Foto Facebook Gheorghe Hagi
E greu de explicat unui tânăr al vremurilor noastre de ce Gheorghe Hagi a fost important pentru cei care s-au născut în comunism. Dar totuși trebuie încercat. Pentru un copil al anilor 90, strivit de comunismul transformat în securism sălbatic, într-un context social în care succesul era o loterie îndepărtată și familiile simple purtau cu ele stigma nesiguranței și sărăciei, orice model real lumina ca o stea.
Iar Hagi a fost un astfel de model, un model care comunică cu lumea civilizată prin intermediul unui joc. Iar acest model a fost parte din educația multor români, care s-au retras în această lume în care un român făcea lucruri miraculoase în fața lumii întregi. În fiecare dribling, în fiecare pasă, în fiecare gol exista o educație, o promisiune pentru milioanele de copii ai tranziției: „și eu pot să fiu special”, într-o societate care își construia cu migala stârvul corupției care avea să înghită vieți cu nemiluita timp de 30 de ani.
Iar Hagi nu s-a limitat la driblinguri, pase și goluri. În ciuda imaginii pe care mulți naivi au întreținut-o, principala calitate a jucătorului Hagi a fost inteligența. Fiecare pasă avea un rost, fiecare dribling avea o strategie în spate, un sens. Când a fost presat de adversari cu Columbia, aproape de careul de șase metri, Hagi nu a aruncat mingea bezmetic. A rămas calm și a driblat în interiorul careului propriu, îndepărtând pericolul și punând bazele unei noi acțiuni de atac. Fiecare astfel de decizie era un microcosmos de obiective și tactici inteligente, exact ce nu a făcut societatea românească a lucrului „las-o că merge și așa”.
Foto Inquam Photos
Această inteligență, vecină cu vizionarismul, i-a permis lui Hagi, în celebra scenetă cu jurnaliștii, să anticipeze dezastrul din România. Deși a fost luat în derâdere când a exclamat că „trebuie să ne faceți statuie” și că „se va duce fotbalul românesc, se duce, vă spun…”. Aceleași instincte, care îi permiteau să radiografieze un teren întreg și să ia cele mai bune decizii, i-au permis să vadă ce nimeni nu îndrăznea să vadă: declinul unei societăți ieșite din comunism, dar prădată de animale politice până la măduvă; iar fotbalul, ca multe alte domenii, s-a dus, și dus a fost. Echipele noastre de club au devenit glume ale unor „antreprenori” fără scrupule, iar echipa națională a căzut încet în anonimatul mondial.
Dar Hagi a continuat. Singur, a format o Academie, singura care a mai dat țării jucători de fotbal demni de acest nume. S-a retras acolo în lumea lui, unde știe ce face, fără să uite din când în când discursurile-revoltă. Luate însă la mișto de mulți, din prostie și ignoranță.
Iar astăzi s-a așezat cuminte, alături de alte legende ale fotbalului, într-un colț de stadion, trimis de noile animale politice ale interminabilei noastre tranziții, într-o ordine nefirească a lucrurilor.
În timp ce la lojă, în văzul camerelor se lăfăiau fără rușine adevărații anonimi ai României, exponenții nesimțirii și lipsei de rușine, reprezentanții clasei care a distrus societatea lent, dar sigur, cei care l-au făcut pe Hagi să exclame că „totul se va duce”. Fără realizări de niciun fel, altele decât luptele de culise purulente și fetide, acești politicieni și-au permis această insultă pentru că pot.
Ei nu-l insultă însă pe Hagi, care acceptă cu grația și bunul simț cunoscut să privească un meci și din peluză.
Ei ne insultă pe noi. Cei care am trăit cu speranță că poate Hagi nu va avea dreptate. Că poate vom trăi într-o țară în care vechii politicieni vor fi înlocuiți cu bun simțul și schimbarea reală a noilor. Dar ne-au dovedit că totul e o iluzie. Că își exprimă puterea și nesimțirea pentru că pot. Că nu le pasă de consecințe și idealuri. De sus, de acolo, din Loja lor mizerabilă, scuipă pe noi toți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.