Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cum să citești, ca occidental, ce-și doresc în realitate studenții protestatari din Iran

Iran pe strada

Foto Guliver/Getty Images

Recent, a avut loc o catastrofă aviatică: un avion de pasageri ucrainean s-a prăbușit în Iran, doborât de rachete. Nu mai puțin de 176 de persoane și-au pierdut viața, inclusiv 82 de iranieni și 57 de canadieni. Inițial, Iranul a negat că ar fi avut vreun amestec în căderea aeronavei. Ulterior, Gărzile Revoluționare și-au asumat responsabilitatea pentru ceea ce autoritățile iraniene descriu ca fiind o greșeală dezastruoasă.

Recunoașterea de către armata iraniană că, în mod accidental, a culcat la pământ un avion de pasageri a stârnit furia iranienilor. Protestatarii au umplut străzile și au scandat împotriva propriului guvern.

Unul dintre protestele majore, ne informează Ali Kadivar, s-a derulat în Teheran, la Universitatea Amirkabir. Unii dintre studenți au emis un comunicat prin care erau condamnate opresiunea și autocrația iraniene. Ei au strigat „Moarte dictatorului!”, țintindu-l pe liderul suprem Ali Khamenei. În același comunicat, studenții se opun prezenței americane în regiune. Ei sunt de părere că implicarea americanilor a generat doar insecuritate și haos. Așadar, studenții iranieni dau dovadă de cel puțin două lucruri: antiautocrație și antiimperialism.

Presupunând că sentimentele antiautocratice și antiimperiale ale studenților sunt împărtășite și de alte porțiuni ale societății iraniene, ne este posibil să tragem concluzia că protestele sunt ale poporului și pentru popor. 

O potențială explicație emanată de liderii iranieni, conform căreia protestele sunt orchestrate de americani și aliații lor, nu ar fi decât propagandă obscenă. Totodată, o eventuală afirmație a americanilor și a susținătorilor lor, potrivit căreia protestele împotriva conducătorilor iranieni implică susținere pentru puterile vestice, ar fi factual incorect.

Finalmente, iranienii își doresc, cel mai probabil, libertate politică și o democrație veritabilă, nu autocrația actualilor săi guvernanți și nici tutelă străină.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Poate că următorul articol va fi mai bun, dar în caz că nu, asta e, nu-i musai să fim toți scriitori, jurnaliști sau analiști politici.
    • Like 1
  • 1+1=2
    Asta ne invata autorul acestui "articol".
    Jenant.
    • Like 1
  • Va rugam frumos sa nu mai trimiteti / publicați articole goale de conținut.
    • Like 3
  • Exact. Ce va fi, ce va fi? Altceva decat realpolitik?
    • Like 1


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult