Cum se naște un trumpist?

sursa foto: Profimedia

Politica trumpistă astăzi a creat turbuențe nemaiîntâlnite în întreaga lume. Trump, susținut de o anumită parte a societății americane ostatică însă ideilor lui, își are origini adânc eufemizate de trecerea timpului, origini încopciate într-o ideologie care se vinde foarte bine. Este vorba despre ideologia conspiraționistă și de reacția viscerală la fenomenul „woke” și la „cancel-culture”, ambele extinzându-se nepermis de mult și, de asemenea, păgubos în construcția și întreținerea democratică a lumii.

Împotriva acestora, trumpismul a câștigat temporar teren, mai ales că, în strategiile retoricii sale, Trump și „oile sale” se pozează ca apărători în fața dușmanului neomarxist al comunismului revizionist, două ținte predilecte și oportun lansate. Ambele tabere, atât trumpismul, cât și neomarxismul, apelează la cele mai dizgrațioase ideologii care au făcut atâta rău lumii democratice.

Originat într-o societate exclusivistă și segregaționistă din punct de vedere al proiectelor sale ideologice radicale de adâncă tradiție istorică, trumpismul esențial este afin mecanismelor unei astfel de societăți în care totul se vinde și se cumpără - dacă ne gândim la comerțul înjositor cu sclavii negri, aspect ce ne duce intempestiv cu gândul spre o viziune tranzacționistă și comercială de astăzi, când Trump a sugerat că ar putea cumpăra populația Groenlandei cu 100.000 dolari/individ. Conformitatea peste timp a unor astfel de viziuni nu este deloc de neglijat.

Tot așa, o reeditare pe extreme a doctrinei Monroe de către Trump ar presupune o exclusivitate a puterii nord-americanilor în emisfera vestică a lumii, a acelor americani extrași sau marcați real și simbolic de însemnele exclusiviste și restrictive ale WASP (White Anglo-Saxon Protestant), grup de influență politică, economică, financiară din apropierea multor președinți americani cu reflexe ieșite din idealurile democratice.

Este evident că societățile democratice își etalează implacabil și limitele lor. De la democrația ateniană atât de invocată, dar care funcționa doar în interiorul orașului-stat Atena, în așa numita ecclesia, pe când în afara cetății, a ecclesiei fojgăia o mulțime majoritară a celor lipsiți de drepturi; până la visul ascuns imperial al aceleiași Atene de a cuceri și supune spațiul Mediteranei (L. Strauss, „The City and Man”, 1964) și până la democrația americană care a exclus mult timp drepturile și libertățile afro-americanilor și, mai apoi, ale hispanicilor, se derulează o lungă și dureroasă istorie a derapajelor în democrație.

„Trezirea în conștiință”, vorba șarlatanului atât de iubit Călin Georgescu, a societății americane privind cele două excluderi a început printr-o mare investiție intelectuală în societatea americană în perioada „New-Dealului”. Pornindu-se de la două constatări majore, și anume că exista un șomaj intelectual masiv în SUA în acea perioadă, pe de o parte, iar pe de altă parte sentimentul că trecutul american a fost segregaționist, s-a lansat programul „federal writers” care urmărea intervievarea și înregistrarea foștilor sclavi negri, sau a celor născuți în sclavie, precum și a dificultăților vieții din lumea imigranților hispanici.

Din rândul cercetătorilor acestui fenomen s-au ridicat viitoare celebrități precum Saul Bellow sau Ralph Ellis. S-au publicat mult mai târziu memoriile foștilor sclavi afro-americani prin culegerea de mărturii editate de G. Rawick, în 1972, în 19 volume, cu titlul sugestiv „De la apusul la răsăritul soarelui. Construcția comunității negrilor”. Apariția acestei lucrări a avut un puternic impact în lumea americană și a coincis cu asumarea conștientă și definitivă a negritudinii în societatea americană odată cu mișcările antisegregaționiste din acea perioadă, dar și cu revoluția sexuală interrasială care a venit ca un tăvălug și care nu putea fi oprită. A fost, așadar, un drum lung și anevoios în spațiul democrației americane până la a soluționa problema negritudinii și a asuma rolul hispanicilor în construcția și prosperitatea SUA.

Astăzi s-au deschis noi răni în ceea ce privește politica agresiv antiimigraționistă față de hispanici, politică declanșată de regimul trumpist. Gardurile la granița cu Mexic, depistarea traficanților de droguri și a infracționalității în rândul hispanicilor, excesele Gărzii Naționale în Los Angeles, Minnesota, Chicago, toate aflate sub administrația Partidului Democrat, explică aberațiile ideologice emanate de doctrina trumpistă.

Pare foarte ciudat că în cadrul societății trumpiste rezidă încă prejudecăți segregaționiste, dacă ne gândim că nici un afro-american nu se află în vârful administrației Trump și mai ales dacă luăm în considerare că în timpul administrațiilor republicane anterioare, precum cea a lui G. Bush Jr., au deținut funcții înalte Colin Powell și Condoleezza Rice. Poate că și această constatare explică originile ascunse ale societății trumpiste. Cert este că lumea de azi se află într-un adevărat coșmar generat de Trump. Ciracii și țuțerii din jurul lui îl admiră și îl cultivă pe acest monstruos personaj. Omenirea ar trebui să se salveze de aberațiile infantile ale acestui ins ridicol, dar periculos.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp