Cum testează Tiraspolul limitele Chișinăului și ale Uniunii Europene

De la „ne descurcăm singuri, nu avem nevoie de ajutor extern”, până la „mulțumim Uniunii Europene”. Așa s-a schimbat retorica liderului nerecunoscut de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, timp de o lună - de la declarații triumfaliste, până la recunoașterea sprijinului european. În acest timp, așa-zisele autorități au încercat să rescrie realitatea, promovând ideea că Rusia le va oferi un credit pentru a depăși criza umanitară din stânga Nistrului.

Mai mult decât atât, din cei 30 de milioane de euro oferiți de Uniunea Europeană pentru atenuarea crizei energetice, Tiraspolul își revendică întreaga sumă. Insistă ca sprijinul să fie folosit exclusiv pentru nevoile lor, fără ca malul drept să beneficieze de energie electrică.

Însă realitatea este clară: UE nu a alocat acești bani doar pentru regiunea transnistreană, ci pentru întreaga țară. Acesta reprezintă doar începutul unui program mai amplu, care vizează nu doar prevenirea unei crize umanitare pe malul stâng, ci și sprijinirea malului drept prin reducerea tarifelor la energie electrică. Pe termen mediu, obiectivul final al UE este ca Moldova să nu mai ajungă niciodată într-o astfel de situație dificilă, urmând ca în următorii doi ani să fie dezvoltat un program de reducere a vulnerabilității energetice.

Totuși, acest ajutor nu trebuie să fie considerat o favoare necondiționată, ci un proces strategic ce impune condiții clare. Chișinăul are toate avantajele necesare pentru a impune reforme economice și administrative, în scopul asigurării unei reintegrări reale și durabile a regiunii.

Revenirea la vechile metehne

Tiraspolul își dorește cu orice preț să revină la status quo-ul din ultimele trei decenii: să profite de vânzarea energiei produse la Centrala Electrică de la Cuciurgan și, în același timp, să primească gaz gratuit. Însă contextul s-a schimbat. În plină criză energetică, cu populația de pe malul stâng al Nistrului înghețând la propriu, așa-zisele autorități încearcă să impună condiții pentru acceptarea ajutorului de 30 de milioane de euro, oferit de UE. Nici să înghețe nu vor, nici să renunțe la modelul lor economic parazitar. Caută calul de dar la dinți.

Mai mult, Tiraspolul încearcă să joace pe mai multe fronturi, testând limitele Chișinăului și ale Uniunii Europene. Prin retorica sa, pretinsa administrație transnistreană încearcă să mențină iluzia unui echilibru, însă realitatea arată o dependență tot mai mare de sprijinul Republicii Moldova și al partenerilor externi. Între timp, Moscova a demonstrat că nu dă doi bani pe cei peste 350.000 de locuitori din regiune, nereușind nici măcar în ultimul ceas să-și onoreze obligațiile contractuale de a livra gaz.

În ultimii ani, problema transnistreană a fost gestionată într-o manieră reactivă, fără un plan clar și sustenabil pe termen lung. În acest context de incertitudine geopolitică și economică, devine imperativă elaborarea unei strategii coerente de soluționare a conflictului transnistrean.

Condiții, pentru a nu rata oportunitatea

Dacă Chișinăul își propune cu adevărat reintegrarea regiunii, mai ales într-un moment în care deține un avantaj strategic, acest plan trebuie să includă condiții clare și etapizate pentru reintegrarea treptată a regiunii. Printre măsurile esențiale se numără:

1. Integrarea economiei transnistrene în sistemul fiscal al Republicii Moldova.

Toate afacerile care operează în regiunea separatistă trebuie incluse în bugetul național, iar taxele trebuie plătite în mod egal de cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Acest proces poate fi implementat gradual, prin crearea unor mecanisme de conformare fiscală și eliminarea treptată a privilegiilor economice ale regimului de la Tiraspol. Primul pas a fost făcut la 1 ianuarie 2024, când a intrat în vigoare noul Cod vamal al Republicii Moldova.

2. Condiționarea sprijinului economic cu reforme concrete.

Orice ajutor financiar oferit regiunii trebuie să fie legat de progrese verificabile în direcția transparenței financiare și a unei autonomii negociate, în conformitate cu cadrul constituțional al Republicii Moldova. Instituțiile publice din zona separatistă trebuie reformate și integrate în structurile administrative ale Republicii Moldova, asigurându-se astfel că cetățenii vor beneficia de aceleași drepturi și servicii sociale ca și cei de pe malul drept, inclusiv în domeniul pensiilor, salariilor și asistenței medicale.

3. Demiterea structurilor de forță separatiste și retragerea trupelor rusești.

Pentru ca reintegrarea Transnistriei să fie reală și sustenabilă, așa-zisele autorități de la Tiraspol trebuie să renunțe la propriile structuri militare și paramilitare. În același timp, Moscova trebuie să fie presată să își retragă Grupul Operativ al Trupelor Rusiei (GOTR) și echipamentele militare, inclusiv cele din depozitele de la Cobasna.

Un astfel de plan de reintegrare nu poate funcționa fără o strategie clară de comunicare și fără sprijinul ferm al Uniunii Europene, dar și al Statelor Unite, când situația cu asistența de dezvoltare va fi depășită. Chișinăul trebuie să demonstreze că are atât voință politică, cât și capacitate de a gestiona acest proces într-un mod sustenabil, evitând capcana unui nou blocaj pe termen lung.

Chișinăul trebuie să decidă

Este pentru prima dată în trei decenii când Moldova deține o influență incontestabilă în relația sa cu Transnistria. Deși asistența UE pentru prevenirea unei crize umanitare este necesară, acest sprijin trebuie să fie însoțit de o strategie mai amplă de soluționare definitivă a conflictului înghețat și de eliminare a amenințării la adresa securității reprezentate de regimul separatist.

Succesul unei astfel de strategii depinde însă de câțiva factori esențiali:

1. Voința politică a guvernării de la Chișinău de a ieși din logica status quo-ului și de a adopta o abordare mai îndrăzneață.

2. Sprijinul puternic al partenerilor europeni și transatlantici, care să ofere atât suport financiar, cât și acoperire diplomatică pentru deciziile dificile ce urmează.

3. Rezultatele alegerilor parlamentare din toamnă sunt definitorii, deoarece există un risc real ca eforturile să fie deraiate de partidele pro-ruse, care ar putea forma o majoritate în parlament, Chișinăul trezindu-se într-o situație similară cu cea din Georgia.

Într-un an electoral, aceste decizii vor avea un impact direct asupra percepției publice a guvernului și asupra capacității sale de a gestiona provocările strategice ale țării. Dacă Moldova nu reușește să profite de acest moment, riscă să revină la o stare de vulnerabilitate politică și economică, în care regimul separatist de la Tiraspol va continua să exercite influență, iar influența Moscovei asupra regiunii va rămâne necontestată. Alegerile făcute acum vor defini calea viitoare a Moldovei, fie consolidând traiectoria sa europeană, fie perpetuând vulnerabilitatea sa la presiunile externe.

Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp