Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cum arată mâinile doctorului Cătălin Badiu după nenumărate spălări. „Teama de coronavirus este importantă, pentru că te ajută să te ferești cât poți și pe tine, și pe cei din jur”

Cătălin Constantin Badiu

foto Laszlo Raduly pentru life.ro

Conf. univ. dr. Cătălin Constantin Badiu este chirurg cardiovascular format la Deutsches Herzzentrum Munchen și este Șeful Secției Cardiovasculare de la Spitalul Universitar de Urgență București. A operat doi pacienți cu Covid-19, a avut colegi care s-au îmbolnăvit la rândul lor, a fost conștient de la bun început de pericolul acestei perioade și spune că acum cu toții conștientizăm ce înseamnă un sistem medical mai bun și unul mai prost și ce înseamnă diferența dintre cele două.

Cătălin Badiu, când va trece această nebunie, știi tu cumva?

Nu, și nici nu pot să mă pronunț, nu este specialitatea mea, știi foarte bine. Mă bazez și eu, la rândul meu pe ceea ce spun cei care sunt de specialitate, epidemiologii care sunt medicii cei mai implicați în epidemii și pandemii. E greu de spus… din tot ce citesc, în ultimele 3 luni s-a publicat extrem de mult pe subiectul acesta, majoritatea publicațiilor de specialitate acordă spații mari acestei pandemii, deci, din tot ce citesc, din păcate reiese că nu există încă niciun tratament clar și nu poate exista o prevenție mai bună decât izolarea pe care trebuie să o acceptăm. Deocamdată, prin această izolare se stopează afluxul de pacienți. Sperăm să se poată găsi repede un tratament care să îmbunătățească rezultatele. Încă nu există deci, trebuie spus, un tratament care să garanteze însănătoșirea paciențior.

Virusurile nu pot fi omorâte…

Nu, virsusurile pot fi combătute, iar medicamenteler antivirale blochează înmulțirea virusurilor în organism.

Te-a surprins această lipsă totală de pregătire din România și, în general, din toată lumea?

Noi, oamenii, uităm în general ce se întâmplă de-a lungul istoriei și ultimul mare eveniment de acest gen a fost acum 100 de ani. În timp, am ajuns să ne concentrăm pe alte lucruri și evident suntem nepregătiți pentru astfel de situații.

Azi, unii sunt mai bine pregătiți, alții mai puțin, unii au avut șansa să vadă evoluția pandemiei în alte țări și au câștigat timp de reacție. Sunt țări care au acționat ceva mai bine și țări care au acționat mai puțin bine și sunt afectate de această reacție întârziată, dar acuma este ușori să critici, vorba aceea, dă-i omului mintea de pe urmă. Asta este situația… Acum 5 luni de zile nimeni nu s-ar fi gândit la așa ceva.

La spital acum aveți echipamente de protecție?

Și da, și nu. Adică avem mai mult decât aveam înainte, dar tot este insuficient, mai ales în cazul în care va veni un val foarte mare de pacienți cu Covid-19.

Cum comentezi faptul că în lumea medicală, pe lângă eroii, dintre care faci parte și tu, din punctul meu de vedere, sunt și manageri care prin deciziile lor au dus la compromiterea activității unor spitale întregi…

Sper că această pandemie va aduce schimbări importante în management și în medicină, în general. Sper să învățăm ceva… Dar trebuie spus că managerii de spitale nu sunt epidemiologi, Ei, dacă nu sunt de specialitate, ar trebui să se lase consiliați de cei care sunt, dar probabil că nu toată lumea este documentată sau învățată să facă asta și atunci evident apar greșeli. Fiecare situație în parte este diferită, fiecare spital are povestea lui, poate într-un spital managementul nu a acționat rapid pentru a cumpăra echipamente, poate în altul managementul nu a acționat să despartă circuite și să încerce să facă un triaj epidomiologic al pacienților. Toate aceste greșeli sunt taxate de boală foarte sever și urmările sunt cele care se văd. Eu sper ca factorii decizionali din sănătate să învețe din tot ce se întâmplă.

Așa cum la unii coronavirusul a afectat plămânul, la alții a afectat mușchiul inimii

Există tot felul de teorii care sunt eliberate în spațiul public care spun că spitalele, de acum încolo nu vor mai fi pe verticală, ci organizate pe orizontală, în pavilioane…

Nu știu, nu cred, circulă multe acum în spațiul public, nu văd că asta ar fi soluția, ca spitalele să fie așa. Important este să existe spitale și suficiente cadre medicale și personal medical care să se ocupe de pacienți. Lipsuri există în sistem foarte, foarte mari. Mor mii de oameni de boli cardiovasculare și, dacă ar exista suficient de mulți bani și suficientă posibilitate de a trata pacienții, ar exista mult mai puține victime. Acum este lumea mai sensibilizată, dar să nu uităm că sunt oameni care nu ajung să fie diagnosticați niciodată și care nu pot fi tratați și pot afirma cu siguranță că, în România, mor mii de oameni care ar putea fi vindecați și a căror viață ar putea fi prelungită.

Toate aceste greșeli de management sunt taxate de boală foarte sever și urmările sunt cele care se văd. Eu sper ca factorii decizionali din sănătate să învețe din tot ce se întâmplă.

Virusul de acest tip îi afectează și pe cei cu boli cardiovasculare?

Da, îi afectează. Din păcate, există comorbidități care fac ca mortalitatea să fie crescută în momentul infectării cu acest virus, pe lângă diabet și obezitate, bolile cardiovasculare joacă un rol esențial. E demonstrat deja, după câteva luni de zile, că pacienții cu un istoric de boli cardiovasculare au o mortalitate mai mare. Pe de altă parte trebuie spus că au fost și pacienți care nu au avut nicio comorbiditate și la care acest virus a afectat mușchiul inimii. Așa cum la unii a afectat plămânul, la alții a afectat mușchiul inimii. Pacienții au produs diferite forme de miocardită care, de multe ori, a dus la aritmii și la deces.

Ai făcut școala în Germania, ai practicat medicina în Germania, ai trăit ani de zile acolo. Germania se remarcă acum într-un număr de decese mai mic, deși cel de îmbolnăviri este foarte mare. Ce au făcut ei diferit?

Sunt în discuții permanente cu colegii din Germania și, în perioada asta, am vorbit foarte mult cu ei despre aceste lucruri. Mai întâi trebuie știut că Germania are o tradiție în epidemiologie, are Institutul Robert Koch care, pe lângă faptul că este foarte bine finanțat, este și de mare renume. Iar Germania este o țară care face în mod frecvent exerciții pentru epidemii și pandemii și, în afară de asta are un sistem medical mult mai bine finanțat decât la noi, de fapt, extrem de bine finanțat.

La o populație de 80 de milioane, Germania avea, în ianuarie 2020, 28000 de paturi de terapie intensivă care s-au dublat în ultimele săptămâni. Ventilatoarele, care joacă un rol important în această pandemie, sunt în mare măsură produse chiar în Germania și toate aceste lucruri adunate evident contează. Iar Germania a mai avut un avantaj față de Italia, să spunem, și anume că a avut câteva săptămâni la dispoziție să observe evoluția din Italia și a putut să se pregătească bine.

Cum îți explici catastrofa din Spania și Italia?

Nu sunt epidemiolog, încă o dată spun, nu pot afirma dacă anumite măsuri s-a luat prea târziu, deși se pare că acesta ar fi fost motivul. În afară de asta, Italia nici nu a avut un exemplu, la rândul ei. Noi toți ceilalți am stat cu ochii pe Italia câteva săptămâni, inclusiv medicii de acolo ne-au transmis informații.

Să nu uităm că sunt oameni care nu ajung să fie diagnosticați niciodată și care nu pot fi tratați și pot afirma cu siguranță că, în România, mor mii de oameni care ar putea fi vindecați și a căror viață ar putea fi prelungită.

Și, cu toate astea, au aplicat metode diferite și UK și Suedia. Nu au aplicat, de exemplu, de la început izolarea.

În unele zone populația nu este așa de densă, deci nici măsurile nu sunt atât de stricte și mai e ceva: populația este și mai educată din punct de vedere civic și sanitar în Suedia, de pildă, și oamenii au învățat să se protejeze. La noi, deși măsurile sunt mai severe, oamenii nu le respectă și nu înțeleg despre ce este vorba. E suficent să ieși în oraș ca să vezi câți oameni nu înțeleg gravitatea situației prin care trecem.

De ce anume mai aveți nevoie la Spitalul Universitar?

Am făcut ceva progrese, ne-au ajutat oameni atât din sistemul sanitar, dar și anumite sponsorizări mai mari sau mai mici. Cu siguranță avem nevoie de material în plus, dar sunt mulți care s-au dovedit solidari și care au făcut gesturi aparent mici, care au contat, să știi… Au donat 6, 7 cutii de mănuși, au donat 150 de viziere, lucruri de genul acesta. Asta ne ajută puțin mai mult. Cu toate astea, nu pot spune că suntem relaxați, sau că avem tot ce ne trebuie. Dacă lucrurile se vor agrava, consumul va fi mult mult mai mare. Mă refer la materiale de protecție, mănuși, viziere, combinezoane etc.

Îmi lipsește faptul că nemții sunt extrem de bun organizatori și asta se vede și acum, sunt foarte bine pregătiți, logistica este aproape de perfecțiune în Germania și este mult mai relaxant să trăiești într-un astfel de sistem.

Spitalul Universitar este spital de urgență. Câte paturi are la ATI?

Are aproximativ 40 de paturi de terapie intensivă, dacă țin minte bine cifra și cred că au mai fost adăugate câteva paturi suplimentare.

Când spunem „paturi de terapie intensivă” nu ne referim neapărat la un pat.

Nu, ne referim și la un pat, dar și la un ventilator, perfuzoare, monitorizare, deci un echipament destul de amplu. Și consumabilele de terapie intensivă. Și înseamnă și personalul. Și nu uitați că personalul a fost o mare problemă în România. Nu există suficiente asistente, infirmiere, sau chiar medici.

Dr Cătălin Badiu în operație

Ai colegi care s-au infectat. Ți-e teamă?

Teama este importantă pentru că te ajută să te ferești cât poți și pe tine, și pe cei din jur.

Pacienții care vin la spital ar trebui testați?

Ar trebui, dar din păcate nu se poate la toți, pentru că unii ajung direct pe masa de urgență și nu există timp pentru testare. Noi oricum încercăm să nu operăm cronici, sau pe cei la care operația nu este necesară acum. Limităm programul numai la urgențe și, din aceste urgențe, dacă există o suspiciune, se testează atât timp cât urgența nu este absolută și putem aștepta 10, 15 ore până la rezultat. Fiecare pacient trebuie considerat ca un potențial purtător de Coronavirus, dar este foarte greu să îi testezi pe toți.

Ce crezi că va schimba acest virus în medicină?

Aș vrea să treacă cât mai repede, aș vrea ca lumea să nu uite ce înseamnă personalul medical, ce înseamnă spitalele, ce înseamnă un sistem sanitar mai bine sau mai prost pus la punct, să înțeleagă care este diferența. Mulți dintre noi realizăm ce înseamnă un sistem medical, numai atunci când suntem bolnavi. Această criză s-a născut tocmai din această frică, a fost mediatizată foarte mult și oamenii au conștientizat că și ei se pot îmbolnăvi și că sunt în pericol.

Și numai când se află în pericol se gândesc cum este spitalul, atunci se gândesc că ar trebui făcut mai mult, dar când oamenii stau în siguranță acasă, ei se concentrează pe alte domenii, poate mai puțin importante decât sănătatea și nu-și dau seama cât de mult înseamnă sănătatea și învățământul pentru un popor.

Mâna doctorului Cătălin Badiu după nenumărate spălări

Știi ce este curios? Că ne-am uitat la filme cu sfârșitul lumii și pandemii, fiind convinși că nu numai cei care fac filmele și-au imaginat asta, ci și cei care conduc țările. Și surpriză, nu a fost așa…

Mnuu, nu este chiar așa și dovada este că, dacă nu se gândea nimeni, nu ar fi epidemiologi. Or, au fost epidemii care s-au rezolvat mai rapid și care nu au fost nici așa de mediatizate, altele, evident, au fost mai dificile. Asta este o pandemie care se pare că creează destul de multe probleme. Dar atâta timp cât nu a existat pericolul, el nici nu a fost conștientizat. Nu scriem pe pachetele de țigări că fumatul ucide? Și? Oamenii nu se gândesc neapărat că li se va întâmpla tocmai lor. Așa este și cu virusurile. Ne gândim că apar, trec, tratăm… Nu e chiar așa. Să nu uităm chiar de gripa sezonieră care face și ea multe victime în continuare. Acum ce se întâmplă este mult mai mediatizat, conștientizat, este un pericol mai mare, dar trebuie să fim conștienți de faptul că pericolul ca un om să se îmbolnăvească există tot timpul și de asta el trebuie să fie pregătit.

În aceste zile și în aceste timpuri îți lipsește Germania? Ți-e dor de ea?

O să fiu sincer. Mama are 82 de ani, este acum la Munchen. Își planificase să vină în România la începutul lunii martie, ca de fiecare dată. Și am luat decizia să rămână în Germania pentru că simțeam că este mai în siguranță acolo, din mai multe puncte de vedere, nu numai medical.

Îmi lipsește organizarea nemțească… Nemții sunt extrem de bun organizatori și asta se vede și acum, sunt foarte bine pregătiți, logistica este aproape de perfecțiune în Germania și este mult mai relaxant să trăiești într-un astfel de sistem. La noi este mai greu de organizat, angrenajele nu sunt unse, rotițele nu sunt întotdeauna la locul lor sau nu-și știu întotdeauna rolul.

Mulțumesc, Cătălin Badiu. Lupta continuă, nu?

Da, continuă și sperăm să trecem mai repede peste asta și să ieșim victorioși și cu cât mai puține victime și sper ca lumea să nu uite ce înseamnă boala după această pandemie.

Citiți mai mult pe cristinastanciulescu.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult