Cum a învățat un student român în Danemarca să iubească țara în care nu mai voia să se întoarcă niciodată

Abel Aioanei a părăsit încântat România, acum doi ani. De fapt, el nu intenționa să se întoarcă vreodată. Dar venirea în Danemarca și începerea studiilor la Copenhagen Business School, acum doi ani, au schimbat totul. Ar putea fi danezii și stilul de viață din Danemarca, cheia pentru a-l face să iubească țara pe care o disprețuise așa mult? Pe lângă aceasta, cinci luni de lockdown acasă în România pot schimba ceva?

Abel Aioanei nu-și cruță cuvintele când vorbește despre țara lui natală, România.

„Dacă îi întrebați pe elevii de școală primară, poate chiar grădiniță, din România, ce vor să facă când vor crește, probabil ar spune că vor să părăsească România și să meargă în Germania sau alte țări asemenea. Ceea ce ți se spune despre România când când crești este, practic, că România e vai de capul ei, că e rău și că multe, dacă nu totul, este pe dos.”

Student în anul II la Copenhagen Business School (CBS), Abel locuiește împreună cu părinții săi, în comuna Giulvăz, chiar lângă Timișoara, când CBS WIRE îl contactează pentru un interviu prin Zoom. Vrea să vorbească despre România și despre relația sa cu țara pe care a părăsit-o în 2018 planificând să nu se mai întoarcă vreodată. Totuși, ceva s-a întâmplat în timp ce era plecat. A trecut printr-un un proces psihologic complex iar așa s-a născut o idee. Așadar și-a pus următoarea întrebare: „Pot învăța să iubesc România?”

Abel Aioanei studiază International Business in Asia la CBS și este ghid introductiv al programului său.

Înainte de a ne adânci în răspunsul la întrebarea de mai sus și ce a cauzat marea epifanie a lui Abel Aioanei, trebuie să ne întoarcem în timpul copilăriei și adolescenței lui în România pentru a înțelege rădăcinile frustrării sale față de propria sa țară.

„Când eram în gimnaziu, am început să fiu foarte interesat de istoria Asiei, cel mai probabil din cauza serialelor de la televiziunea națională. M-au entuziasmat cu adevărat pentru că era ceva atât de diferit în acele culturi și ce puteam citi despre acestea. Mai târziu, în liceu, am participat într-un schimb de experiență timp de o săptămână în Olanda. „După acea săptămână am putut zice doar atît: „Wow, e așa diferit aici!”, iar asta m-a făcut să-mi doresc să plec în străinătate la studii. Mi-am dorit foarte mult să vizitez Coreea și să studiez acolo. Așa că am aplicat pentru o bursă prin statul român la acel timp iar în ultimii doi ani de liceu, m-am pregătit doar pentru a-mi crește șansele în a dobândi bursa. Dar după ce am depus cererea, în acea vară, bursa a fost anulată.” Abel Aioanei a văzut anularea bursei ca ceva ce-l ținea blocat în România. „Era frustrant ca nu puteam urma studii asiatice sau chineze aici”, spune el.

El mai explică faptul că de când România a intrat în UE, milioane de români au părăsit țara. Conform Eurostat, în 2019, cetățenii români aflați la vârsta activă (20 - 64 de ani) cu domiciliul în străinătate în interiorul UE, reprezentau 19,4% din populația care locuia în România, ceea ce îi face de departe cel mai mare grup național dintre cetățenii mobili ai UE.

Fără șanse să urmeze studii asiatice sau să învețe limba chineză, a început să studieze informatica și, de îndată ce a avut șansa de a pleca într-un schimb de experiență, nu a ezitat. Prin programul Erasmus, el a plecat în Spania timp de un an. „Când avionul a decolat, mi-am luat rămas bun de la România. Eram fericit. Nu le-am spus nimic părinților mei despre când sau dacă mă voi mai întoarce ”, spune el.

Din păcate, Abel Aioanei și-a dat seama ca informatica nu e ceea ce dorea să facă mai departe. Totuși, un prieten și coleg de-al său din liceu, studia la Denmark’s Technical University (DTU), așa că nu a durat mult să-l convingă pe Abel să aplice pentru un loc de studii într-un program în Danemarca, imediat după ce și-a terminat studiile în Spania.

„M-am gândit, de ce nu? Ador limbile și pot studia chineza în Danemarca ”, spune el.

Și așa s-a întâmplat că Abel Aioanei s-a înscris la programul International Business in Asia - Chinese Language la CBS și a început să studieze în septembrie 2019.

După șase luni, Abel nu avea nicio îndoială că dorește să locuiască în Danemarca pentru o perioadă mai lungă de timp spunând că l-a ajutat mult să se dezvolte ca persoană.

„Am învățat mai multe despre mine și despre viață trăind aici decât acasă. Am mai descoperit că nu a fost important pentru mine înainte și nici nu m-am gandit la importanța skillurilor sociale. Nu a jucat un rol notabil pentru mine cât am fost acasă, poate și din cauză că locuiam într-un sat. Dar aici în Danemarca există un fel de presiune pentru a avea o viață socială - într-un mod bun”, explică el.

În afară de networkul dobândit, noii prieteni și stabilirea la Copenhaga și CBS, Abel a observat o altă tendință printre prietenii săi internaționali și, în special, prietenii danezi. „Danezii iubesc Danemarca și îmi place asta la ei. Nu vine dintr-un naționalism stupid, ci doar în sensul următor: „este țara mea și îmi place ce noi ca danezi am făcut din ea”. Am fost nedumerit de asta la început. Nu cred ca am cunoscut mulți oameni care să-și iubească țara în modul în care o fac danezii iar în Spania, am trăit cu oameni din toate colțurile lumii. Această abordare a fost complet nouă pentru mine ”, mai spune el.

Abel Aioanei s-a întors acasă la părinții săi de Crăciun (2019) și a decis să le introducă prietenilor români ceva cu adevărat danez: hygge! “Pentru danezi, hygge este ceva ce pur și simplu se întâmplă. Nu necesită mult efort. Pot fi singuri și pot petrece un timp, „hyggelig” vizionând un film și ronțăind popcorn cu lumânări aprinse împrejur. Sau pot aduna câțiva prieteni pentru cină, iar de acolo ce se întâmplă este doar hyggelig.” Așadar, misiunea lui Abel de-a prezenta prietenilor ce „hygge” este, ar putea ridica sprâncenele danezilor: “Stai, ce?! Cu siguranță hygge este un sentiment universal. Poate pur și simplu nu există un cuvânt pentru asta?” Dar explicația lui Abel Aioanei are sens.

„Am invitat câțiva prieteni la mine într-o seară rece de decembrie. Am făcut clătite și am vorbit despre una, alta. Doar atât. M-au întrebat apoi: Ce-i asta? Nu sărbătorim nimic, nu am vizionat niciun film sau altceva, nu jucăm Fifa, și totuși e ceva ce e fain în asta. În pur și simplu a sta împreună și atât. Ne place! Să mai facem! ”, spune el și continuă:

„E important să știm că a fi social nu era atat de important pentru mine, și aș spune că în România subiectul nu e abordat cu aceeași importanță ca aici în Danemarca. În Danemarca, îți pasă mult de lucrurile mici și tradițiile care te pot aduce împreună cu cei din jur, fie familie sau prieteni. Ca de exemplu, sezonul de fastelavnsboller, un fel de chifle cu crema care sunt prezente în fiecare brutărie în luna februarie. Chiar și adolescenții adoră fastelavnsboller și nu se trag de-o-parte de a le coace și mânca împreună. Sau chiflele de grâu fierbinți pe care de obicei le mănânci cu unt în luna mai. E ceva special, ce e atașat cu aceste mici lucruri sau evenimente. Iar acest ceva, aduce oamenii împreună. Mai mult, oamenii par să ia destul de în serios aceste evenimente, exact datorită faptului că tocmai ele pot aduce oamenii la un loc. ”

Abel s-a întors în Copenhaga pentru a-și continua studiile, dar când coronavirusul a început să se răspândească, iar prim ministrul danez a închis Danemarca pe 11 martie, el și un prieten din România care se afla în vizită la acea vreme, au decis să revină acasă în România pentru doar o scurtă vreme, care s-a transformat în 5 luni.

„M-am întors în satul meu, iar viața de la sat a început din nou pentru mine, după ce am fost plecat timp de un an jumătate. Dar mă schimbasem. Îmi schimbasem perspectiva. M-am forțat să văd România dintr-o perspectivă daneză, dacă pot spune asta. Mi-am spus: „în timp ce ești aici, încearcă să vezi lucrurile frumoase din România și din satul tău.” Și atunci a devenit interesant! ”, spune el și continuă:

„Am văzut că există o mulțime de oportunități de afaceri, am început să cunosc cât mai mulți oameni diferiți și să merg la câteva evenimente mici dar relevante în Timișoara. Nu vreau să fiu complet rupt de ce se întâmplă acasă pentru că știu că mă voi întoarce. ”

A-și iubi țara este un proces continuu care l-a făcut să reflecteze mult despre ceea ce trăiește emoțional.

„Mă forțez să trec prin acest proces, pentru că știu că este corect. Și a trebuit să-mi depășesc lupta internă, părerile mele greșit dobândite despre România și să las deoparte propria-mi aroganță în final; problema defapt era la mine. Iar acestea m-au determinat să mă întreb: cine este Abel acum? "

„Am o postare pe Instagram despre asta. Am scris că est-europenii, implicit și noi românii, pot fi printre cei mai fericiți oameni din lume în vremurile astea. La 18-19 ani, poți avea permis de conducere, mașină, poți studia aproape gratis, și probabil vei avea mai mult succes decât vor avea vreodată părinții tăi. La aceasta postare am primit destul de multe comentarii chiar de la alți europeni de est, spunând că și ei au simțit la fel ”, spune el și continuă:

„Românii pleacă în străinătate din atâtea motive. Unii urăsc România, dar nici fericiți nu sunt acolo unde se mută. Alții doresc să se întoarcă, dar nu pot din diverse motive, iar unii sunt fericiți în străinătate dar spun că se vor întoarce la un moment dat. Sper să fiu acesta din urmă și să mă întorc. Pe de altă parte, îmi va fi dor de pâinea daneză și de iaurtul skyr.”.

În timp ce a petrecut ultimele luni în România, Abel Aioanei a decis că vrea să facă tot ce poate pentru a schimba percepția tinerei generații despre România și a vorbi despre ceea ce a învățat plecând în străinătate.

„Vreau să vorbesc despre motivul pentru care mă întorc în România, despre avantajele și dezavantajele studiilor în străinătate și de ce este o idee bună să ai un “gap year” între liceu și universitate. Sper că mesajul meu poate ajunge la cineva care se află în aceeași poziție în care mă aflam și eu. Vreau să-i încurajez pe tineri să reflecteze asupra propriei relații cu România și ce vor să facă cu privire la asta. ”

Deși Abel Aioanei va fi în Copenhaga în următorii ani, este dornic să pună lucrurile în mișcare și să lucreze și acasă în România. „Vreau să ajut cum pot mai bine și să fac legături cu organizații care o pot face mai bine decat o pot face eu”, spune el și continuă:

„Vreau să fac comunitatea să conteze. Cred că, dacă vrei să ai o viață bună și să fii fericit, contează ca și comunitatea din jurul tău să fie fericită. La aceasta vreau să lucrez și să-mi dedic parte din timp. ”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp