Cum se învață managementul unui ONG? Dacă ai noroc, la un curs. Dacă nu, cu Google...

Foto: Helbert Ruiz / ImageSource / Profimedia

ONG-urile din România se zbat să supraviețuiască. De ce credeți că e important să le salvăm și ce putem face fiecare dintre noi?

Organizațiile neguvernamentale nu sunt nici afaceri, nici autorități publice, dar au câte ceva în comun cu ambele: pe de o parte, ele împrumută de la sectorul privat inițiativa și spiritul antreprenorial, iar pe de alta îndeplinesc servicii publice, respectiv acoperă nevoi ale comunității, uneori ajutând statul, alteori făcând ceea ce acesta nu poate sau nu știe să facă.

În România, aceste organizații abia dacă supraviețuiesc de la o lună la alta. Mai bine de jumătate din ONG-urile din țară nu au niciun angajat și doar ceva mai puțin de o cincime (18%) au mai mult de trei, în timp ce bugetul a circa 40% din ONG-uri este mai mic de 5.000 de lei pe an. 

În plus, se conturează deja o tot mai gravă criză a resursei umane. În spatele faptelor bune pe care le fac aceste organizații există extrem de multă muncă administrativă, de management, de comunicare. De exemplu, pentru a le dona unor copii rechizite e nevoie de lista copiilor beneficiari, de asigurarea acordului școlii sau primăriei, de achiziția materialelor, de depozitare, ambalare, transport, personal care să împartă pachetele celor mici la fața locului, apoi de elaborat rapoarte pentru finanțatori, cu documente justificative, avize, facturi, fotografii, declarații, plus dosarele cu documente cerute lunar sau trimestrial de autorități.

Tot acest efort necesită ore de muncă și persoane care să fie corect retribuite. În realitate însă, echipele ONG-urilor sunt foarte mici, astfel că deseori angajații ajung să facă de toate. În cazul fericit în care echipa e formată din trei sau patru persoane, faci și management de proiect și o să dai și cu mopul la sfârșitul zilei de muncă. În general, în ONG-uri opt ore de lucru pe zi nu sunt practic niciodată suficiente.

Viața de ONG-ist: muncă multă, bani puțini și nesiguri

Genul ăsta de muncă, atunci când lucrezi până noaptea târziu nu pentru că așa vrea șeful, ci pentru a face pur și simplu bine, te poate duce rapid în burnout. Oamenii rezistă cât pot, însă din ce în ce mai mulți fie s-au angajat deja în corporații pe un loc de muncă mai stabil, fie au plecat din țară, mai rar în administrația publică sau, ocazional, în partide politice. Iar de găsit și format oameni noi pentru ONG-uri nu e deloc ușor; e greu mai ales să îi găsești, pentru că mulți tineri sunt recrutați încă din facultate de către companii și nu mulți sunt atrași de o carieră în sectorul nonprofit, care vine cu riscuri financiare.

În România, dacă vrei să înveți despre cum funcționează și ce fac ONG-urile, nu prea ai unde. Cu excepții izolate, nu există un program formal de educație de management al ONG-urilor și nici alte locuri în care să poți merge regulat ca să înveți cum merge o organizație nonprofit, cum poți înființa una și cum să o gestionezi cât mai eficient și pentru a avea un impact cât mai mare. În România înveți din mers și dacă ai noroc, în cursuri de câteva zile organizate de alte ONG-uri – atunci când și acestea reușesc să obțină finanțări pentru așa ceva. Când nu sunt... ghinion. Cauți pe Google. 

Unde să mai faci loc, atunci, pentru lucruri absolut esențiale, care în ONG-urile străine sunt ceva curent, precum planificarea strategică, dezvoltarea organizațională, proceduri de lucru? Cum împaci timpul de alocat pentru dezvoltarea organizației cu cel dedicat proiectelor pentru beneficiari? Sau, mai bine zis, ce preferi să sacrifici – timp pentru proiecte sau timp pentru a face organizația să meargă?

De ce sunt importante ONG-urile?

Majoritatea ONG-urilor fac lucruri extraordinare, sau cel puțin asta este intenția, deși există și unele cu obiective dubioase sau cu o reputație proastă. În general, acestea din urmă sunt ușor de identificat: nu au proiecte reale, verificabile în teren, nu au un istoric concret de activități, se ocupă cu lucruri vagi, nu sunt transparente în ceea ce privește sursele de finanțare, nu publică rapoarte de activitate, au legături oficiale sau ascunse cu personaje controversate etc.

Acele ONG-uri care reprezintă cu adevărat sectorul neguvernamental sunt esențiale pentru o societate democratică și cu un puternic spirit civic. Atunci când avem ONG-uri puternice, avem comunități puternice. Deseori, organizațiile nonprofit suplinesc nevoi pe care statul sau companiile private nu le pot acoperi decât parțial sau deloc. Alte ONG-uri (de tip „watchdog”, „câine de pază”) monitorizează activitatea statului și trag semnale de alarmă atunci când există derapaje.

Iar aceste lucruri se întâmplă zi de zi; uneori, impactul a ceea ce fac ONG-urile nu se vede, mai ales dacă vorbim de proiecte derulate „la firul ierbii”, direct pentru beneficiari, în comunități mici precum cele din mediul rural. 

Alteori, însă... Vă mai amintiți cum scria presa, în primele săptămâni de după declanșarea războiului din Ucraina, că ONG-urile s-au mișcat mai repede decât statul pentru a le oferi sprijin refugiaților? Sau cum acum trei ani, când a început pandemia, a existat o excelentă mobilizare pentru sprijinirea persoanelor aflate în carantină/izolare sau a celor vulnerabile?

Ce facem noi pentru a ajuta alte ONG-uri? De exemplu, Asociația Young Initiative și World Vision România lucrează împreună la Acceleratorul de Sustenabilitate pentru ONG-uri (www.accelerator-ong.ro), care oferă sprijin pentru 20 de ONG-uri printr-un program intens de coaching cu durata de 16 luni. În paralel, pregătim trei cursuri în format MOOC (massive open online course) dedicate ONG-urilor din România, precum și un instrument de dezvoltare organizațională de tip self-accelerator. În plus, prin intermediul Centrului pentru Managementul Organizațiilor Nonprofit, program demarat în 2014, oferim resurse gratuite ONG-urilor din România (detalii la www.management-ong.ro). Proiectul ,,Acceleratorul de Sustenabilitate pentru ONG-uri” este derulat de Asociatia Young Initiative în parteneriat cu World Vision România cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

În paralel cu proiectul nostru, alte șase inițiative similare de sprijinire a dezvoltării unui grup de ONG-uri din diferite zone ale țării se derulează printr-o linie dedicată a programului Active Citizens Fund România, finanțat de Norvegia, Islanda și Liechtenstein.

Cum putem ajuta organizațiile care fac bine?

M-am gândit la câteva propuneri care ar susține dezvoltarea ONG-urilor din România. Evident, lista e deschisă și altor idei.

1. Programe de educație și acceleratoare pentru ONG-uri, atât pentru cei care deja activează într-un ONG, cât și pentru cei care ar dori să o ia de la zero și să înființeze o organizație nonprofit. Acestea pot fi atât online, cât și offline, însă este important să aibă un caracter regulat, nu doar ocazional.

2. Soluții de susținere a rutei profesionale în sectorul nonprofit, respectiv încurajarea tinerilor aflați la început de carieră și a adulților care doresc să se reorienteze să ia în calcul și sectorul ONG, prin crearea de programe complementare de licență/masterat/diplomă profesională, precum și pregătire non-formală dedicată celor care își doresc o astfel de carieră.

3. Granturi operaționale pentru ONG-uri. Acestea ar oferi organizațiilor un pachet financiar de bază care să acopere costurile fundamentale (chirie, salariile a doi angajați, cheltuieli administrative) pentru o perioadă de minimum doi ani, cu respectarea unor condiții referitoare la demonstrarea impactului și respectarea criteriilor de transparență și bună guvernanță. Astfel, ONG-urile beneficiare ar putea să nu mai trăiască de la un proiect la altul și să desfășoare o activitate stabilă. O importanță crucială trebuie oferită mecanismului prin care este asigurată independența organizației față de finanțator.

4. Reducerea birocrației, mai ales pentru ONG-urile mici – de la relaxarea cerințelor privind înființarea unui ONG la simplificarea documentației necesare pentru schimbarea consiliului director, barierele administrative ar trebui să fie cât mai reduse, în special pentru organizațiile mici. În acest moment, birocrația este recunoscută inclusiv de stat ca fiind excesivă.

5. Finanțări pentru dezvoltarea organizațională (inclusiv din partea corporațiilor). Aproape toate programele de finanțare se concentrează (pe bună dreptate) pe proiectele comunitare ale ONG-urilor, extrem de puține având și componente de dezvoltare organizațională. Pot fi utile atât programe care sprijină dezvoltarea directă a organizației, proiecte mixte cu componentă comunitară și, complementar, una de dezvoltare organizațională, dar și granturi pentru sprijinirea dezvoltării altor ONG-uri.

Cum poți tu ajuta

1. Oferă gratuit sesiuni de mentorat sau coaching unui ONG din comunitatea ta, în domeniul tău de expertiză. Sau pune în legătură un specialist pe care îl cunoști cu un ONG pe care îl poate ajuta. De exemplu, poți organiza un scurt workshop în care să prezinți organizației cele mai tari aplicații și metode de productivitate. Sau poate cunoști un super-expert în strategie care poate să ofere gratuit organizației câteva ore din timpul său, pentru o discuție inspirațională.

2. Oferă-ți timpul ca voluntar pe termen lung (minimum 6 luni) pentru a sprijini un ONG în domeniul tău de competență. De exemplu, poate ești un excelent om de comunicare și ai putea oferi organizației sprijin pentru a realiza o nouă strategie de comunicare în social media (pe care o poți face chiar tu).

3. Dacă deții un business sau ai putere decizională, oferă un discount consistent pentru ONG-urile care ar putea avea nevoie de serviciile ori produsele tale. Sau chiar gratuitate, dacă aceasta nu înseamnă costuri semnificative.

4. Promovează online activitatea organizațiilor tale preferate, mai ales atunci când organizează campanii publice.

5. Donează periodic (sau lunar, prin metode de genul SMS) către una sau mai multe organizații pe care dorești să le ajuți să facă bine mai departe.

6. Dacă te confrunți cu un refuz sau lipsa unui răspuns, nu te descuraja și nu abandona! Este foarte posibil ca oamenii să fie în burnout sau pur și simplu să nu mai aibă timp pentru nimic în plus. Nu presupune că nu îi interesează sau nu au nevoie de ajutorul tău. Mergi mai departe și sigur vei găsi pe cineva care are cu adevărat nevoie să colaboreze cu tine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp