Cum se poate vindeca școala în țara în care 98,5% dintre profesori se consideră buni și foarte buni, iar 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Interviu cu Măriuca Talpeș

Din 230.000 de copii care au intrat în anul 2004 în clasa I în România, doar 35% au ajuns în anul 2016 să promoveze examenul de Bacalaureat. Instituția fundamentală care ar trebui să le ofere copiilor cunoaștere, valori, repere, evoluție s-a specializat, de fapt, în a-i pierde pe drum, de la semestrul 1 la semestrul 2, de la un ciclu de învățământ la celălalt. 

Măriuca Talpeș, CEO Intuitext și inițiatoarea proiectului Merito, care îi premiază pe profesorii valoroși din România, vorbește, cu cifre, despre situația învățământului românesc. Sunt procente care ocupă spații infime pe hârtie, dar care înseamnă de fapt că zeci de mii de elevi și absolvenți se află astăzi într-o poziție vulnerabilă, într-un loc rău și pentru ei, dar și pentru România. Un număr uriaș de copii, care și-au imaginat cândva, la începutul clasei I că ar putea avea un viitor frumos, riscă să se transforme în șomeri de lungă durată. Iar acest lucru se întâmplă la fiecare generație. 

„Noi păcălim copiii ani de zile cu note umflate”

Potrivit testelor PISA, administrate de OECD, 40% din copiii români de 15 ani nu au abilități minime care să le permită să înțeleagă un text sau să facă un raționament matematic ori științific elementar. „Dacă comparăm aceste rezultate cu rezultatele de la Evaluarea Națională de sfârșitul clasei a VIII-a, vedem că regăsim acest procent de 40% în procentul celor care iau note sub 6. Evaluarea Națională e un test modest, făcut să aibă notă de trecere 6”, crede Măriuca Talpeș. În opinia ei, standardul de notare la clasă este viciat. 

„Noi păcălim copiii ani de zile cu note umflate. Îi trecem clasa, dar ei nu pot să înțeleagă un text sau să facă un raționament. 26% dintre ei au note mai mari cu între 3 și 5 puncte la clasă față de Evaluarea Națională, iar în mediul rural procentul este de 40%”, spune ea.

Din datele pe care le deține, la precedentul examen de Evaluare Națională, în 168 de școli din cele aproximativ 7.000 din România nu a existat nici măcar o notă de trecere. Iar examenul nu ar trebui să pună, consideră ea, mari probleme. „Un profesor de matematică din Dej pe care noi îl admirăm foarte mult, dl. Sorin Borodi, compară din pasiune subiecte date la examenul de intrare la liceu din 1933 până astăzi. Acordă fiecărui subpunct o notă de la 1 la 10 în funcție de dificultate, apoi face media. În 1933, primul liceu măsurat de dânsul, un liceu militar, avea aproape nota 10 în ceea ce privește dificultatea. Înainte de 1989 erau toate peste 8, iar după 1989 am început să scădem dramatic și am ajuns la nota 4 și un pic. Copiii noștri dau examene mai ușoare decât am dat noi sau părinții noștri”, declară Măriuca Talpeș, și ea absolventă a Facultății de Matematică. 

Elevii care iau note mici la Evaluarea Națională și care se întâmplă uneori să nu știe nici măcar să scrie și să citească ajung mai apoi la liceele tehnologice. „Sunt licee unde se intră cu nota 1. Întrebarea este: Mai poți face ceva pentru ei în următorii patru ani sau în următorii doi ani de învățământ obligatoriu? Răspunsul este: Nu. Cu mari eforturi poți duce, la acea vârstă, un elev de la 4-5 la 6-7. Dar de la nota 1 niciodată”, spune ea. Intervenția trebuie făcută în clasele mici când copiii care se confruntă cu dificultăți ar trebui să aibă parte de ajutor pentru a recupera din decalaj. Atunci mulți ar putea ajunge cu adevărat să-și merite notele de trecere. Ce se întâmplă însă acum este că ei sunt trecuți de multe ori clasa pentru a nu afecta imaginea profesorului sau a școlii, fără să se preocupe cineva de problemele lor.

