Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cum a ajuns scaunul MagicHome în Lituania. Melania Medeleanu: Empatia este o emoție universală, iar generozitatea e un limbaj ușor de înțeles

MagicHome în Lituania

În toamna anului 2017, sute de oameni se așezau, rând pe rând, pe scaunul rezistenței dintr-o galerie de artă din centrul Bucureștiului, pentru a susține campania MagiCAMP, care își propunea să strângă fonduri pentru a construi un refugiu destinat părinților copiilor cu afecțiuni oncologice. Doi ani mai târziu, MagicHome, clădirea din apropierea Institutului Oncologic București, este aproape gata. Iar campania care a transformat refugiul în realitate a trecut granițele țării, fiind donată unei asociații din Lituania. 

Melania Medeleanu s-a întors săptămâna aceasta de la Vilnius, unde asociația Mamu Unija vrea să creeze un centru în care să fie cazați părinții copiilor cu afecțiuni oncologice, dar care să ofere și îngrijire paliativă și ședințe de kinetoterapie. În țara cu trei milioane de locuitori, 100 de copii sunt diagnosticați cu cancer în fiecare an. „Ei aveau această clădire pe care se străduiau să o ridice, nu mai aveau bani și s-au hotărât să facă o campanie de strângere de fonduri. Au tot căutat idei, nu le-a plăcut nicio propunere făcută de agenții. Iar într-o zi, cineva care locuia în Germania le-a trimis campania noastră „Împreună pentru MagicHome”. Au fost impresionați, pentru că empatia este o emoție universală, iar generozitatea un limbaj ușor de înțeles Și ne-au contactat”, povestește Melania Medeleanu, cofondatoarea Asociației MagiCAMP. MagiCAMP și agenția Jazz au hotărât să doneze campania asociației Mamu Unija, care a replicat-o întocmai. 

„Singura diferență este că noi am avut-o într-o galerie de artă, iar ei nu au beneficiat de un astfel de spațiu. Au transformat un container în sală de spital și l-au amplasat în piața centrală, Cathedral Square”, povestește Melania Medeleanu, despre inițiativa care își propune să strângă 500.000 de euro. 

Prima persoană care s-a așezat pe scaunul rezistenței a fost prima doamnă a Lituaniei, Diana Nausėdienė. „Am avut așa de mari emoții, am retrăit emoțiile campaniei noastre și o vedeam pe fondatoarea asociației cu stătea cu telefonul în mână și dădea refresh ca să vadă cine stă pe scaun, ce mesaje trimit oamenii, câți bani s-au strâns. Exact așa cum făceam și noi”, povestește Melania Medeleanu.

În România, celor 140.000 de persoane oameni care au susținut printr-un sms construcția MagicHome s-au alăturat oamenii care au decis, în diferite orașe ale țării, să își pună casele la dispoziția familiilor ai căror copii au fost diagnosticați cu cancer. „Le-am spus să își țină telefonul aproape că vor primi sigur astfel de oferte. Și când eram în drum spre aeroport, o reprezentantă a asociației ne-a povestit că au fost sunați de cineva care le-a propus asta”, spune Melania Medeleanu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult