În Monitorul Oficial de vineri 14.04.2017 a fost publicat OMFP nr.464/2017 privind normele de aplicare pentru impozitul pe activități specifice. La o primă analiză găsim și exemple foarte bune de calcul și raționamente profesionale parțiale și adăugiri la lege.
Prin Legea nr. 170/2016 publicată în Monitorul Oficial din 14.10.2016 s-a instituit impozitul specific datorat de contribuabilii ce au ca obiect de activitate următoarele coduri CAEN: 5510 - „Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare", 5520 - „Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată", 5530 - „Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere", 5590 - „Alte servicii de cazare", 5610 - „Restaurante", 5621 - „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente", 5629 - „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.", 5630 - „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor” – impozit în vigoare de la 01.01.2017
Până la data de 31 martie 2017 operatorii economici ce sunt în sfera acestui impozit au avut obligația să modifice vectorul fiscal și să se declare plătitori ai acestui impozit.
Consultați actul normativ aici
Dintre adăugirile la lege găsim exemplul dat de art. 6 alin. (7) din ordin când un complex hotelier are un restaurant cu un număr mai mare de locuri decât locurile de cazare. Exemplul din norme stabilește că impozitul se determină prin însumarea impozitului aferent complexului hotelier la care se adaugă un impozit pentru depășirea numărului de locuri. Acest fapt nu este prevăzut de art. 6 alin. (6) din Legea nr. 170/2016 fiind o adăugire la lege.
Desigur, la cât de așteptate au fost aceste norme, ne-am fi așteptat să vedem mai multe clarificări la modul de calcul al impozitului pe profit pentru acei operatori economici ce au și alte activități, sau cum sunt defalcate acele cheltuieli aferente unor activități ce nu sunt în sfera impozitului specific, cum ar fi închirierea sălilor de conferință.
Dintre jumătățile de raționament amintim faptul că nu s-a clarificat situația societăților ce au respectat OUG nr. 3/2017 și sunt microîntreprinderi cu data de 01.02.2017. Ordinul se mulțumește laconic să afirme „Microîntreprinderile care aplică prevederile titlului III din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, la 1 ianuarie 2017 nu aplică impozitul specific unor activităţi.”
În mod clar situația descrisă mai sus este un truism în contextul celorlalte reglementări fiscale – Codul fiscal, răspunsul la întrebarea de mai sus este un alt raționament profesional, pornind de la textul art. 1 din Legea nr. 170/2016 ce stabilește „ Prin derogare de la prevederile titlului II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (...)”
Observăm că derogarea din Lege este atemporară, adică aplicabilă oricând. Dacă o societate a ajuns microîntreprindere respectând celelalte prevederi normative imperative nu datorează impozit specific, doar n-o să pedepsim contribuabilii că au respectat OUG nr. 3/2017 ce modifică Codul fiscal. În altă ordine de idei la adoptarea OUG nr. 3/2017 legiuitorul a ținut cont de existenta Legii nr. 170/2016, conform expunerii de motive din preambulul ordonanței.
În sprijinul acestui raționament aducem și o altă ipoteză de lucru. În mentalul colectiv s-a instituit faptul că acest impozit este unul anual. Corect ca mod de calcul și acoperire în timp, ca să nu se facă afirmații de genul că se datorează numai pentru sezonul turistic. Însă la art. 5 alin. (2) se preved următoarele:
„(2) Persoanele juridice române nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 3, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. ”
Iar excepțiile sunt enumerate la art. 7 din Lege, de unde redăm un paragraf aplicabil „ Art. 7. - Reguli pentru perioada de inactivitate, încetarea activităţii şi alte situaţii
(1) Pentru contribuabilii care încetează să existe în cursul anului, impozitul specific se recalculează în mod corespunzător, prin împărţirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea cu numărul de zile aferent perioadei fiscale corespunzătoare fiecărui contribuabil, luând în considerare, dacă este cazul, şi modificarea impozitului specific în cursul anului.”
sau realizarea unor servicii de publicitate către parteneri. Toate aceste lucruri nu sunt detaliate în norme în ciuda faptului că sunt frecvent întâlnite în activitatea economica.
Acest fapt va conduce la obligația ca fiecare profesionist ce conduce contabilitatea unui astfel de operator economic să stabilească reguli proprii de determinare a impozitului pe profit, a cheilor de repartizare etc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.