Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum să citești, ca occidental, ce-și doresc în realitate studenții protestatari din Iran

Iran pe strada

Foto Guliver/Getty Images

Recent, a avut loc o catastrofă aviatică: un avion de pasageri ucrainean s-a prăbușit în Iran, doborât de rachete. Nu mai puțin de 176 de persoane și-au pierdut viața, inclusiv 82 de iranieni și 57 de canadieni. Inițial, Iranul a negat că ar fi avut vreun amestec în căderea aeronavei. Ulterior, Gărzile Revoluționare și-au asumat responsabilitatea pentru ceea ce autoritățile iraniene descriu ca fiind o greșeală dezastruoasă.

Recunoașterea de către armata iraniană că, în mod accidental, a culcat la pământ un avion de pasageri a stârnit furia iranienilor. Protestatarii au umplut străzile și au scandat împotriva propriului guvern.

Unul dintre protestele majore, ne informează Ali Kadivar, s-a derulat în Teheran, la Universitatea Amirkabir. Unii dintre studenți au emis un comunicat prin care erau condamnate opresiunea și autocrația iraniene. Ei au strigat „Moarte dictatorului!”, țintindu-l pe liderul suprem Ali Khamenei. În același comunicat, studenții se opun prezenței americane în regiune. Ei sunt de părere că implicarea americanilor a generat doar insecuritate și haos. Așadar, studenții iranieni dau dovadă de cel puțin două lucruri: antiautocrație și antiimperialism.

Presupunând că sentimentele antiautocratice și antiimperiale ale studenților sunt împărtășite și de alte porțiuni ale societății iraniene, ne este posibil să tragem concluzia că protestele sunt ale poporului și pentru popor. 

O potențială explicație emanată de liderii iranieni, conform căreia protestele sunt orchestrate de americani și aliații lor, nu ar fi decât propagandă obscenă. Totodată, o eventuală afirmație a americanilor și a susținătorilor lor, potrivit căreia protestele împotriva conducătorilor iranieni implică susținere pentru puterile vestice, ar fi factual incorect.

Finalmente, iranienii își doresc, cel mai probabil, libertate politică și o democrație veritabilă, nu autocrația actualilor săi guvernanți și nici tutelă străină.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Poate că următorul articol va fi mai bun, dar în caz că nu, asta e, nu-i musai să fim toți scriitori, jurnaliști sau analiști politici.
    • Like 1
  • 1+1=2
    Asta ne invata autorul acestui "articol".
    Jenant.
    • Like 1
  • Va rugam frumos sa nu mai trimiteti / publicați articole goale de conținut.
    • Like 3
  • Exact. Ce va fi, ce va fi? Altceva decat realpolitik?
    • Like 1


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult