Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cum am murit la CF2 și-am înviat la Universitar. „Cineva din interior (cadru medical) cedează psihic și spune adevărul: - A fost transfuzie greșită de sânge! Am aflat de la pacientă că are grupa zero, nu AB4!”

Transfuzie sânge

Foto: Guliver Getty Images

„Nu mă pot relaxa! Mi-e frig! Am o stare de neliniște! Ce se întâmplă? Ce am pățit?”

Simt ca o avalanșă, am un sentiment de apocalipsă care mă cuprinde. Ceva e profund în neregulă.

Văd lume care se agită în jurul meu, aud strigăte: „Fetelor! Fetelor! Pacienta cu AB4!”

Urlu din răsputeri: „Am zero, nu AB4!!!”

Aici se rupe filmul. Știu că am intrat într-o nouă operație, fiindcă cineva cerea acordul unei doctorițe, să îmi taie cămașa de noapte. Tocmai ieșisem de o oră și jumătate din operația majoră de histerectomie si evidare ganglionară, în urma diagnosticului de cancer de col uterin.

În vara lui 2016 tot ce voiam era să fac ce trebuie pentru vindecare, după  diagnosticul de neoplasm de col uterin. Era gradul unu, complet vindecabil. Aveam încredere deplină în medicul ginecolog de la CF2 și în chirurgul oncolog care a venit special pentru operația mea la același spital. Eram convinsă că sunt pe mâini bune, știam ce presupune această intervenție. 2-3 zile de spitalizare, apoi refacere acasă, ca după o cezariană. Mi-am făcut planuri că voi fi pe picioare atunci când fiul meu se întorcea din vacanța la munte, alături de bunici. Aș fi fost într-un proces de recuperare, copilul m-ar fi văzut pe picioare, așa cum m-a lăsat la plecare.

Chiar dacă lucrurile nu au decurs așa cum am stabilit, tocmai acest plan cred că  m-a ținut în viață: întoarcerea la băiatul meu, în vârstă de opt ani! Dorința mea fierbinte a fost auzită undeva, în Cer.

Atunci când am strigat eu însămi că am grupa zero, nu AB4, am zărit punga de dren și sonda urinară, pline de sânge. Era reacția cea mai dură pe care o făceam în urma transfuziei greșite de sânge: CID (sindromul  coagulării intravasculare diseminate), suferință care provoacă hemoragii masive. Nu se cunosc oameni care au scăpat din așa ceva. Medicii de la ATI care m-au auzit urlând cel mai probabil nu mă bagă, inițial, în seamă. Îmi curge prin vene o pungă întreagă de sânge greșit. Ulterior, se dovedește că am dreptate, refac analizele și intră în panică. Ascund greșeala de chirurgi și mă lasă să intru din nou în operție, procedură total contraindicată în cazul meu. Chirurgii se tem că sângerez din cauza unei greșeli intraopertorii. Mă deschid și nu găsesc nimic în neregulă. Totuși, sângeram din toate organele. „Pacienta sângera difuz din toate structurile anatomice: piele, grăsime,.. ceea ce sugera un proces acut de hemoliză".

Încearcă să oprească hemoragia, pun meșe peste tot, mi se dau medicamente foarte probabil contraindicate în cazul unei transfuzii greșite de sânge. Starea mea se degrada continuu. În tot acest timp, familia NU este anunțată că se întâmplă ceva neprevăzut. A fost anunțată doar că am ieșit cu bine, dimineață, din operația inițială. Atunci am și fost vizitată. Nu i se spune nimic soțului o oră și jumătate mai târziu, când începe sângerarea. Nu i se spune nimic nici după a doua operație, de la prânz. Situația pare că iese de sub control și medicii mă deschid a treia oară în aceeași zi, pe la 7 seara. Abia acum este anunțat soțul că nu sunt bine. De ce? „Cauze necunoscute!” Nimeni din spital nu își asumă greșeala. Se tem pentru poziția lor socială. Ce dacă mai moare un pacient? O mamă, o tânără? Aș fi fost trecută la și altele…  De acum, când situația se înrăutățea, medicii de aici transmit inclusiv că… „sunt bine”. Fac depresie pulmonară. Plămânii încep să cedeze. Intru în comă și, ulterior, în comă indusă.

Tot ce îmi amintesc din CF2, în timpul acestor operații, intervenții disperate, ca pe front, este că sunt legată de pat, se țipă la mine, sau în jurul meu, sunt împunsă cu tuburi și complet neajutorată. Aș vrea să știu ce mi se întâmplă.

Chirurgii au crezut că mă pierd în prima noapte. Sunt ținută, cumva, în viață, dar nu există nicio garanție că îmi revin. Colegii mei din presă dau sute de telefoane la spitale din țară și din străinătate. Medici din Europa pun pe listă posibile cauze ale sângerării din toate organele: vorbesc de patologii anterioare operației inițiale (dar nu era cazul meu) și, atenție, de transfuzie greșită de sânge. „Exclus!” i se transmite, din CF2, familiei. 

Trei zile mai târziu, medicii de la CF2 priveau cum situația devenea din ce în ce mai inconfortabilă pentru ei. S-a aflat! Cineva din interior (cadru medical) cedează psihic și spune adevărul: „A fost transfuzie greșită de sânge! Am aflat de la pacientă că are grupa zero, nu AB4!” Sunt încolțiți de presă, de controale de la DSP, de reprezentantul ministrului Sănătății de atunci (n.r. Vlad Voiculescu), de Raed Arafat, șeful DSU. Relatările acestora sunt publice, au apărut în media în acele zile. Eu sunt în comă, organele cedează rând pe rând. Am nevoie de o dializă specială, de mare risc. CF2 nu are aparatura necesară, dar conducerea spitalului se opune  transferului la alt spital. Familia cere transferul la Spitalul Universitar, conducerea CF2 insistă că sunt stabilă. Era o chestiune de ore până muream. Sub presiunea mediatică și a familiei sunt lăsată să plec. Nu înainte de încă o intervenție chirurgicală de mare risc, în care îmi sunt scoase meșele menite să oprească sângerările. (a patra intervenție chirurgicală in cele 4 zile de la operația inițială).

Este vineri, 29 iulie 2016, iar ambulanța SMURD este lăsată să aștepte mai bine de o oră  în curtea CF2.  În acest timp, se aduc argumente presante, se bate, la propriu, cu pumnul în masă, în biroul managerului de la CF2, pentru a fi lăsată să plec din „spitalul groazei”! Spitalul Universitar este șansa mea. În cele din urmă, plec mai mult moartă decât vie din CF2, cu diagnosticul de insuficiență multiplă de organe. Salvarea mea trece prin infern. Simt că sunt transportată undeva și nu știu unde. Este din ce în ce mai frig și mai întuneric... Îmi imaginez că navighez pe o apă înghețată.

Cum am fost salvată la Spitalul Universitar din București și ce se întâmplă în hățișurile minții persoanelor aflate în comă, vă spun într-un articol viitor, care sper să îi ajute pe medici și pe pacienții și familiile acestora, aflați în situații similare. Cert este că liniștea, puterea și vindecarea au venit mai întâi în sufletul meu. O pace greu de descris și de înțeles în mijlocul furtunii. Dacă înlăuntrul meu Dumnezeu a adus lumină și a pus speranță și viață, în justiție lucrurile nu merg așa. Un caz limpede de transfuzie greșită de sânge este, după aproape trei ani, în faza de cercetare. Spitalul CF2 a primit doar o amendă, fiindcă Centrul de Transfuzii de acolo nu avea autorizație. Am fost audiată, eu, victima, abia la un an și câteva luni de la evenimente și asta, la cererea mea. Tot așa am ajuns la INML. După 6 luni, la cererea mea. Pentru ca, ulterior, să se ceară refacerea expertizei INML, care nici până azi nu a ajuns la dosar. Astfel că nu am încă șansa ca justiția să se pronunțe în acest caz, fiindcă dosarul nu a ajuns în instanță. 

Sper ca experiența mea să aibă ecou si o soluționare, deoarece îmi doresc să nu mai treacă nimeni prin așa orori, în niciun spital din România. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • As indrazni sa va cer o adresa de mail sau un contact?
    Gasesc cateva similaritati tragice cu ceea ce a patit si mama mea si mi-au ramas atatea intrebari fara raspuns...
    • Like 1
  • Vedeti ce risc imens ne asumam acum , cu noile carti de dentitate. Inainte era OBLIGATORIU sa ai trecuta grupa sanguina pe buletinul de identitate. Daca erai gasit fara aceasta erai amendat. . Era foarte util, mai ales in cazuri de urgenta (accidente grave in care iti pierdeai cunostinta) si era dificil sa se faca analiza de grupa sanguina .
    • Like 2
  • GabiC check icon
    Ai avut noroc;
    Pe un prieten l-am ingropat acum 3 saptamani, dupa aproape 3 luni de spitalizare si nenumarate interventii.
    Pe scurt- de Craciun s-a dus la Urgenta pentur ca ii era rau ( era suferind de Crohn si a spus asta la controlul din Urgenta- pentru a nu i se administra medicamente care sa -i puna viat ain primejdie);
    Nu am inteles nici pana acum daca el a solicitat sau "asa s-a decis" ca sa revina dupa sarbatori pentru investigatii suplimentare;
    In noaptea de Revelion era operat de urgenta la ATI Elias sub dignosticul "peritonita"...
    La momentul operarii unul dintre medici i-a spus sotiei lui ca e in stadiu foarte avansat, ca- dupa cum se prezinta- peritonita asta este de cel putin 5 zile ( faceti calculul)- si la stadiul in care se prezinta are sanse destul de rezervate;
    Pe rand organele cedau; Nu va povestesc tot firul... cert e ca- dupa aproape 3 luni de agonie- si inca cateva operatii..s-a dus; Avea prea multe metastaze
    Totul de la un dignostic gresit, de la "durerea-n spate" a celui care l-a evaluat prima data.
    Sotia lui a depus toate eforturile posibile sa-i asigure cea mai buna echipa de medici, echipamente care erau plimbate la cateva ore de la un pacient la altul ( de ex cel de dializa) i-au asigurat supravietuierea...insa a fost prea tarziu;
    Culmea! Sotia lui spune ca nu vrea sa-i dea in judecata pe cei direct raspunzatori, pentru ca stie cum "merg lucrurile" si ca toate fisele alea se vor acoperi cu documente facute "dupa" care sa justifice fiecare decizie si evaluare pe care a facut-o medicul/ medicii de la Urgenta;
    Nu cunosc toate amanuntele, le-am pus cap-la-cap din ceea ce mi s-a transmis in decursul celor 3 luni, nu am studii de medicina ( nici macar nu ma intereseaza medicina) insa - daca eu gresesc- platesc, incepand cu sanctiuni administrative si pana la cele economice, ma astept ca toti cei care lucreaza cu viata sa aiba responsabilitatea faptelor.
    Asta-i Romania!
    • Like 1
  • Este spiritul, prost înțeles și aplicat, de castă. Ce contează o viață, zece, o sută de vieți față de onoarea unei caste, in mare parte, de mult compromisă și dezumanizată? De asta, de altele, sunt denigrați, batjocoriți "tehnocrații". Au încercat să facă ordine intr-o țară de hoți, condusă de penali ticăloși. În actualele circumstanțe nu se va îndrepta nimic. Din contră.
    • Like 2
  • fc check icon
    acum zece ani am scris o poezie, am ”difuzat-o” articolul anterior... aș mai pune-o înc-o dată... dar s-ar interpreta. dar e-atât de perfectă...
    zic totuși ceva nou. doamnă, închideți tot. anulați tot. simplul fapt de-a spune e tot. câștigul e atât de mare încât veți vrea, atunci, în viitor, să-mi pupați mânurile. fiți precum negustorul ce vinde tot pentru cel mai frumos diamant. sper să fiu înțeles.
    „... de lame și dă clești mierlești ori te ferești și taci.” )
    • Like 0
  • ma bucur ca esti bine. Imi pare rau ca s-a trecutr prin asta, sper ca procedura din spital sa fie astazi bine respectata sa nu se mai intample nimanui. In america 1 din 3 decese sunt din cauze medicale (medicamente sau incidente ca astea), nu m-ar mira ca in romania sa fie la fel.
    • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Alien check icon
      Eu am crezut ca toate decesele sunt din cauze medicale.... Poate în America o fi diferit și doi oameni din trei mor din alte cauze. De exemplu progresiste, cum ar zice unii de aici. Sau artistice. E drept însă ca nu prea ma pricep ca am murit destul de rar :)
      • Like 2
    • @ Alien
      haha, scuze, cred ca trebuia sa spun cauze de proceduri medicale + medicamente (medicamentoase e mai bine, oare?). Cauzele primare sunt bolile cardiovasculare, diabet si cancerul, dar majoritarea sunt grav impactati de efectele secundare ale medicamentelor si a procedurilor gresite, sunt mii de avocati specializati doar pe vanat greseli medicale, pe vanat efecte secundare medicamentoase, sunt rapoarte intregi de la internarile cu intoxicari banale (peste 6 mii de supradozari cu vitamina D identificate intr-un an mi se pare extrem de multe, fie si pt o tzara atat de mare ca SUA - si asta tot o greseala medicala e, ca nu au dozat suplimentele aferent cu testele de sange, plus americani retardati care au baut toata sticlutza pt ca nu le-a zis/scris nimeni - mi s-a parut hilar cazul ala...)
      • Like 0
  • Ce scarbe, ce criminali! Ma bucur pentru tine ca traiesti. Din ce spui, nu cred ca o sa ti se dea niciodata dreptate.. ce analize mai sunt bune dupa 6 luni la INML? se pare ca dosarul treneaza, este amanat, prelungit, daca nu pur si simplu ascuns intr-un sertar. :(
    Nimeni sa nu vrea sa isi indeplineasca datoria...?!
    • Like 1
  • Cutremuratoare experienta. Ma gandesc cum ar fi fost daca eram eu sau sotia mea in cazul asta pentru ca avem un copil apropiat ca varsta. Copilul tocmai a avut la biologie lectia cu sangele si sistemul circulator. M-a intrebat ce ar putea sa se intample daca e gresita grupa de sange. Acum am ce-i spune.
    Comentariile ..... ca la noi. La una din extreme. Tot doctori romani erau si cei care au salvat-o la Universitar. Cei care au asteptat cu salvarea in curtea spitalului erau tot ambulantieri ca cei care au gresit initial.
    Eu zic ca problema noastra a romanilor este ca nu ascultam. Ca "jump to conclusion" pana sa se termine ce are de spus interlocutorul. Un fel de suficienta care se manifesta de la instalator, care strica si ce era bun, pana la profesor care stie el mai bine de ce nu-i intra in cap studentului. Cea mai mare problema in sistemul de sanatate romanesc este ca toti pacientii sunt considerati din start idioti. De la asistenta la Profesor, nu pierde nimeni timp sa-i explice unui pacient ce se intampla cu el. Pleci acasa cu o hartie de pe care nu intelegi nimic, care nu te avertizeaza sau indruma in niciun fel.
    • Like 4
  • Multi s-ar grabi sa spuna ca e revoltator si altele asemenea, dar eu spun ca e fix meritoriu... Asa ne trebuie, pentru ca suntem pasivi la tot ce se intampla in jurul nostru si intoarcem capul, caci ne e mai usor asa. Can suntem noi "acolo" in mijlocul evenimentelor, si o patim noi, zbieram, insa e randul altora sa intoarca capul, acum. Asta e! Oameni fara de suflet, fara principii, fara, fara ,fara. "O" si "le" meritam!!!
    • Like 0
  • Cum... nu mai proslavim toti spagarii si instalatorii cu parafa de medic?
    Nu mai ne pupam singuri contorsionati dorsal de ce medici buni avem si ce minunati sunt ei?
    Recunoastem in ceasul al 12lea ca tigania aia de colegiu al medicilor e o facatura menita sa isi acopere unii altora malpraxisul si sa mulga de la toti niste bani pe niste cursuri complet aiurea?
    • Like 4
    • @ Costin Sirghei
      Ce bine spus!
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult