraselecția la catedră.

Echitate socială se dorește de la vârful PSD, dar nu pentru căței, ci pentru „speciali”.

Șeful PSD și ministrul Finanțelor par să fi găsit formula economică perfectă: să angajeze toată România la stat, să crească exponențial toată risipa publică și să se împrumute la dobânzi tot mai mari pentru a face față acestor cheltuieli incontrolabile. 

Despre strategii reale pentru a folosi cât mai mult din fondurile UE se vorbește puțin spre deloc, probabil că România nu va fi în stare să absoarbă nici măcar banii din PNRR. Dar ce contează asta într-o societate în care toți sunt angajați la stat, statul dă, statul crește, alimentându-se dintr-un sac despre care are impresia că e fără fund?

Cele mai mari semne de întrebare le ridică liberalii - este incredibil cum, lăsați să zburde liber pe un teren vast, nu sunt în stare să apere categoria pe care ar reprezenta-o teoretic, conform doctrinelor și tot ce pot face este să concureze palid PSD în promisiuni populiste, mediul de afaceri, inițiativa privată, prezența cât mai puțin vizibilă a statului în economie. O paralizie greu de înțeles, într-o formațiune politică pretins liberală care a acceptat ca în fruntea ei să se instaleze o uniformă.

P.S.

Ironia sorții, perioadele Ponta și Dragnea au fost printre cele mai prietenoase cu inițiativa privată de după 1990. Deciziile luate de cei doi au încurajat afacerile în paralel cu susținerea salariaților. Este de notorietate schimbarea de impozitare a IMM-urilor cu 1% pe venit (dacă aveau angajați) și 3% (dacă nu aveau angajați), la cifre de afaceri mai mici de 1 milion de euro, măsură care a dus, în primul rând, la amputarea puterii discreționare a ANAF în relația cu contribuabilii mici (măsură fiscală luată de Liviu Dragnea).

Foarte greu de găsit motive pentru inspecții inopinate la un agent economic mic, cu declarațiile fiscale la zi, care nu făcea manevre cu TVA și-și achita la timp impozitul pe venit de 1 sau 3%. În acest fel, a dispărut una din marile plăceri ale inspectorilor fiscali, aceea de a „da jos” cheltuieli, de a număra bonurile de taxi pentru a lărgi baza de calcul a impozitul pe profit și a pune penalități. Desigur, a dispărut și prostul obicei al patronilor de IMM de a trece aproape orice la cheltuieli, de la cinele la restaurant în vacanță, până la becurile de acasă, cu scopul de a achita cât mai puțin impozit pe profit. Peste toate, avantajul cel mai mare al acestor măsuri a fost că ANAF a avut ocazia și timpul să se concentreze pe cazurile grave de evaziune, pe companiile care adoptă strategiile prețurilor de transfer pentru a raporta cât mai puțin profit în România (problema prețurilor de transfer este una întâlnită peste tot în lume, inclusiv UE. Toate statele încearcă să găsească soluții pentru a impozita afacerile în țara în care se desfășoară).

Bineînțeles că implementarea impozitului pe venit a provocat și aberații - șmecheri care înainte de a ajunge cu cifra de afaceri la plafonul de 1 milion de euro mai deschideau o firmă cu același obiect de activitate, aceleași coduri CAEN, pentru a achita către stat 3% pe venit, și nu 16% pe profit. Sau firme care mascau relațiile de muncă angajator-angajat sub forma contractelor de prestări servicii. Însă tocmai acesta este rolul organelor de control - să descopere comportamentele fiscale incorecte și să le corijeze. Altfel, e ca și cum ai închide o întreagă rută de transport în comun pentru că nu ești în stare să prinzi o bandă de hoți care fură din buzunarele călătorilor.

Cei mai mari dușmani ai mediului de afaceri nu sunt taxele și impozitele - mai mici sau mai mari într-o anumită perioadă a vieții unui antreprenor. Cea mai mare amenințare este instabilitatea fiscală, „țopăiala fiscală”.

La final, o întrebare pentru politicienii zilei: ce credeți că vor face oamenii de afaceri care au de ridicat dividende din anii anteriori și care și-au reinvestit profiturile?

Vor începe cursa contracronometru ca să le încaseze pe toate, tocmai pentru că nu vor să riște un bir de 26%, „ca în Germania”. Taxe cheltuite însă ca-n România- pentru pensiile „specialilor” de 40 de ani, sporurile funcționarilor pe care nu-i evaluează nimeni de 30 de ani și subvenții în creștere acordate partidelor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D check icon
    Realpolitik vorbind este vina comunităților de business din Ro că nu au reprezentanți în mediul politic.

