Sari la continut
Sustenabilitate

Cum experimentez sustenabilitatea locuind de 7 ani într-un apartament fără bucătărie?

Femeie lucrând în sufragerie

Foto: Getty Images

„Treburile casei nu or să te omoare, dar de ce să-ți asumi riscul?” – Phyllis Diller 

A fost odată, nu demult, ca-n poveștile moderne, un moment în care am luat decizia să devin antreprenor cu normă întreagă. Am renunțat la joburile sigure, bine plătite și stabile din domeniul economic și am închiriat un spațiu pentru a-mi desfășura noua activitate: design vestimentar cu piese din mătase și cașmir. Până aici totul sună sexy, corect?

Aveam economii, că doar sunt a treia generație de contabili în familie (și nu degeaba), însă socoteala din târg... știți, exact ca-n vorba populară. Amenajarea a durat mult, n-a ieșit conform așteptărilor, a depășit bugetul, a venit cu frustrări la pachet și la parchet, așa ca, la sfârșit, apartamentul părea mai degrabă o versiune de închiriat decât unul funcțional. 

Îi dăm înainte în dulcele stil antreprenorial și organizăm evenimentul de lansare, invităm oamenii potriviți, zâmbim, facem fotografii, mulțumim pentru prezență, iar eu îmi planific lucrurile astfel încât, imediat ce vin încasările (preconizate, desigur!), să terminăm și cu amenajarea spațiului, în ordinea priorităților.

Acasă-biroul

„A planifica. A-ți bate capul cu cea mai bună metodă de a obține un rezultat întâmplător”. – Ambrose Bierce

Noul spațiu destinat activităților economice a devenit și „acasă” (cum reușesc oamenii să ajungă la 7 dimineața la birou, de bună voie și nesiliți, eu încă nu înțeleg!).

7 ani mai târziu, amenajarea bucătăriei nu a devenit încă o prioritate, exceptând un frigider achiziționat undeva, după vreo 3 ani de la mutare.

„Cum să locuiești fără bucătărie?” e întrebarea care însoțește cele mai multe priviri nedumerite atunci când pomenesc de casa mea. A fost și greu, a fost și frumos – nu așa se zice? -, dar partea bună e că mi-am dat seama, după ce am studiat cu atenție ce efecte are criza climatică în care ne aflăm, că în acești 7 ani fără electrocasnice pentru bucătărie, am câștigat un stil de viață mai ecologic, mai sustenabil, ceva mai multă libertate și câteva ore în plus în fiecare săptămână. Închipuiți-vă de câtă curățenie e nevoie într-o bucătărie!

Am consumat mai puțină apă, mai puțin curent, mai puțin plastic, am mâncat mai sănătos (serios!) pentru că salatele au fost baza supraviețuirii. În plus, am fost mai atentă la cât cheltuiesc pe mâncare și am fost mult mai organizată.

Scriu cu mândrie scriu că „there was no food waste” în acești ani! Sigur, a ajutat și locuitul în centrul Bucureștiului – ouă ochi și cartofi prăjiți la peste 20 de restaurante pe o raza de 500 m, spaghetti aglio olio e pepperoncino pentru orice buget și nenumărate variante de livrare a mâncării într-un timp foarte scurt (și știu exact și care sunt restaurantele care livrează în ambalaje biodegradabile). Să îți dorești salată de vinete cu roșii și pâine prăjită într-o miercuri la 10 dimineață, într-un ianuarie târziu și să le și primești în 15 minute, e un lux. (Pentru unii dintre noi, comenzile de mâncare erau cool și înainte de pandemie.)

Ce-am învățat și ce-aș da mai departe

Experiența asta m-a făcut să mă gândesc la ce înseamnă moda sustenabilă și cum pot să includ asta în munca mea. Am lansat o colecție sustenabilă, a fost foarte apreciată, dar și prețurile de producție s-au mărit. 

