(Foto: Dan Mihai Bălănescu)
Dacă ne-am săturat de o clasă politică mediocră, coruptă și plină de viclenii de parveniți, extrasă din foșgăielile lumpen-proletariatului și din mlaștinile comunisto-securiste;
Dacă ne-am săturat de lideri de partid etern corigenți și cultivați de modiste codoșite sau formați în „cultura” cizmei de milițian, de lideri baladiști și istericoși din orizontul tavernelor, în care contrabandistul stătea la masă cu securistul de serviciu;
Dacă ne-am săturat de bulimia și de foametea „peștilor” primordiali, feseniști, comunistoizi și patriotarzi ieșiți din icrele crăpanilor iliescieni și brucanezi;
Dacă ne-am săturat de nehaliții lideri de partide dedulciți la funcții publice grase, la case, lacuri și moșii ilicit obținute și fraudulos intabulate, dedați la neveste și amante schimbate sau înlocuite permanent, aspect ce trimite simptomatic spre defecțiuni iremediabile „de sine se”, de ipocrizia religiei stângii de partid, în care grija pentru cei mulți și săraci contrastează cu bunăstarea cosmopolită a mitocanului socialist, a cărui haină de „neam prost” este îmbrăcată peste salopeta proletară;
Dacă ne-am săturat de seducțiile și de lichelismul intelectualilor ce au devenit bufoni prezidențiali și de intelectualii sfătoși care se așează confortabil în cuvinte, savurându-se pe sine, papilari și verboși, tolăniți în lenea tipic levantină pe pernele umplute cu puf comunisto-fesenist;
Dacă ne-am săturat de hiper-criticismul național și etnic, purtat de la dreapta la stânga, de jos în sus și invers, al intelectualiștilor, analiștilor, jurnaliștilor, taximetriștilor, ONG-iștilor, casnicelor și domesticilor deveniți toți înțelepți nevoie-mare, așezați la peluza publică de tip conu’ Leonida și Rică Venturiano, de cei care întrețin critica tuturor față de toți și de toate „ce sunt”, în sensul că toată lumea critică pe toată lumea, până când subiectul se repetă în predicat;
Dacă ne-am săturat de predicatori ad-hoc, moraliști, ipocriți și toxici care „predică apă și beau vin”;
Dacă ne-am săturat de miniștri și demnitari ridicați din imense frustrări ale condiției de slugi imperfecte sau din rândul servanților de partid, al vivandierelor de partid, ajunși prin școli private înființate de buticari „academici” la ranguri de boieri veliți și legiuitori imperturbabili;
Dacă ne-am săturat de biografii de dregători, ridicați din categoria caracterelor lichide de traseiști și trădători de partide, vârtoși și clănțăi, de adulterine de partid născute din relații ilicite, exempli gratia peremisto-pesediste;
Dacă ne-am săturat de legiuitori frustrați din cauza școlilor private și la plezneală pe care le-au urmat și care ulterior s-au convertit în făcători de legi îmbățoșați și fonfăiți;
Dacă ne-am săturat de ticăloșiile mercenare ale unor ziare și ale unor jurnaliști care manipulau conștiința publică în perioada de după 1989 și care se reproduc insidios și astăzi, deveniți „mici cristoși” sau „mici cristoi” (unul dintre ei declarându-se cu emfază impertinentă comunist de serviciu – și asta într-o Românie care s-a despărțit de comunism prin moartea sacrificială a tinerilor în Decembrie 1989), produși în serele fesenisto-comuniste și pe de-a-ntregul republicaniști, grupați în sintagma Adevărul de Azi Dimineață, ce încercau să legitimeze paricidul de partid de la Târgoviște din ziua Crăciunului 1989;
Dacă ne-am săturat de republicani travestiți în mondenități monarhiste, care au explodat dizgrațios la funeraliile Regelui Mihai și care încercau în mod viclean să acrediteze statul monarhic dar fără rege și aflat în custodia... pesedistă, mai exact, orice formă de guvernământ, chiar și voievodat, dar fără Klaus Iohannis;
Dacă ne-am săturat de tranzacțiile și versatilitățile tipic orientale din lunga și tragica istorie a supraviețuirii noastre colective;
Dacă ne-am săturat de președinți de genă puternic bolșevică, de cei ridicați din frustrări și vanități nemăsurate, cultivați de Vidre feminine și civice, de președinți istericoși, primitivi și plângăcioși la comandă automată;
Dacă ne-am săturat de vorbitorii „din colțul gurii”, cu o gândire neo-comunistă și securistă, ce proferează că toți politicienii sunt la fel și au ales calea înțeleaptă și cuminte de a nu merge la vot, rămânând astfel tasați într-o gândire de turmă;
Dacă ne-am săturat de acești vorbitori „de prisos”, ce sunt repliați în propriul confort, centrat pe o foame etnică de grătare și ciorbe, ce asumă o metamorfoză sau o transgresiune a creierului în burtă, a capului în stomac și care echivalează această metaforă cu meniul etnic de „ceafă la grătar” și „burtă în ciorbă”;
Dacă ne-am săturat de penali, delapidatori, foști traficanți de țigări și de valută din anii ceaușismului, deveniți dintr-o dată revoluționari de stradă, de piață și de la „Inter-ul” din toate orașele, iar apoi ajunși deputați, senatori, onorabili oameni de afaceri, moguli de presă și ilegitimi profesori universitari;
Dacă ne-am săturat de tineri dezabuzați de viața politică dar pofticioși de funcții grase în administrația țării, încremeniți în sloganul „tineri capabili formați peste hotare” și care nu își găsesc locul meritat în această țară, situați într-o reeditare precară și epigonică a bonjurismului de altă dată;
Dacă ne-am săturat de cumințeniile asumate și de ipocrizia fără seamăn a celor care ne spun că toate partidele „put” și că în afara partidelor toate au un miros plăcut;
În sfârșit, dacă ne-am săturat de toate cele de mai sus, atunci ar trebui să ieșim din acest marasm lamentabil și defetist și să ne angajăm în partide sau să ne construim noi partide. Democrația există prin partide și pluripartidism, după cum partidele există doar în democrație. Libertatea, democrația, prosperitatea, statul de drept, dincolo de a fi opțiuni speculative sau teoretice, presupun o angajare fermă. Să coborâm de la peluza jocului politic în arenă, de la pasivismul confortabil dar amăgitor la activismul politic de partid. Să ieșim din zona rezervist-non-combatantă și să intrăm în jocul și în lupta politică pentru putere. Putem astfel înlocui depozitul mare de lașitate și non-combat cu rezerva de moralitate și de conștiință democratică ce există masiv dar, din păcate, latent în lumea noastră românească, atât de eroică și de decisiv sacrificială în Decembrie 1989.
Trebuie să ieșim din cultura abandonului, călduroasă dar lașă și egoistă, trebuie să depășim cultura contestației care se consumă în sine, în anonimat și în colectivism contagios, dar admirabilă prin civismul instinctual, colectiv al poporului român atât de apreciat în afara granițelor țării, datorită protestelor din iarna lui 2017 și trebuie să intrăm în cultura angajării în partide care este una curajoasă, responsabilă, competitivă, care este singura cale eficientă de a învinge Răul din lumea noastră. Pe scurt, a ieși din abandon și contestație și a intra activ în planul angajării în partide, pentru a le reînnoi și a le salubriza, cu scopul de a lupta cu abuzurile și mediocritatea tentaculară și penală, înseamnă a te situa curajos, bărbătește „cu fața la vânt”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
permiteti-mi sa va transmit o relevanta comparative si situatie:
DESPRE BIBLIOTECI SI ANUL CENTENAR
http://www.contributors.ro/edito…/doctoratul-strict-secret/…
Într-un context în care la nivel european și mondial legat de conservarea și consolidarea identităților prin cultură (scrisă, materială sau imaterială, etc) se discută tot mai mult de viitorul bibliotecilor, un viitor cu sau fără cărți, modelele alese pe acest palier ținând cont de schimbările inerente ce sunt în desfășurare lentă la nivelul societăților sunt diferite de la țară la țară.
Într-o luptă inegală cu demersurile Google de a digitiza “toate cărțile editate de-a lungul timpului” și de a crea probabil cea mai mare bibliotecă online din lume, editurile, bibliotecarii, autorii/scriitorii și ceilalți actori din “industria” clasică a cărții sunt martorii unei schimbări radicale ce induce orizontul tot mai apropiat al diminuării rolului și poate chiar al excluderii CĂRȚII din unele procese și eforturi de educare, formare și culturalizare a publicului.
Rezultatul acestor evoluții nu trebuie totuși să transforme clădirile bibliotecilor în depozite de carte, așa cum unele au devenit sau au fost păstrate fără stimuli externi de-a lungul timpului. BIBLIOTECILE trebuie să (re)devină centre de coagulare a comunităților, centre de (re)naștere, de regândire a valorilor și principiilor de organizare și de viață pentru societățile viitoare, fie că acestea din urmă se vor autoîntitula “mai deștepte”, vor deveni mai dependente sau nu de efectele digitizării și informatizării.