    Dacă acești oameni care dispun de oarecare resurse și au un simț ceva mai pragmatic nu au găsit o cale de a contrabalansa măsurile fiscale de alba-neagra ale acestei clase —sau mai bine spus caste— politice, atunci noi, oamenii în salopetă, ce putem face?
    • Like 0
  • Excelent articol, felicitari!
    • Like 0
  • Hai să nu le plângem de milă patronașilor că vorba liberalilor de dreapta "economia de piață și capitalismul nu e pentru plângăcioși" România are încă un nivel de impozitare printre cele mai mici din UE. Deși susțin libera inițiativa și antreprenoriatul totuși nu pot să nu observ comportamentul de arendași de moșie a multor patroni români care vad salariații ca pe niște negri pe plantație. Nu va faceți iluzii că marea majoritate a profiturilor reinvestite în firme se regăsesc în Mercedesuri și BMW-uri nu în utilaje sau aparatură de producție toate luate pe firmă ca investiții in timp ce peste 70 % din salariații din privat figurează in revisal cu minim pe economie fapt care ne insultă inteligența. De asemenea tot patronașii ăia care se dau de ceasul morții că nu pot majora salariile cu 100 de lei sunt tot ăia care sparg mii de euro la Nuba și Loft după ce aglomerează autostrada Soarelui cu jeep-uri și Ferrari sau Lamborghini sau Aston Martin în funcție de gust. E suficient să vedem parcarea de la Yaki sau Office. De asemenea tot ei sunt cei care se cearta în trafic pe la Comarnic după ce invadează iarna Valea Prahovei unde preturile sunt astronomice și umplu cluburile de fitze. Dacă ziariștii ar face un sondaj în cluburile de fițe de pe Valea Prahovei iarna sau din centrul vechi al Bucureștiului sau pe plajele de fițe de la Mamaia ar întâlni aceeași antreprenori plângăcioși care se văietau de impozite , taxe sau majorarea salariului minim în timp ce singurele investiții urgente din firmele lor sunt bolizii de lux, vilele din Snagov sau postările din Maldive și Bali. Comparația cu antreprenorii din Polonia e hilară dacă nu ar fi tragică, ăia sudează cu laser și roboti industriali în timp ce la service-urile auto de la noi încă se dă jos cauciucul cu leviere și baroase dar patronul se afișează în decapotabilă cu motor de 5000 cmc. Vă aduc aminte de firma de ambulanță privată care a asistat la prăbușirea pe teren și ulterior la moartea fotbalistului dinamovist Patrick Ekeng și care avea o autospecială veche , acumulatorii de la aparatul de resuscitare descărcați și expirați, avea angajata o femeie medic pensionara cu jumătate de normă care fuma plictisită dar patronul firmei de ambulanță se plimba în Maserati. Aviz celor care vor privatizarea tuturor serviciilor de sănătate în caz de urgență nu va apucați să chemați medicii dacă n-aveti la îndemână carduri bancare platinum că veți fi abandonați pe șosea și primul ajutor va consta în trecerea cardului prin P.O.S. Pensionarii obișnuiți ( nu cei speciali care au casă de asigurări specială) nu vor avea nici o șansă și vor muri cu zile. În ceea ce privește salariații bugetari nu spun că toți sunt un exemplu de hărnicie și abnegație dar măcar statul nu face cascadorii fiscale cu salariile lor ca în privat unde primești o sumă în mână iar pe ștat minim/economie sau chiar tot salariul la negru. Pentru ca sectorul privat să atragă salariații competenți ar trebui să-și schimbe comportamentul fiscal și juridic. În occident gradul de conformare al agenților economici e mult mai mare procentual față de cei din România și pe urmă acolo lucrează mult mai putini la stat pentru că salariile din privat sunt mult mai mari față de cele din sectorul public. Salariul bugetarilor nu este mare , cel din sectorul privat e încă prea mic și ca să nu dau naștere la speculații sau hate-ăreala țin sa va arăt că au emigrat peste 5 milioane de salariați și nici un patron.
    • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Mihai check icon
      Respectivii patroni sunt o minoritate. In articol se vorbea de cie care au o mica afacere, gen brutarie care este la limita profitabilitatii. Iar daca este intr-o zona mai putin dezvoltata economic este posibil sa aiba probleme cand creste salariul minim.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Nu sunt deloc o minoritate dacă te uiți la traficul din zonele și datele menționate în comentariu. În ceea ce privește cei cu brutării sau gogoșerii alea sunt afaceri familiale cu cel mult 1 sau doi salariați și care nu au impozit pe profit deci nici pe dividende. Nu li se aplică legislația respectivă. Aici e vorba de firmele cu cifre de afaceri de peste 1 mil € care nu sunt deloc strâmtorați. Așa cum amenința ei cu aducerea de pakistanezi, vietnamezi sau necalificați din Sri Lanka tot așa dacă e greu cu afacerile în România sunt liberi să-și mute afacerile în Germania sau orice altă țară din UE ca doar e liberă circulația capitalurilor, singura diferența e că acolo impozitele sunt mai mari și acolo nu te joci cu fiscul , acolo nu merge cu șmecherii si șpăgi sau cu cascadorii fiscale, de aia miorlăielile lor sunt doar un zgomot de fond.
      • Like 0
  • Păi așa se întâmplă când comuniștii ajung să facă legea în capitalism. Programați genetic să ucidă orice inițiativă privată. Indivizi care îi urăsc din răsputeri pe cei care au îndrăzneala să gândească cu propriul lor cap, și nu sunt dispuși să răspundă la comenzile politice. Harașo tavarișci "doctor" Ciucă, harașo tavarișci Ciolacu. Și nu în ultimul rând, harașo herr profesor Iohannis! Perfect coordonat USL-ul ăsta.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult