Cum și pe cine mai angajăm în 2018. Încă mă șochează să aud antreprenori români care se ghidează în business după principiul stricat „nimeni nu este de neînlocuit”

(Foto: Guliver/Getty Images)

Angajatori de top, talente de top, branduri de top, angajați de top. Salarii de top, condiții de top, beneficii de top. Piața forței de muncă din România a intrat, după 2010, într-o rotiță a competiției care se învârtește perpetuu și în care sintagma „de top” a devenit aproape clișeu. Realitatea este că nu companiile angajează talente, ci acestea din urmă își aleg angajatorul. Iar faptul că șomajul este aproape inexistent, în orașe precum București sau Cluj-Napoca, face ca rotița să-și ia o viteză și mai mare.

În cazul companiilor concentrate pe creștere rapidă nu există altă soluție decât aceea de a convinge fiecare persoană cu potențial că se potrivește cel mai bine, în acel moment al carierei ei, și în acea etapă a business-ului.

Aș vrea să dau exemplul companiei pe care o conduc și al cărei business este bazat doar pe furnizarea de servicii. În ultimii 2,5 ani, numărul de angajați a crescut de peste 5 ori. Putem spune că aceasta este o evoluție puternică și care a pus presiune asupra organizației. Însă, fără această expansiune rapidă a echipei nu reușeam să fim competitivi în piață. Este adevărat că în urmă cu 5 ani, când am pornit afacerea în România, puteam afirma că noi alegem colegii de echipă, însă acest model organizațional nu mai este valabil începând cu 2016, credem noi. Atunci ne-am dat seama pentru prima dată că e nevoie de o schimbare în mentalitatea noastră de angajator.

Să vă povestesc despre Bianca, spre exemplu. Ea a venit la noi în vara lui 2016, ca asistent de vânzări. O tânără cu experiență în posturi convergențe din FMCG și care știa cum vrea să arate viața ei profesională. O tânără determinată, articulată și realistă, care în zece luni a ajuns coordonator de marketing și vânzări. Pentru că își cunoaște clienții, le înțelege nevoile și nu le insultă inteligența.

Alex, colegul ei, s-a alăturat companiei anul trecut, ca agent în call center. De fapt, a dorit să lucreze aici după ce soția lui se alăturase companiei cu ceva timp înainte și îi plăcea foarte mult organizația. Modest, popular, om de echipă, vorbitorul unei engleze excelente și un foarte bun specialist. Din poziția de agent call center s-a mutat la IT, unde coordonează întreaga organizație pe acest front. În curând, i se va alătura un alt coleg, de la...Juridic. Cum așa? Simplu. Pentru că Silviu are o pasiune pentru programare și a decis să i se alăture lui Alex în departamentul de IT. Astfel, un hobby a devenit profesie, echipa s-a sudat și mai mult, iar compania are numai de câștigat.

Oamenii pasionați trebuie încurajați, chiar dacă direcția pasiunii lor este alta decât cea anticipată. Pentru că numai din pasiune se naște performanța. O organizație înțeleaptă profită de aptitudinile și de curajul oamenilor care lucrează în ea. Le încurajează calitățile, le susține dorințele. A fost greu să-i găsim pe Bianca și pe Alex? Da. Dar pe Silviu și pe ceilalți 128 de colegi? Da, la fel de greu. Și nu fiindcă nu au existat doritori. Dimpotrivă. A fost greu să-i păstrăm? Nu. Pentru că AM VRUT să-i păstrăm. Încă mă șochează să aud antreprenori români care se ghidează în business după principiul stricat „nimeni nu este de neînlocuit”. Și care sunt convinși că treaba se poate face doar aplicând constrângeri și amenințări. Dar, vai, când le analizezi echipa găsești oameni timorați, subevaluați, ineficienți. Și, pe cale de consecință, un nivel extrem de redus al retenției personalului. Care se vede în business, desigur.

Ce simțim că face diferența în cazul nostru este că ne cunoaștem oamenii, dedicăm timp să ne cunoaștem oamenii și să le înțelegem nevoile. Astfel, retenția de personal este ridicată, oameni talentați vin către noi mai mult decât înainte, când noi eram mai activi în a identifica potențiali din exterior, iar toate acestea se transpun într-o creștere a cifrei de afaceri și a ratei profitului.

Poate sună simplist, dar nu e. A cunoaște nu e același lucru cu a ști. Pentru că prima acțiune presupune implicare, pe când a doua – doar observație. Cultura organizațională este greu de construit. Chiar și noi suntem la început, iar feed-back-ul angajaților este neprețuit. Ce credem noi că este important: să cultivăm personalități, nu să uniformizăm, să încurajăm diversitatea, să fim un brand puternic pentru oamenii alături de care lucrăm, să îmbrățișăm tehnologia, să-i tratam pe angajați așa cum îi tratam pe parteneri și să ascultăm. Sunt multe companii care ca și noi au descoperit această rețetă pe drum, dar sunt multe altele care încă se străduie.

Potrivit estimărilor, volumul angajărilor va crește în următorii ani, în condițiile în care 76% dintre companii arată că nevoile lor de recrutare sunt în creștere constantă. Spuneam la început că, atunci când se vorbește despre piața forței de muncă, se pare că pentru a câștiga trebuie să fii „de top”. Însă, până la urmă, în top nu intră foarte mulți. Eu cred că vor câștiga cei care vor ști să-și prețuiască oamenii valoroși, să-i păstreze și să-i dezvolte. De fapt, tot ce contează pentru o organizație este să fie „în top”-ul celor mai potriviți pentru ea.