Întortocheate sunt căile sustenabilității, dar ce am înțeles din aceasta experiență e că un stil de viață eco-friendly și minimalist se simte tare bine dacă nu este un scop în sine.

Lockdown-ul din 2020 într-un apartament fără bucătărie merită un material independent, pentru că e prea mult de povestit – și deopotrivă delicios, așa că rămâne pentru următoarele articole.

Voi ce obiceiuri sustenabile aveți? Și, mai important, ați putea trăi fără bucătărie?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit titlul articolului si m-am gandit imediat: astia sunt prietenii mei raw vegani ce in bucatarie folosesc o masa mica si robotul de bucatarie sa isi prepare salate, smoothies si supe raw.
    Apoi citesc tot si imi dau seama ca de fapt e scris de un decretel nord coreean unde comunismul visa ca oamenii sa stea in chirii minuscule, sa manance la cantina fabricii/caminelor de nefamilisti un meniu decis de altii etc si sa lucreze 7 zile din 7 in fabricile neperformante. Cred ca asa si este in coreea de nord.

    Da, si eu vreau sa fiu sustenabila dar inca nu mi-a iesit un spatiu de bucatarie minimalist: o masa, o razatoare sau cutit bun (eu am robot de lene dar na, nu e musai sa fie totul pe la priza), ideal un frigider mic sa aiba 3 rafturi unde sa pot stoca legumele si fructele luate de la piata pt cateva zile dar cum mancam si carne si altele am ajuns la frigider cat usha, cateva cutii ermetice musai recuperate pt a duce salata la munca. Cumparaturile musai la piata imi iese doar vara si doar legume locale si de sezon (acum iarna e perioada de radacinoase dar e sf lui februarie si au iesit si castravetii de sera, ridichi si ceapa verde si loboda, asta e idealul, dar nu realitatea mea). Mai am cateva sticle de lapte si merg la dozator sa le reumplu, cateva borcane si alea recuperate unde imi fac iaurt, dar si pt asta folosesc aragazul dar as putea face lapte prins si sa renuntz la incalzit. Da, se poate mai sustenabil. Dar nu vreau.
    • Like 0
  • Cand comanzi mancare de acasa, orice, numai sustenabil nu esti. Daca nu speli vase si nu consumi curent ca sa gatesti, nu inseamna ca esti sustenabil si nici ca faci economie. Este o falsa impresie. Este ca ascunsul prafului sub pres. Mancarea aceea se gateste cu energie pentru ea lucreaza mai multi oameni (de la bucatari contabili, administratori, femei de serviciu, scuteristi si IT-isti care creaza aplicatiile respective), se transporta cu energie si creaza o gramada de ambalaje, fie ele chiar si asa zis bio-degradabile. Apropo. am observat ca multi producatori de ambalaje se bat cu pumnii in piept ca sunt eco friendly sustinand ca sunt ambalaje reciclabile. Chiar si ele sunt poluante.
    • Like 4
  • Cand comanzi mancare de acasa, orice, numai sustenabil nu esti. Daca nu speli vase si nu consumi curent ca sa gatesti, nu inseamna ca esti sustenabil si nici ca faci economie. Este o falsa impresie. Este ca ascunsul prafului sub pres. Mancarea aceea se gateste cu energie pentru ea lucreaza mai multi oameni (de la bucatari contabili, administratori, femei de serviciu, scuteristi si IT-isti care creaza aplicatiile respective), se transporta cu energie si creaza o gramada de ambalaje, fie ele chiar si asa zis bio-degradabile. Apropo. am observat ca multi producatori de ambalaje se bat cu pumnii in piept ca sunt eco friendly sustinand ca sunt ambalaje reciclabile. Chiar si ele sunt poluante.
    • Like 2
  • Ideea în sine este foarte corectă. Nimeni nu ar trebui să bucătărească acasă! Asta este o muncă în plus pe lângă munca omului cea de toate zilele, pentru care omul muncii are o calificare recunoscută și apreciată și din care câștigă bani.

    În schimb, gătitul acasă este o muncă neremunerată, iar dacă această activitate nu îi face omului nici măcar plăcere, să o poată considera o distracție sau măcar un voluntariat, atunci înseamnă că, la fel ca orice muncă neplătită care nu e patriotică/voluntară, asta este exploatarea omului de către om!!!

    În plus, neavând studiile și calificarea unui bucătar profesionist, niciodată o mâncare făcută acasă nu va ieși până-i hău' nici atât de bună și nici atât de aspectuoasă ca una de la restaurant, care este făcută de un chef profesionist, remunerat pentru asta!

    Problemă: în România, țara cu cele mai mici salarii din Europa, de câteva ori mai mici decât în Germania și alte țări europene normale, omul de rând nu își permite să mănânce zilnic la local sau să comande mâncare acasă.

    Cel mai bine ar fi ca toată lumea să lucreze la Stat și toate locurile de muncă, întreprinderi, instituții, piețe, șantiere, școli, spitale, grădinițe, CAPuri etc., toate ar trebui să aibă cantină cu personal calificat și retribuit, la care toată lumea ar trebui să fie obligată să se înscrie și să mănânce. Dar asta este, cel puțin momentan, acum, în România capitalistă, o utopie.

    Revenind la viața reală, totuși cred că un frigider este absolut necesar la casa omului. Este de departe cel mai util aparat și absolut indispensabil. Altfel în ce își ține omul băuturile? Adică berea, sucurile, energizantele și chiar și apa chioară? Și o cafetieră este, de asemenea, la fel de indispensabilă. Sete îți e tot timpul, nu numai la serviciu sau la cantină, ci și acasă, iar setea clar e mereu mai rea decât foamea, mai ales vara, dar nu numai. Iar cafea de asemenea bea tot omul și acasă, nu doar la muncă. Și un sandwich-maker, sau măcar un toaster. Deci bucătăria în sine clar nu este necesară, dar aparatele de mai sus sunt absolut indispensabile, în primul rând frigiderul.
    • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      Delia MC Delia MC check icon
      În România au făcut o treabă grozavă obligând bucătarii să aibă pregătire de specialitate dar problema e că cei mai mulți devin bucătari nu din pasiune ci că n-au prins altceva. Așa că mâncarea aia nu-i totdeauna perfectă.

      Ce spuneți dvs cu acele cantine obligatorii nu e o utopie ci o distopie.
      Asta au vrut "comuniștii", să depinzi de ei pentru păpică, dacă miști în front să te taie din porție. Ceaușescu s-a întors extaziat din Coreea de Nord și voia să implementeze " minunea" și în România. Noroc că n-a mai apucat.
      Deși cantine din astea există în lumea civilizată de când hăul dar nu-i nimeni obligat să mănânce acolo și mâncarea costă. Oamenii le preferă pentru comoditate.