Nu doar clădirile, ci și bibliotecarii, rolul și percepția acestora sunt în schimbare lentă, dar unidirecțională. Aceștia vor deveni mai degrabă coordonatori și coagulatori de grupuri de discuții, moderatorii dezbaterilor acestora, “furnizorii” de suport tehnic și logistic pentru accesarea informațiilor, implicit a cărților transferate într-o lume virtuală, respectiv online.
Cei care vor vizita și în viitor bibliotecile, vor dori să regăsească atât latura clasică a acestora, cât și cea adaptată tendințelor și cerințelor lumii în care trăim.
Sunt aspecte, atribute ale bibliotecilor pe care nu trebuie să le uităm, ci mai degrabă trebuie să susținem adaptarea lor, completarea lor cu noi valențe și calități:
bibliotecile reprezintă fiecare în parte surse inegalabile, locații unice unde sunt păstrate neprețuitele cunoștințe dobândite de-a lungul mileniilor de către omenire, iar bibliotecarii sunt cei care se asigură că aceste cunoștințe sunt permanent înmulțite, înregistrate și organizate pentru generațiile viitoare.
O cercetare în adevăratul sens al cuvântului este mai mult decât a căuta online după câteva cuvinte cheie. Un bibliotecar este format să realizeze o cercetare științifică, să ofere sprijin altor cercetători, medicilor, profesorilor, scriitorilor, avocaților, autorităților publice fie ele naționale sau regionale în activitatea lor de zi cu zi. Fără o informare sau consultare a cunoștințelor bibliotecarilor toți acești oameni, responsabili sau reprezentanți publici ai comunităților nu vor putea lua decizii corecte fără cunoștințele relevante peentru subiectele specifice abordate, toate regăsibile în biblioteci
Doar o parte mică din informațiile lumii este accesibilă gratuit pe internet. Dar toate informațiile sunt regăsibile în biblioteci.
Bibliotecile dețin forța socială vitală comunităților prin care pot “îndruma” și pot ajuta la depășirea unor situații de impas sau oferi soluții pentru situații de criză.
Studiile și cercetările de specialitate au arătat faptul că prezența, existența bibliotecilor funcționale și adaptate vremurilor în care trăim sunt benefice orașelor, comunităților; oamenii pot găsi, identifica în zonă mai multe valori, informaționale mai ales, decât oferă împrejurimile bibliotecilor
Bibliotecile transformă vieți, oferă modele, trasează direcții ....
.............
Nu trebuie să uităm faptul că bibliotecile au o vechime de peste 5.000 de ani. Dacă ele n-ar fi fost utile și practice pentru omenire, ar fi dispărut cu secole, poate chiar milenii în urmă (prima bibliotecă ar fi apărut conform cărții lui Stuart A. P. Murray - The Library: An Illustrated History, undeva în “leagănul civilizației”, respectiv în sud-vestul Asiei).
În ultimii ani la nivel european - ca români ne comparăm în primul rând cu valorile civilizaționale europene – au apărut modele tocmai bune pentru a putea să ne poziționăm, dar mai ales să ne regăsim (ceea ce am fost odinioară) și redefinim direcțiile de dezvoltare ca națiune.
Dată fiind introducerea structurată și foarte succintă a ceea ce tinde să reprezinte o bibliotecă pentru o comunitate, o regiune, pentru un stat și folosind momentul “Anul Centenarului” ca și criteriu de selecție pentru un model și un reper de dezvoltare și de evoluție european în domeniu specific, am considerat cel mai apropiat ca timp și potrivit ca valențe să aleg experiența Centenarului finlandez.
Anul trecut, pe data de 6 decembrie 2017 Finlanda a sărbătorit 100 de ani de la obținerea independenței față de Rusia. Astfel că pe harta lumii la 6 decembrie 1917 și-a făcut apariția un nou stat: Finlanda.
Câteva spicuiri (însumate în două link-uri) oferă o imagine de ansamblu a ceea ce s-a organizat, făcut și cum s-a raportat lumea la Centenarul finlandez:
https://twitter.com/hashtag/finland100?src=hash
https://issuu.com/kirjakaari/docs/suomi100mv_eng_low
Dar pe lângă acestea, pentru domeniul specific abordat de incursiunea noastră, în de acum CENTENARA Finlanda s-a mai făcut ceva, pentru cultură și pentru identitatea națională ... s-a construit o nouă BIBLIOTECĂ:
https://www.facebook.com/worldeconomicforum/videos/10155344751581479/
.... o nouă bibliotecă în condițiile în care rețeaua bibliotecilor din Finlanda numără 738 biblioteci publice și 140 biblioteci mobile.
Dar mai sunt interesante alte două aspecte legate de lumea fascinantă a bibliotecilor din ... Finlanda, și anume faptul că peste 70 % din finlandezi locuiesc la maxim 3 kilometrii de o bibliotecă și 93 % din finlandezi se află la cel mult 10 kilometrii de cea mai apropiată bibliotecă.
Pentru a reveni la demersul nostru de “poziționare” la nivel european, într-o sferă devenită de nișă pentru demersurile culturale din România, să facem o incursiune în Anul CENTENARULUI în derulare, pentru a vedea ce facem noi pentru cultură în general și în adevăratul sens al cuvântului și pentru/cu bibliotecile în mod special?
Nu putem decât să luăm ca etalon, biblioteca reper a României, respectiv Biblioteca Națională. Deci, ce face Ministerul Culturii și Identității Naționale ? Ce face în general Biblioteca Națională a României în monumentalele clădiri în care-și desfășoară activitatea, respectiv în sediul central din București și în clădirile monument istoric din filialele din Alba Iulia și Craiova?
Ce reprezintă Biblioteca Națională a României pentru cele peste 2400 de biblioteci publice din țară ? Mai există între ele legături profesionale și științifice sau mai degrabă au rămas doar obligațiile instituționale și legale (și acestea adesea deja simulate) față de “farul național”?
Cum își poate îndeplini obligațiile o instituție națională de profil când și în prezent mult peste 50 % (câteva milioane) din cărțile din fondul propriu, aduse în noul sediul al Bibliotecii Naționale a României se află încă în "pachete" (în traducere liberă nedespachetate) de la mutarea din vechiul sediu de pe str. Ghica, respectiv din 2012 ?
Cum de se-ntâmplă astfel de lucruri ? Care pot fi urmările acestor situații ? Un răspuns poate fi dat de perpetuarea principiului managerilor interimari, constant de prin 2014 ... alte răspunsuri cu siguranță pot oferi foștii manageri interimari:
Claudia Șerbănuță - http://www.romaniacurata.ro/interimat-fara-sfarsit-la-bibl…/
Octavian Gordon - https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21081615-octavian-gor…
Ioan Marius Eppel - http://adevarul.ro/…/directorul-interimar-bnar-f…/index.html
Ioan Ciubîcă - http://adevarul.ro/…/ioan-ciubica-propus-ministr…/index.html
și actualul manager interimar Maria Răducu (care a mai fost manager interimar și în perioada august 2006 – mai 2007) – http://www.bibnat.ro/Maria-Raducu-noul-manager-interimar-al…
Nici nu e de mirare că în lumea bună a bibliotecarilor din România circulă “titulatura” de “biblioteca împachetată” la adresa Bibliotecii Naționale ... și oare ce surprize mai poate oferi Biblioteca Națională cunoscătorilor și necunoscătorilor ??? Doar angajații și colaboratorii apropiați cunosc realitățile. Unii stau cu frica, alții pleacă, unii revin, alții fac declarații .... majoritatea sunt la limita răbdării ....
Ce se-ntamplă și cu patrimoniul incredibil de valoros din cele două filiale (Alba Iulia și Craiova), mai ales de la filiala Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia ? Cine dă seama de starea și modul de gestionare a patrimoniului cunoscut, bibliofil și nu numai din visteria Bibliotecii Naționale, patrimoniu readus sporadic în atenția opiniei publice ca instrument manipulator ?? Mai este important patrimoniul cultural național ?? Mai este important cine-l gestionează și cum ? Există vreo răspundere asumată privind gestionarea și valorificarea patrimoniului național aflat în “curtea” Ministerului Culturii și Identității Naționale, respectiv a Bibliotecii Naționale a României? Ce fac celelalte structuri naționale care girează calitatea specialiștilor și experților în domeniul protejării și valorificării patrimoniului cultural național în general și a celui bibliofil în special, de exemplu Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor?
Dacă ținem seama doar de informațiile publice ne învârtim în jurul unor procese și probleme nerezolvate, tărăgănate, cu iz dacă nu penal, cel puțin penibil și dezgustător.
Mai crede cineva că în România CULTURA este importantă? Este importantă Biblioteca Națională a României ? Dar Opera Națională din București ? Sau alte instituții de cultură, odinioară adevărate repere culturale sau cel puțin cu origini și destinații sănătoase, ca să folosim termeni de istorie recentă.
Nimic din ceea ce apare ca informație publică în media online și scrisă din România recentă nu ne face să credem în mod real că raspunsul categoric este DA .... poate în Finlanda.
Dan M.
Just cloud it
Nu se poate ca atatia oameni cu intentii bune si care sunt de atatia ani profund nemultumiti de ce se-ntampla in Romania, sa nu creeze o organizatie viabila, un nou factor catalizator al opozitiei la oferta politica dezastruoasa actuala !!! Nu fiti pesimisti si blazati!!! Nu ajungem nicaieri daca pornim de la premiza ca suntem pierduti. Nu, vorba lui Steinhardt(mentionat de domnul Liiceanu recent intr-un articol minunat "Țara noastră în termeni de destin"), în prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirii, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta! Tot el continua undeva in articol spunand: "Ce-ar fi să descoperim că adevărata fericire e cea care ne pune viața la încercare și îi dă o împlinire tocmai pentru că a fost smulsă unei lumi ostile? " Oare nu avem capacitatea intelectuala de a misca lucrurile si a ne salva din marasmul actual ?
Oare stie cineva care e masa de oameni stransi in jurul 'Republicii'? Eu as spera ca este destul de mare ca sa poata ajuta la cuagularea inca mai multor cetateni cu aceleasi convingeri...
Articolul e pitoresc, desi dur...tabloul e complet ca si cum asta e imaginea pe care o ofera Romania dupa 28 de ani de libertate, o cloaca unde colcaie monstri si monstruleti...
Nenorocirea e ca sugestia de a merge in partidele existente ar trebui sa dispara, pentru ca ele sunt infestate cu mafia pcr-ista, indiferent ce ramurele reprezinta. Ideea e formarea unui nou partid sau unor noi partide. Talentul, virilitatea, ardoarea unor jurnalisti talentati si curati poate face minuni, prin puterea de convigere a discursului lor. Dar poate nu si-au pus la bataie puterea talentului lor in a crea discursul si programul unor partide noi...Si-au cheltuit energia criticand partidele existente si poate au obosit. Ar trebui sa se scuture si sa se gandeasca adanc. A mesteca idei continand critica politicienilor actuali e imposibil sa nu fi dus la acumularea unei clare liste de propuneri pentru un program de partid proaspat, nascut din cenusa arderilor interioare provocate de atata amar de ani de critica neintrerupta...Timpul trecut dupa revolutie i-a invatat pe ei si ne-a invatat pe noi cititorii multe!!! Nu credeti ? Pe noi cei care nu ne-am propus sa ne imbogatim din naivitatea si abureala mentala a altora. Faceti domnilor un partid !!! Aveti incredere ca vi se vor alatura multi !!!!
Noi,
#REZIST(am). :)
Procesul este lung si greu si tine de educatia generatiilor urmatoare . In momentul in care votantii nu vor mai fi victima manipularii media in procent de 51% , atunci putem vorbi despre partide si sisteme democratice. Pina atunci cred ca este important munca de jos : convinge un prieten , o mama , o bunica sa-si ia informatia din mai multe locuri si sa-si lase orgoliul la usa cind judeca politica. Sa fim intransigenti cu hotia si mizeria care o vedem zi de zi . Pe scurt atitudine CIVICA . Pe linga un politician sau altul , cred ca totusi majoritatea romanilor nu vor hotie si mizerie. Daca reusim sa-i convingem pe cei din universul nostru apropiat sa incerce si altceva dupa 28 de ani deja va fi o prima victorie... Din nefericire , noti toti ne ascutim mesajele pentru cei care ne impartasesc deja opiniile , in loc sa incercam sa fim credibili fata de cei din tabara cealalta.
Aceasta este opinia mea!
Dupa atatia "daca" ( parca era reclama la un nou detergent de bucatarie sau aparat de zapacit telina) si o constatare / concluzie generalista- chiar ca "a vorbit o ora fara a spune nimic
Cand vii la "masa" cu probleme concrete - vii si cu propuneri de solutii concrete; Eventual pe care nu le-a mai incercat nimeni inainte ( daca cele anterioare nu au dat rezultate); E culmea prostiei sa incerci in acelasi mod si sa astepti rezultate diferite;
Parerea mea!