
Foto Facebook David Popovici
Multiplul campion la înot David Popovici a anunțat marți că din toamnă va studia la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din București,
„Oficial, din toamnă voi fi student la Universitatea din București. Am ales Facultatea de Psihologie și Științele Educației (FPSE) a Universității din București pentru că simt că am o înclinație spre acest domeniu și pentru că știu că cel mai bun mediu de formare este cel în care ai familia și prietenii aproape.
Ne vedem, din toamnă, în campusul Universității din București din Panduri.
Sunt sigur că am făcut alegerea potrivită și sunt bucuros că, în paralel cu activitatea academică, voi beneficia și de sprijin în atingerea de noi performanțe în domeniul care mi-a adus cele mai frumoase realizări, înotul.
Îmi doresc ca cei trei ani de facultate la FPSE să mă surprindă prin diversitatea cunoștințelor dobândite la UB, prin modul în care profesorii vor aborda domeniul de care sunt pasionat și, poate cel mai important lucru, îmi doresc să cunosc oameni cu care să creez legături cât mai puternice, de calitate”, a scris David Popovici într-o postare pe Facebook.
De-a lungul anilor, David Popovici a primit zeci de oferte din partea unor universități de renume americane și din Europa - între care Harvard, Princeton, UCLA, USC -, însă multiplul campion la natație a explicat anul trecut motivele pentru care nu agrea ideea de a merge să studieze în străinătate.
„Înainte să merg la Jocurile Olimpice, aveam ideea asta să plec în State să studiez şi să înot acolo. După ce au început să apară ofertele, zeci de oferte, de la cele mai prestigioase universităţi din SUA şi din Europa – chiar aveam de ales, mă duc cu bursă totală, ei mă vor -, am stat să mă gândesc ce înseamnă asta.
Ar însemna să mă despart de antrenorul meu, să mă duc să mă antrenez cu altul, şi să mă despart de echipa mea.
Antrenorul nu e singurul care mă ajută şi cu care clădim. Mi-am dat seama că e mult prea important, într-un sport atât de individual cum e înotul, relaţia şi chimia pe care o ai cu antrenorii sunt esenţiale. Nu se poate fără. Indiferent cât de premiaţi şi de cunoscuţi ar fi fost antrenorii în State la Harvard, Princeton, UCLA, USC, nu ar fi fost cum e antrenorul meu.
Nu am cum să las baltă faptul că am crescut împreună. Pur şi simplu, existăm împreună şi ştim să colaborăm.
E o variantă să mergem şi împreună afară. Dar au fost mai mulţi factori în decizia mea de a rămâne în ţară. Unul dintre ei, şi asta anulează ideea de a-l aduce pe antrenorul meu sau pe toată echipa – ipotetic vorbind, când te duci în SUA, concurezi în sistemul NCAA, concurezi pentru universitatea ta”, a spus David Popovici, în vara anului trecut, în podcastul ”Fair Play cu Bogdan Mălăele”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„Ar însemna să mă despart de antrenorul meu, să mă duc să mă antrenez cu altul, şi să mă despart de echipa mea.”
Draga, David
Ai optat pentru o activitate academica si o pregatire sportiva in Romania. Eu cred ca nu e cea mai buna alegere. De dragul antrenorului, al colegilor, al tarisoarei, nu are importanta de dragul cui, ai luat o decizie nepotrivita pentru tine. Poate trebuia sa alegi si cu gandul la tine, la „de dragul tau” sa te gandesti. E singurul lucru la care nu te-ai gandit cu adevarat: la tine. La prima vedere pare ca e cel mai bun lucru pentru tine. Eu, o straina, iti spun ca nu e asa. E adevarat ca avem sentimente, amintiri, ca ne leaga lucruri de locul in care ne-am nascut: orasul, strada, casa. Ca avem prieteni, colegi, rude, antrenori, dar, pentru ca asa e in viata, uneori trebuie sa alegem pentru noi si numai pentru noi. Nu stiu ce mediu academic iti ofera UB, dar stiu sigur ce-ti oferea mediul academic de peste ocean si stiu ce conditii de pregatire si ce staff aveai acolo. Legaturile sentimentale e bine sa le pastrezi in inima ta, sa tii legatura cu cei cu care ai fost coleg, cu antrenorii etc, dar alegerile le faci cu mintea. Sa stii ca Romania nu se sinchiseste de tine si de performantele tale. Romaniei nu-i pasa de munca ta, de renuntarile tale, de patriotismul tau si va veni o zi, undeva in viitor, cand, poate, te vei uita in urma si vei regreta unele decizii. Crede-ma, regretele tale vor fi pe masura optiunilor pe care le-ai avut. Nu te incurca in decizii luate cu gandul la ce va zice lumea. Treaba lumii e sa trancane si sa macine tot felul de cuvinte, vorba aceea: gura lumii nu o astupa decat pamantul. Apoi, lumea trece mai departe la urmatorul fel de mancare, nou si apetisant aparut in peisaj. Cei care iubesc sportul, inotul in cazul de fata, te vor aprecia si admira pentru munca si talentul tau indiferent de tara unde vei sta. Nu lasa sa treaca sansele pe langa tine. Esti foarte tanar, dar sansele mari nu sunt in fiecare zi. Nu sunt la infinit. Mergi inainte fara sa-i uiti pe cei cu care ai plecat la drum, dar fara sa te simti dator fata de ceva sau cineva. La urma urmelor esti acolo pentru ca esti un copil destept, ai talent si ai muncit. Atat. Punct.
La fel si Patrick Dinu. El va merge de la anul la o universitate de prestigiu din America. Un an va sta sa faca antrenament in Romania. Sa pierzi un an mi se pare mult, mai ales cand vrei sa devii medic. Sa crezi ca poti sa faci naveta intre SUA si Romania prezentandu-te la fiecare convocare mi se pare greu de realizat. Sa te imparti intre doua continente, sa faci scoala la cel mai inalt nivel si in acelasi timp sport de performanta in doua lumi total diferite, cred ca e foarte dificil si totodata un efort imens.
Oricum, Romania nu apreciaza nimic din toate astea si o doare in cot de orice performanta sportiva, scolara etc. Eventual esti invitat de Ciolacu la o asa-zisa sindrofie cu o strangere de mana si o poza de grup, unde o duduie iti va oferi un buchet de flori si doi ziaristi „sportivi” vor aloca 10 minute dintr-o emisiune (asta in pauza unui meci de fotbal) unde vor lacrima de emotii si laude de conjunctura. Apoi se vor intoarce la Liga lu`Mitica (chiar daca nu se mai cheama asa, in fapt tot aia e).
P.S. Am cateva persoane tinere in familie care au facut performante in domenii importante (chimie – SUA, filosofie – Marea Britanie) si sunt absolut convinsa ca daca ramaneau aici nu dadea nimeni nici macar o ceapa degerata pe ele.
Am scris aceste randuri cu multa sinceritate, considereatie si apreciere pentru inteligenta, talentul, seriozitatea si munca voastra. Bafta in toate si aveti grija de vietile voastre, nu de ale altora.
Ii doresc mult succes si sa isi atinga visurile pe care si le doreste pentru ca sunt ale luni si numai ale lui, munceste enorm pentru acestea si in afara de anturajul lui sportiv si personal nu datoreaza nimanui nimic in acesta tara.