      Și dacă mă gândesc la literatură așa e descris în "1984" dar și in " Deposedații " de Ursula K. le Guin, o carte ce descrie exemplar comunismul adevărat. Care tot o utopie rămâne.
      • Like 2
  • Dacă tot suntem la secțiunea HABITS aș spune și eu referitor la articolul naiv-conformist și în fond stupid și slab de tot, de mai sus, doar atât: BAD HABITS!!!! Și asta din toate punctele de vedere.
    • Like 2
  • Delia MC Delia MC check icon
    Nu, n-aș putea.
    Mai ales când vrei să mănânci sănătos ori să ții o dietă, nu contează de care. Pentru care ai nevoie de planificare zilnică ori chiar săptămânală (apropo, nu știu unde am ajunge fără planificare). O fi frumos, boem, n-am ce spune, dar dacă cineva ca mine (chiar îmi place să mănânc la restaurant, fără să exagerez, desigur) afirmă asta... Sigur, ce fac alții e treaba lor.
    De ce?
    - oricât de eco-friendly ar fi, (oare nu putem folosi o expresie în românește, excesul ăsta de englezisme mă zgîrie pe ochi) cineva prepară mâncarea aia, consumă de toate pentru. Cineva spală farfuriile din care am mâncat, iar dacă mănânc direct din caserolă va trebui s-o arunc. Iar dacă mai e și din plastic numai prietenos cu mediul nu-i.
    - în România prețurile sunt acceptabile ( nu însă și pe termen lung ) dar ce s-ar fi făcut în Franța de exemplu?
    Pentru cineva care n-are timp și are bani e în regulă. Însă prietenos cu mediul nu-i: se consumă exact tot atâta energie și apă numai că n-o consum eu. E pur și simplu un alt fel de a-ți fura singur căciula. Iar prietenos cu portofelul în nici un caz.
    S-ar putea foarte bine găti acasă, rețete rapide se găsesc, o mașină de spălat vase e foarte economică, consumă mult mai puțin decât s-ar consuma spălând cu mâna.
    Iar despre aventuri de lockdown chiar aștept să citesc. Nu de alta, românii au fost "răsfățați" cu "numai" 2 luni de lockdown dar prin alte părți a mai fost o tură de câteva luni și dacă nu gătești acasă ești terminat, financiar dar și ca sănătate. E drept, s-au închis restaurantele și în România când incidența a fost mai mare de 3 la mie însă incomparabil mai scurt.
    Concluzia: nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce pare prietenos cu mediul și este așa.
    Dacă o ținem așa ajungem la cantinele de bloc ori de cartier, ceea ce comuniștii au visat întotdeauna.
    • Like 2
    • @ Delia MC
      Îmi pare chiar rău că v-ați apucat să expuneți niște lucruri absolut corecte ( cu care sunt 100% în asentiment) unei persoane cu un intelect mult sub cel al Dvs, pe care, probabil, dacă o întrebi brusc nu știe câte urechi are în cap :-) :-) O persoană care este mai mult ca sigur o leneșă, ca multe alte femei / persoane din această generație cu mintea în colțuri, și care a găsit o justificare pentru lenevia ei. Oltenii zic: ”Găsi vulpea rană”. E vorba - vezi Doamne - de sustenabilitate. Nu mai reiau argumentele contra acestei idei, fiindcă ați făcut-o corect și complet Dvs. Evident, subscriu și eu la acestea. Dar mai trebuie menționat ÎN PLUS că nebunia cu sustenabiliatea / ecologia / schimbările climatice, deși ar fi fost o problemă serioasă și reală, totuși a căzut în derizoriu (pentru cine are ochi să vadă) fiindcă se pare că pe moment e doar o modalitate în plus de asuprire a țărilor sărace de către cele bogate, din moment ce bogații dau tonul, după cum le convine, iar săracii n-au ce să facă decât să se supună, indiferent cât de aproape de faliment se duc. Deci tema sustenabilității este acaparată de propaganda țărilor bogate. Când vezi persoane (cel puțin) naive care ”pun botu” neselectiv la temă e înduioșător. Deci, vă rog, nu luați subiectul în serios, cel puțin în cazul lor.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Delia MC Delia MC check icon
      Ce să zic, fiecare își trăiește viața cum vrea și destul de des cum se întâmplă.
      Sunt femei care nu se pricep la gătit ori au găsit o modalitate mai ușoară de a trăi fără, din acest punct de vedere n-aș judeca-o așa de aspru, de muncă are oricum destul. Și eu m-am apucat mai târziu, în studenție mâncam mai la cantină, mai de acasă, asta e. Însă mulți ani mai târziu, după un concediu lung chiar voiam să iau eu din nou problema în mâini și dacă nu-mi ieșea prea bine sa nu mai dau vina pe nu știu ce bucătar nepriceput ori zgârcit. Unii trăiesc așa, ori schimbând mereu locul unde trăiesc și lucrând de acasă ori liber profesioniști, mai ales dacă profesia le e bănoasă. Treaba lor. Dna a pus o întrebare, am încercat să răspund.
      Dar să amesteci stilul eco și să mai bagi și schimbarea climatică la mijloc, asta e naivitate pură.
      Știm toți că ceva se schimbă și nu în bine însă modul ăsta de a interpreta totul ideologic și de a merge înainte cu orice preț în virtutea aceleiași ideologii nu-i a bună. Ideologia o văd ca pe o proteză pentru gândire din lene de a gândi. Nu mai trebuie s-o fac eu, o face ideologia și aici văd eu pericolul. Eu cred că sunt căi mai înțelepte dar pentru asta trebuie pus capul la contribuție. Încrâncenarea asta, a face cu orice preț ce ai tu în cap ( adică pus de alții acolo ) fără a căuta soluții alternative, fanatismul. Să ne imaginăm cum ar fi să sărim toți pe masini electrice, nu cumva ar fi și mai dăunător? De unde atâta curent, mai ales că au o autonomie redusă și stații de încărcare nu-s așa de multe, nici măcar în țările cu multe astfel de mașini. Nu cumva însăși producția lor duce la emisii și mai mari de CO2 decât existența în paralel și utilizarea judicioasă a ambelor? Cât durează ca o eoliană să devină CO2-neutră? Nu cumva sunt și alte obiceiuri pe care dacă le-am schimba ar avea un efect benefic?
      Concepția de viață a autoarei se opune stilului tradițional, cu gătitul acasă în principal de către femeie. Și vă înțeleg foarte bine, bărbații resimt un fel de oroare față de femeile care se eschivează de la unul din rolurile lor tradiționale.
      Toate astea precum și ușoara atitudine ( pe care am perceput-o și eu ) de sâc, eu ma descurc fără, face ca acest articol, în sine deloc batjocoritor ci naiv și după percepția fiecăruia un pic de sus, să calce pe nervi.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Eu înțeleg și stilul modern în care NU NUMAI femeia gătește, ci cei doi soți își împart cât de cât echitabil sarcinile casnice, inclusiv în bucătărie, în funcție de abilitățile fiecăruia și de timpul pe care îl are la dispoziție. Dar ce ne facem că domnișoara autoare se opune total activităților din bucătărie? E de înțeles asta la tinerețe, mai ales dacă persoana e foarte ocupată, mai ales în cazurile în care tânăra nu a fost învățată de mică din familie, apoi chiar și mai târziu o mai ajută părinții uneori etc. Dar la un moment dat chiar apar responsabilitățile familiale. Dacă pe un soț mai tolerant îl poate aburi, să facă doar el de toate, totuși atunci când apare un copil treaba se schimbă total, oricâți gărgăuni ar avea în cap dânsa. Și apoi nu se lăuda doar că nu gătește, ci că NU ARE bucătărie. Frigider și-a luat după niște ani. Practic, la început, dacă vroia să-și pună unt pe o pâine prăjită și apoi un cașcaval sau o șuncă presată nu avea posibilitatea. Iar dacă avea vreodată un deranjament stomacal (inclusiv de la mâncarea haotică) nu avea cum să-și facă un ceai de mentă. Mie, recunosc, asta mi se pare absurd. Nu e niciun motiv de mândrie în asta. Ei i se pare însă ceva original, modern și interesant, deci lăudabil și se amăgește cu gândul că face și un bine planetei. Bazaconii! Cum ați spus și Dvs, autoarea e cam enervantă. Și nu e de vină doar naivitatea ei (ca să ne exprimăm elegant), ci asocierea naivității cu alte trăsături de caracter, așa cum emană ele printre rânduri. Dacă naivitatea s-ar asocia cu smerenia, sfiala, respectul și considerația pentru alte aspecte ale vieții, atunci o astfel de persoană naivă ar fi chiar agreabilă. Dar când naivitatea se asociază cu un pic de narcisism, destulă dezinhibare, ceva aroganță și destulă autosuficiență, atunci rezultatul este cel simțit în acest caz.
      În altă ordine de idei, problemele globale și în special cele ecologice, rămân o provocare serioasă pentru omenire. Dar sunt total de acord cu Dvs că trebuie acționat inteligent, după studierea serioasă a situației de fapt. Trebuie să acționăm mai sustenabil, dar să știm sigur ce presupune asta și, mai ales, să acționăm TOȚI, la nivel planetar, nu numai europenii, iar americanii și asiaticii nu, că atunci n-am făcut nimic. Și mai ales, să acționăm cu bună credință, ținând cont și de posibilitățile țărilor sărace, astfel încât să nu fie omorâte economic. Că nu e nicicum bine să mori, nici din cauza schimbărilor climatice (într-un viitor incert), nici din cauza politicilor ecologiste agresive și deci distrugătoare economic pentru cei slabi (acum, real, palpabil).
      Mașinile electrice nu sunt deloc neutre din punct de vedere al poluării, datorită procesului lor de producție, în special al bateriilor, dar nu numai. Însă au un imens avantaj: deși nu diminuează poluarea la nivel global, cu siguranță anulează emisiile DIN ORAȘE, acolo unde altfel avem, ca acum, emisii CONCENTRATE. Deci prezintă un avantaj nu împotriva încălzirii globale, ci pentru calitatea aerului în aglomerările urbane, ceea ce duce la creșterea nivelului de sănătate a populației. Ca să nu mai zic că, tehnic vorbind, o electrică se mișcă în oraș precum peștele în apă. Regimul utilizării lor în oraș e foarte lejer, spre deosebire de cele cu motoare termice, care, în mersul bară la bară sunt schingiuite de-a dreptul. Electrica n-are nicio treabă, e fericită în acest caz. Pentru regimurile extraurbane, chiar dacă va exista o revoluție tehnică a bateriilor, mașinile electrice NU prea sunt fezabile. Cel puțin nu pentru toată lumea. Trebuie să n-ai nici un orizont de timp când faci un drum lung. Dacă te grăbești, atunci...ghinion. Practic nu autonomia redusă e problema, ci timpul ridicol de mare de încărcare. Dacă aș avea o mașină cu motor termic cu autonomia ipotetică de 200-400km, cât are o electrică în prezent, nu prea mi-ar păsa. Aș opri din 200 în 200 km și aș alimenta. Probabil că mi-ar lua 3-4 minute de fiecare dată. No problem. Dar dacă am o electrică în primul rând nu prea am stații de încărcare la tot pasul. Apoi, acestea au cel mult câteva terminale, care e de presupus că vor fi ocupate și va trebui să ”mă bat” cu alții pentru un loc. Apoi încărcarea durează mult prea mult. Îmi piere cheful să repet figura peste încă 200km sau unde ar fi altă stație liberă. Deci, momentan, pe distanțe lungi motoarele termice să trăiască. Apoi, poate, cele pe hidrogen, cine știe? În oraș rămâne cum am stabilit: electrica sau măcar plug-in-hybrid-ul, pentru cine are unde să încarce după bunul plac. Altfel, măcar un full hybrid. Deci oricum o variantă de mașină cu un grad de electrificare, după posibilitățile fiecăruia. Iar asta e deja fezabil în prezent. E nevoie doar ca odată cu creșterea numărului de mașini electrificate, în timp să crească și capacitatea rețelelor de distribuție urbane de energie electrică. Dacă se vrea, se poate. Dar mă tem că în România nu prea se poate nimic niciodată :-( :-(
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Delia MC Delia MC check icon
      De acord cu absolut tot.
      • Like 1
  • Rucs Rucs check icon
    Poti trai fara bucatarie daca ai bani.
    Dupa cum ati mentionat in articol, v-ati bazat pe mancare comandata. Asta spune tot. Cand gatesti tu insuti ce cumperi de la piata (asta mi se pare un obicei sustenabil, cumparatul de la piata, in loc de supermarket), iesi mult mult mai ieftin.
    • Like 2


Îți recomandăm