„O școală rigidă, bazată pe penalizare. Ești bun sau prost”

„Fiecare din clasa mea este un mic diamant. Eu doar trebuie să îl șlefuiesc și să îi dau aripi. Așa trebuie să gândească un profesor. În 2012, s-a făcut un studiu în care au fost întrebați cât de motivați sunt să meargă la școală. Copiilor români nu le place la școală, e o școală rigidă, care îi pune să memoreze, e bazată pe penalizare, ești bun sau ești prost. Trebuie să stai în bancă nemișcat, iar singurul lucru pe care îl faci este să asculți profesorul și atât. Apoi te duci acasă să te antrenezi pe modele pe care le-ai primit, nu trebuie să fii creativ, nu trebuie să pui întrebări, nu trebuie să faci nimic cu mânuța ta. Trebuie să fii nemișcat, cuminte în bancă și să memorezi”, vorbește Măriuca Talpeș despre doar unul dintre motivele care îi îndepărtează pe copii de școală. 

98,5% dintre profesori se consideră bine și foarte bine pregătiți din punct de vedere pedagogic

Ea citează rezultatele unui alt studiu internațional care se află în contrast puternic cu felul în care școala este trăită de elevi. Potrivit Teaching and Learning International Survey (TALIS), realizat de OECD în anul 2013, 98,5% dintre profesorii români se consideră bine și foarte bine pregătiți în ceea ce privește pedagogia disciplinei predate, în timp ce 99,8% dintre profesori se simt bine și foarte bine pregătiți în ceea ce privește conținutul disciplinei predate. Acest lucru este alarmant, spune Măriuca Talpeș, pentru că dacă te crezi atât de bine pregătit nu mai ai de ce să înveți. 

La polul opus în studiul TALIS s-au aflat țări precum Japonia și Finlanda - în Finlanda, de pildă, doar 64% dintre cadrele didactice se consideră bine sau foarte bine pregătite din punct de vedere pedagogic. 

„Cred că mulți dintre profesori nu își iubesc meseria deloc și nu iubesc copiii”

Cheia unei educații de bună calitate se află la profesori. De ei depinde, în opinia experților OECD, viitorul copiilor, iar de viitorul copiilor depinde mai departe viitorul țării. Din acest motiv, nu ar trebui să ajungă să predea decât cei care iubesc copiii.

„Cred că mulți dintre profesori nu își iubesc meseria deloc și nu iubesc copiii. Sunt convinsă că mulți dintre ei au ajuns chiar din greșeala acolo și sunt nefericiți că sunt la catedră. Mulți sunt înspăimântați de dimineață în legătură cu ce-i așteaptă cu „nebunii ăsta de copii de la școală”. Dacă te duci încărcat, nu ai cum să-i deschizi pe copii, să-i faci dornici să învețe”, povestește CEO-ul Intuitext

Acei profesori operează cu etichete, iar o etichetă pusă unui copil poate să îl frângă. Când îi spui că e prost, că nu e în stare, că nu îl duce capul, că e pramatie nu arunci doar o vorbă în vânt, ci creezi realitate. „E foarte greu să repari ce i-ai făcut atunci. dacă are încredere în puterea lui, dacă are încredere că poate să învețe, va putea să facă ceva, poate să fie un bun meseriaș. Altfel este condamnat să fie șomer pe viață. Acești copii care sunt analfabeți funcționali, nu mai pot spera a un job cu valoare adăugată. Pot spera doar la meserii care în curând vor dispărea prin automatizări. Noi condamnăm jumătate dintr-o generație să nu facă parte din economia viitorului”, spune ea. 

Aproape cel mai mic salariu raportat la PIB din Europa

Una din frânele în calea unui învățământ performant este acel sistem care îi face pe profesorii titulari greu de înlăturat de la catedră chiar în cazul în care comit derapaje grave. Este ca și când, ar fi suficient să treci interviul de angajare pentru a rămâne până la pensie într-o companie. „Acest lucru nu poate să încurajeze performanța”.

O mare provocare este aceea de a-i aduce în sistem pe cei mai buni dintre absolvenți. Un lucru extrem de dificil de vreme ce în sistemul românesc de învățământ salariile pentru debutanți sunt extrem de mici. Potrivit studiului Eurydice un profesor debutant primește în România un salariu echivalent cu un procent între 44,1% și 47% din PIB per capita, aproape cel mai mic din Europa. În Finlanda, salariul pe care îl primește un debutant variază între 85,3% și 97,7% din PIB per capita. Odată cu trecerea anilor, nivelul de salarizare raportat la PIB crește de aproape trei ori în România, ajungând la un maximum de 125% din PIB per capita, în timp ce creșterea în Finlanda este mai puțin spectaculoasă și ajunge la 129,3%.

Sursa: Studiul Eurydice. Apasă pentru a vedea imaginea la dimensiune completă

Creșterea salariului pentru debutanți ar putea fi o soluție pentru a face meseria de profesori mai atractivă, însă nu este singura. „O schimbare care trebuie făcută repede este ca debutantul să nu plece de la un salariu atât de mic, mai ales că poate să fie un profesor foarte bun care iubește copiii. Nu trebuie să îl dezavantajezi total față de cineva care face o altă meserie care necesită o calificare similară. Apoi trebuie să îmbunătățim statutul acestei meserii, trebuie să îi lăudăm și să îi apreciem în fiecare minut pe profesorii buni. Nimeni nu promovează acest job. Meseria de profesor este una dintre cele mai importante din țară. El îi formează pe copiii tăi. Acești copii duc țara mai departe. De felul în care sunt formați depinde dacă vom avea sau nu o economie competitivă. Asta înseamnă să își dezvolte valori, să fie perseverenți, să iubească lucrul în echipă, să fie pasionați, toate astea le învață dacă au un profesor bun”, crede Măriuca Talpeș.

Depolitizarea completă a școlii

Un alt pas este o selecție mult mai riguroasă a profesorilor, care să includă și un examen practic serios, și pregătirea lor temeinică atât din punct de vedere al conținuturilor, cât și pentru situațiile reale care pot apărea în fiecare zi la clasă.

Însă nicio schimbare de substanță nu poate fi făcută fără o depolitizare completă a școlii. „Cel mai important lucru care ar putea să se facă este să se delimiteze educația de factorul de putere politică. Inspectorii și directorii trebuie totalmente delimitați de puterea locală. Trebuie să ne dorim o educație independentă care să crească, indiferent de interesele oricui. Trebuie o autonomie reală a școlii. Ca să poți să încurajezi un director entuziast și bun să își ia o echipă bună, să-și păstreze doar oamenii buni, să dezvolte școală pentru interesele copiilor”, spune Măriuca Talpeș.

Sfaturi pentru oamenii de afaceri: „Adoptați o școală!”

În opinia ei, părinții nu ar trebui să lase educația copiilor exclusiv în sarcina școlii. „Tu ca părinte ești antrenorul principal al copilului, tu trebuie să te ocupi de educația lui rotundă, din care școala reprezintă doar o felie. De când se naște copilul, părintele îi citește mai întâi cărți, dezbate cu el, îl duce la muzeu și în natură, dezbate cu el lucrurile din jur, îi trezește interesul pentru lume.Se poate ca la școală să nu aibă un profesor pasionat sau să aibă un profesor care nu îi poate trezi lui pasiunea pentru o materie. Tu, părintel, trebuie să îi arăți ce e frumos în domeniul ăla și să îl încurajezi să rezolve”, crede CEO-ul Inutitext.

Aceasta a inițiat, în urmă cu doi ani, proiectul Merito organizat de Romanian Businss Leaders, care îi premiază pe profesorii care sunt o sursă de inspirație pentru elevii lor. A descoperit atunci mulți oameni valoroși peste tot în țară, fie că e vorba de cătune de munte cu clase simultane, fie de licee din marile orașe. Acești oameni trebuie sprijiniți să facă mai mult, iar mediul de afaceri ar trebui să se implice, în opinia ei, pentru dezvoltarea școlii. De aceea, le sugerează oamenilor de afaceri să adopte o școală. „Trebuie să ai o școală în zona ta și poți descoperi ce profesori sunt cu adevărat pasionați acolo. Pe acei oameni trebuie să îi ajuți să le ofere copiilor mai mult. Iar parteneriatul acesta între tine și școală să fie mult mai profund decât am venit, am dat niște bani și am plecat. Trebuie să te implici cu adevărat, mai ales că în fiecare școală poți găsi profesori buni”, crede ea. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp