Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cum au putut trăi în toți acești 4 ani cei 5 beneficiari ai „vizionării private” de la Colectiv?

Colectiv, polițiști, pompieri

Foto: captură Libertatea

Ne amintim de nenorocirea de la Colectiv în fiecare an, în luna octombrie. Anul acesta, după 4 ani, a apărut un film care vorbește de la sine despre primele minute ale intervenției. Un film ascuns atât timp, în condițiile în care ancheta trenează. Este de la sine înțeles că a fost ascuns cu intenție. Interesant este că subofițerul care a filmat, fiind de fapt atribuția sa, a scos filmul la iveală exact după ce s-a pensionat. Nu știu dacă a fost ceva premeditat, pus la cale cu ani în urmă, fiind copleșit de sentimentul culpei, considerându-se părtaș la tăinuirea adevărului, sau există și alte interese în acest moment ales. Nu cred că asta contează cel mai mult acum. Important este că a scos la suprafață cel puțin o parte din adevăr și va sprijini sper, la bunul mers al procesului. Personal, cred că subofițerului i-a fost teamă, pe vremea când era pompier la I.S.U. București-Ilfov, fiindcă așa i s-a ordonat, să-l predea șefului, să nu vorbească despre existența lui. Numai că a fost inteligent, și a făcut o copie, fără cunoștința șefilor, care cu siguranță au fost înspăimântați când au aflat că filmul a intrat în posesia unui ziar și imaginile vor fi făcute publice. 

La conferința de presă de la I.G.S.U. s-a și recunoscut că numai 5 persoane din conducere vizionaseră filmările imediat după producerea incendiului. Înainte de toate, mă întreb cum au trăit acești oameni în cei 4 ani ce au trecut? Nu i-a frământat nimic, nu au avut chiar nicio remușcare că ascund probe, oare cum percep an de an reportajele, toate știrile legate de victime, familii, declarațiile și suferințele acestora? Că procesul nu înaintează tocmai din lipsă de probe, că tatăl unui tânăr decedat în incendiu a murit neîmpăcat, neaflând adevărul. Că zeci de victime suferă cumplit în continuare. Cred că s-a pierdut momentul dezvăluirilor chiar atunci, la scurt timp după producerea nenorocirii, nimeni nu a avut curaj să furnizeze filmarea, pentru a-și apăra pielea, a-și păstra funcția. Nimeni nu și-a asumat nimic, fiindcă nimeni nu se consideră responsabil. Singura preocupare a fost să se apere între ei, să nu transpire nimic, în felul acesta acoperind și pe cei implicați politic, adică pe șefii lor. Și pe măsură ce trecea timpul, tăcerea s-a așezat pe această dovadă grăitoare. Este clar că totul a fost mușamalizat la ordin. Acesta este unul dintre dezavantajele instituțiilor militarizate, unde subalternii doar execută, nu există sindicate să-i apere, sunt copleșiți de teamă. În realitate, despre existența filmărilor știau toți pompierii care participaseră la intervenție, fiindcă procedura prevede acest aspect, cu scop operativ în principal de remediere ulterioară a eventualelor deficiențe. Nu pot să cred că nimeni nu s-a întrebat de ce nu a fost prezentat filmul la orele de pregătire, exerciții de intervenție, mai ales că prezenta intervenția într-un eveniment nemaîntâlnit, la o dimensiune foarte mare, cu multe forțe angrenate. Ceea ce nu au știut, de la nivelul la care erau, a fost dacă filmul a ajuns sau nu la organele de anchetă. Poate nici nu s-au întrebat vreodată mulți dintre ei. Sau chiar dacă s-au întrebat, nu au avut curaj să vorbească.

Am văzut în acest film și de altfel cunoaștem cu toții, lipsa dotărilor,  confuzia și degringolada creată și din acest motiv, nesincronizarea în intervenție a pompierilor cu cadrele medicale. Ce nu pot să înțeleg este lipsa de empatie a unora față de victime, decedate, sau în agonie, pe asfalt. E ceea ce transmite filmul în primele sale minute. Pe de altă parte, sunt convins că au fost și mulți salvatori dedicați, care au făcut tot ce le-a stat în putință să scoată și să transporte către ambulanțe victimele, să ofere primul ajutor cu mijloacele pe care le-au avut.

Dar după toate aceste imagini de coșmar care dezvăluie realitatea, pe care alții păcălindu-ne, mințindu-ne, ne-au prezentat-o altfel, s-au opus și ulterior transferului victimelor la spitale din occident, dându-ne asigurări că totul este sub control, chiar nu răspunde nimeni? Să nu uităm că din clubul incendiat au fost scoase și declarate decedate în acea noapte 27 de persoane. Restul au murit ulterior, în spitale. Câte dintre ele puteau fi salvate dacă se intervenea cum trebuie din primul moment, dacă erau transferate cât mai rapid în străinătate? 

Revin și-i întreb pe cei care au ascuns adevărul și continuă să susțină tot felul de aberații. Cum și cât mai puteți duce o astfel de vină?

Înainte de anchetă, judecată, sunteți datori cu o demisie de onoare. 

Chiar și după 4 ani.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • nu doar 5 stiau de acest film. Toti pompierii de acolo stiau ca s-a filmat. Toti pompierii stiu de aceasta procedura de rutina: se vine cu camera la incendii pt filmare. Ba mai mult, in teorie toti ofiterii din tara, toti instructorii si profesorii din academia militara stiu ca pot cere filmul pt a dezbate si invata din asta.
    • Like 0
  • Pompierul fotograf-pensionar acum,ar trebui vorba romanului"strans cu usa"sa spuna de ce acum a data filmul in AFARA DE FRICA PIERDERII SERVICIULUI,si cine la vizionat ,cine a dat ordin sa l ascunda de public,ca 27 persoane au decedat pe loc iar 37 persoane au murit dupa ce au fost evacuati si dusi la moarte sigura in spitalele nasite de ministru sanatatii Baniciou,care impreuna cu iresponsabilul Raed-bun doar la interviuri,n au dispus internarea in strainatate. .NENOROCITILOR.
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult