După două ore de „bătut mingea”, am plecat cu o energie fantastică şi cu cheful de a muta munţii din loc. Sfaturi pentru îmbunătățirea productivității

Foto: Oleg Elkov / Alamy / Alamy / Profimedia

Deşi până la începutul pandemiei munca de acasă nu era văzută ca fiind ceva „normal” în societatea românească, iată că a venit şi o transformare forţată, artificială pentru noi ca angajaţi, dar şi pentru angajatori. După mai bine de un an de la debutul pandemiei, aceasta a devenit noua normalitate în rândul firmelor. A fost dificil pentru unii manageri să gestioneze echipele de la distanţă, deoarece aveau senzația că trebuie să aiba în control „tot ce mișcă" iar, conform ultimelor date din zona de resurse umane, aproximativ 80% dintre echipe vor continua să lucreze la distanță, ca urmare a experimentului din 2020, ceea ce poate fi o provocare pentru majoritatea tipurilor de manageri menționați anterior.

Totuşi, dacă e să privim şi să analizăm pe termen lung, stilul de lucru remote sau chiar hibrid ar putea aduce o plusvaloare semnificativă în productivitatea angajaţilor. Chiar şi înainte de trecerea la lucrul de acasă, angajaţii puneau foarte mare accent pe flexibilitatea angajatorului, alături de stabilitatea locului de muncă. Important este să înțelegem care ar fi ambele perspective, deoarece fiecare companie ar trebui să analizeze dacă activitatea sa sau părți din activitatea sa pot beneficia atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, de modul acesta de lucru.

Haideţi să analizăm întâi câteva aspecte pro şi contra muncii de acasă, prin prisma omului de HR, după care vom trece concret la câteva sfaturi practice, pentru a eficientiza munca remote, din perspectiva psihologului.

Puncte PRO remote work

1. Libertatea organizării propriului spaţiu de lucru. Dacă înainte eram obişnuiţi fiecare să lucrăm într-un birou open-space, alături de alţi colegi (specific multinaţionalelor), iată că odată cu intrarea în modul remote-work putem să ne „decorăm” spaţiul de lucru după bunul plac. În funcţie de activitatea pe care o desfăşurăm, putem să ne creăm propriul locşor de învăţare. Chiar şi eu, în zilele în care se întâmplă să nu lucrez fizic la birou, încerc să delimitez un spaţiu separat dedicat muncii, iar acesta să rămână strict pentru asta. Voi detalia ulterior cum ne ajută concret diferenţierea asta.

2. Nu mai pierdem timpul în trafic. Înainte poate trebuia să ne trezim cu 2 ore înainte de a merge la job, trebuia să ducem şi copilul la şcoală din capătul celălalt al orașului şi abia după să ne îndreptăm spre birou. Ei bine, acest lucru în prezent nu ne mai „macină” atât de mult, pentru că după ce mergem la şcoală, putem să ne întoarcem acasă, care, de cele mai multe ori, e mai aproape decât locul de muncă. Practic, timpul petrecut în trafic, atât dimineaţa, cât şi după-amiază/seara se diminuează drastic, iar de aici noi putem lua în calcul inclusiv carburantul economisit, nervii şi energia consumată în traficul îngreunat de cele mai multe ori, cât şi simpla lipsă a sentimentului de a te simţi pe fugă în permanenţă. În cazul meu care fac în jur de o oră dimineaţa până la job şi o oră jumătate după-amiaza la întors, acest stil de lucru s-ar potrivi destul de mult, pentru că aş putea folosi timpul şi energia respectivă ori pentru relaxare, ori pentru finalizarea unor sarcini de la muncă.

3. Echilibru muncă - familie. Despre acest subiect am vorbit într-un alt articol separat, desigur, într-un mod mai detaliat. Acest stil de lucru ne ajută să echilibrăm poate măcar puţin timpul petrecut cu familia. De exemplu, în zilele de vacanţă dedicate copiilor, putem să luăm masa de prânz cu ei, dat fiind că şi noi lucrăm de acasă, spre deosebire de situaţia în care ne vedeam doar dimineaţa şi seara cu copilaşii noştri.

Puncte CONTRA remote work

1. Interacţiunea socială. Prima şi de departe cea mai discutată, rediscutată şi dezbătută este lipsa interacţiunii sociale cu colegii, chiar şi cu şefii. Deşi tehnologia ne ajută să simulăm cât mai bine orice fel de dialog, discuţie, prin diferite mijloace de conectare, se pare că oamenii încă nu reuşesc să îşi reseteze filtrele legate de interacţiunea interumană, ceea ce este perfect normal, pentru că nevoia de socializare primează în nevoile de bază ale omului. Mulţi angajaţi se plâng că nu mai există pauze de ţigară, de cafea şi că, deşi muncesc mai puţin (pe ceas), simt că timpul trece mai greu tocmai din cauza aceasta.

2. Dependenţa de tehnologie. Cu această trecere bruscă din mediul fizic, on-site, la mediul online, am riscat să cădem în cealaltă zona şi anume să ni se pară că totul poate fi rezolvat online, astfel existând riscul de dezvoltăm o anxietate, în special socială. Iată că până şi lanţurile mari de supermarket-uri s-au adaptat şi au creat serviciu de curierat până la uşa clientului, care nu mai e nevoit să se mai deplaseze pentru o bere sau o cutie de lapte, nici măcar până la magazine, totul rezolvându-se din câteva click-uri pe aplicaţie. Personal, eu consider că ar trebui să fim conştienţi de activităţile pe care le putem eficientiza prin tehnologie, dar, în acelaşi timp, să nu uităm de nevoile noastre fundamentale umane.

3. Interferenţele externe. Există situația ca şi soţia/soţul să lucreze de acasă, iar eventual copilul să nu meargă la şcoală. Iată că în acest caz se generează mai mult stres, din cauza încărcăturii care apare pe plan extra-profesional şi anume spaţiul personal, spaţiul destinat familiei. Poate nu trăim cu toţii într-un apartament de 4 camere sau nu avem toţi o vilă, astfel încât suntem nevoiţi să creăm un spaţiu şi pentru copil, şi pentru soţie, dar şi pentru noi în care să ne desfăşurăm activitatea, iar acest lucru poate deveni foarte stresant şi epuizant, pentru că am fi permanent distraşi într-un mod sau altul.

Acum că am discutat pe scurt despre câteva avantaje, cât şi despre câteva dezavantaje ale muncii de acasă, haideţi să vedem puţin cum am putea să o facem mai interesantă şi productivă pentru noi, ca angajaţi, din perspectivă psihologică. Mai jos voi menţiona şi dezvolta câteva sfaturi practice pe care le consider prin experienţa mea de „om al oamenilor” ca fiind aplicabile.

Prima recomandare este corelată cu unul dintre avantajele menţionate în prima parte de articol şi anume spaţiul destinat jobului. Creierul nostru asociază inconştient locurile în care stăm cu alte evenimente din trecutul nostru. Ca să încercăm să-i dăm senzaţia că ne-am afla într-o sală de şedinţe/într-un birou al nostru, ar trebui să fim atenţi la detalii în ceea ce priveşte locul în care ne conectăm la şedinţe/ne desfăşurăm activitatea şi mai exact: să existe cât mai multă lumină naturală, să avem un birou cu un scaun confortabil, pe birou să punem nişte agende, pixuri, rapoarte etc. alături de laptop, iar în jurul nostru pe cât posibil să nu existe alţi factori care ne pot distrage. De exemplu, nu e recomandat să participați la o şedinţă online într-o sufragerie, dacă pe acolo trec constant persoane. De asemenea, nici dormitorul nostru nu e recomandat pentru așa ceva, pentru că s-ar asocia automat cu odihna, somn, relaxare, filme etc. Cel mai eficient ar fi să vă transformaţi livingul pentru câteva ore măcar într-o sală de şedinţă, în care să nu poată interveni nimeni. 

A doua recomandare ţine tot de noi ca indivizi şi de dezvoltarea noastră, pentru că se referă la capacitatea de autodeterminare şi automotivare. Dacă la birou aveam tot timpul poate un şef care venea să ne verifice activitatea prin simpla prezenţă fizică, acum cei care nu sunt sau nu se consideră autonomi pot întâmpina probleme în organizarea activităţilor. Trebuie să lucrăm cu noi, să ne găsim motivaţia interioară singuri, pe cont propriu, fără să fim mereu împinşi de la spate. Dacă putem antrena în perioada aceasta capacitatea de autodeterminare şi automotivare, o să ne prindă foarte bine pe orice plan, fie că pregătim o vacanţă din timp, fie că o să ne schimbăm jobul în următorul an. Acest lucru ne ajută indirect şi să ne antrenăm capacitatea noastră de adaptare la schimbare, care, după cum bine ştim, e cel mai greu de „trainuit”, iar acest lucru va fi mega-căutat de angajatori printre competenţele non-tehnice.

O altă chestiune importantă ce ţine de organizarea unei zile de muncă remote este programul. Trebuie să încercăm (şi să reuşim) să ne stabilim un program cât mai detaliat şi organizat, de preferat pe ore, inclusiv cu pauzele corespunzătoare. Am întâlnit în discuţia cu diferiţi angajaţi situaţia în care angajatul, când lucrează de acasă, uită de acele „pauze de ţigară” sau chiar uneori de pauza de masă. El îşi organizează ziua în funcţie de task-urile primite, însă uită să îşi treacă în program şi acele perioade scurte dedicate relaxării, deconectării, poate chiar încărcării psihice din timpul programului. Să nu uităm recomandarea noastră, a psihologilor organizaţionali, şi anume aceea de a lua o pauză de 10-15 minute la fiecare două ore lucrate.

A treia recomandare s-ar referi la interacţiunile sociale, chiar şi cele online. Ştim de la psihologie că toţi avem o empatie inconştientă. Uneori preluăm stări, sentimente, gânduri de la omul de lângă noi, chiar dacă conştient nu ne dăm seama sau nu ne dorim acest lucru. Tot timpul vom avea în jurul nostru oameni care se plâng, care nu sunt mulţumiţi de ceea ce se întâmplă şi aici nu ne referim doar la pandemie, ci aşa sunt ei în general. Un sfat care poate suna dur, dar este foarte sănătos ar fi să îndepărtăm sursele care ne transmit o energie negativă, ne scad moralul, motivaţia etc. Desigur, nu putem întotdeauna să evităm astfel de contacte, însă pe cât de mult se poate trebuie să fugim de astfel de interacţiuni, pentru că o să ne accentueze anxietatea din ce în ce mai mult. La polul opus, ideal ar fi să ne înconjurăm de oameni pasionaţi, muncitori, motivați şi care sunt într-o continuă adaptare la schimbările din jurul lor.

Ultima şi una din cele mai importante recomandări ar fi redescoperirea personală. Aici ne referim mai exact la antrenarea capacităţii noastre de a încerca noi lucruri, de a „reînvia” activităţi care ne relaxau/ne creau o senzaţie de plăcere în trecut. Această redescoperire pe plan personal se transmite implicit şi în viaţa profesională. De exemplu, să zicem că ne simţim într-o rutină continuă la locul de muncă, executăm sarcinile săptămânale şi lunare primite şi cam atât. Dincolo de job, şi viaţa noastră personală este o rutină cel mai probabil. Lucrurile care ne făceau odată plăcere au devenit rutine, iar acestea nu ne mai transmit aceleaşi senzaţii de satisfacere, relaxare etc. Ca să ilustrez mai bine această teorie, o să mă refer la strictul exemplu în care eu eram pasionat de fotbal în adolescenţă, însă odată cu venirea la facultate, nu am mai practicat în niciun fel acest sport. După aproximativ 10 ani, am fost invitat şi am îndrăznit să accept să joc împreună cu câţiva colegi de la muncă, pentru a vedea dacă îmi mai place acest lucru şi ce senzaţie îmi creează. Pe scurt, m-am simţit din nou adolescent, liber şi cu dorinţa de a da tot ce este mai bun, iar după două ore de „bătut mingea”, am plecat cu o energie fantastică şi cu cheful de a muta munţii din loc, pentru simplu fapt că înainte îmi provoca plăcere acest lucru, iar acum l-am redescoperit, ieşind din zona mea de confort.

Acestea fiind spuse, sper ca fiecare să îşi găsească motivaţia proprie, dar mai ales să îndrăznească să se adapteze la schimbările din jurul său, pentru că doar aşa rămânem conectaţi în realitate, atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional. Nimic nu este şi nu va fi mai important pentru firme decât această competenţă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp