Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum să citești, ca occidental, ce-și doresc în realitate studenții protestatari din Iran

Iran pe strada

Foto Guliver/Getty Images

Recent, a avut loc o catastrofă aviatică: un avion de pasageri ucrainean s-a prăbușit în Iran, doborât de rachete. Nu mai puțin de 176 de persoane și-au pierdut viața, inclusiv 82 de iranieni și 57 de canadieni. Inițial, Iranul a negat că ar fi avut vreun amestec în căderea aeronavei. Ulterior, Gărzile Revoluționare și-au asumat responsabilitatea pentru ceea ce autoritățile iraniene descriu ca fiind o greșeală dezastruoasă.

Recunoașterea de către armata iraniană că, în mod accidental, a culcat la pământ un avion de pasageri a stârnit furia iranienilor. Protestatarii au umplut străzile și au scandat împotriva propriului guvern.

Unul dintre protestele majore, ne informează Ali Kadivar, s-a derulat în Teheran, la Universitatea Amirkabir. Unii dintre studenți au emis un comunicat prin care erau condamnate opresiunea și autocrația iraniene. Ei au strigat „Moarte dictatorului!”, țintindu-l pe liderul suprem Ali Khamenei. În același comunicat, studenții se opun prezenței americane în regiune. Ei sunt de părere că implicarea americanilor a generat doar insecuritate și haos. Așadar, studenții iranieni dau dovadă de cel puțin două lucruri: antiautocrație și antiimperialism.

Presupunând că sentimentele antiautocratice și antiimperiale ale studenților sunt împărtășite și de alte porțiuni ale societății iraniene, ne este posibil să tragem concluzia că protestele sunt ale poporului și pentru popor. 

O potențială explicație emanată de liderii iranieni, conform căreia protestele sunt orchestrate de americani și aliații lor, nu ar fi decât propagandă obscenă. Totodată, o eventuală afirmație a americanilor și a susținătorilor lor, potrivit căreia protestele împotriva conducătorilor iranieni implică susținere pentru puterile vestice, ar fi factual incorect.

Finalmente, iranienii își doresc, cel mai probabil, libertate politică și o democrație veritabilă, nu autocrația actualilor săi guvernanți și nici tutelă străină.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Poate că următorul articol va fi mai bun, dar în caz că nu, asta e, nu-i musai să fim toți scriitori, jurnaliști sau analiști politici.
    • Like 1
  • 1+1=2
    Asta ne invata autorul acestui "articol".
    Jenant.
    • Like 1
  • Va rugam frumos sa nu mai trimiteti / publicați articole goale de conținut.
    • Like 3
  • Exact. Ce va fi, ce va fi? Altceva decat realpolitik?
    • Like 1


Îți recomandăm

Lucrare de licenta despre pandemie / sursa foto: Inquam Photos

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Citește mai mult

Dan Mihai Zarug

Erau 130 de kilograme și un diagnostic care suna ca o sentință: prediabet, steatoză hepatică gradul 4, la un pas de ciroză non-alcoolică. „Adică, mai urma să-mi scrie pe cruce: l-a omorât frigiderul”. Dan Mihai Zarug era în Sicilia, în vacanță, și nu se putea bucura de nimic. Îi era rușine să se dezbrace pe plajă. Abia urca două etaje. Știa că ceva trebuie să se schimbe, dar nu știa cum.

Citește mai mult