Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cuvântul Unire

CT Popescu

„Mândru că sunt român!”. Dacă exclamația tradițională de 1 Decembrie ar fi urmată și de un semn de întrebare, aș răspunde: „Nu, domle, n-am de ce”.

Mândru ești când realizezi ceva mare, când ajungi campion, când ești apreciat, când faci un lucru deosebit pentru ființele vii. A fi pur și simplu român nu e nicio ispravă. Nici măcar nu e opțiunea ta.

Nu sunt Simona Halep, dr. Beatrice Mahler, Cristina Neagu, Codruța Kovesi sau Herta Müller. Ele pot să se mândrească pentru că sunt cine sunt. 

 Dar nici Șoșoacă nu sunt, ca să mi se verse mândria dacogetă pe gură și pe nări.

A fi român nu e o calitate, nu e un defect – cuvântul nu are semnificație axiologică. Sunt român înseamnă, cu certitudine, că nu sunt malgaș. Punct.

„De ziua națională, noi, românii, să nu mai fim dezbinați, să fim uniți!”. Alt îndemn de televizor, peste fanfară și fluturări de tricolor, rostit și de președintele României. Carevasăzică, să mă unesc. Cu cine?

Cu Klaus Iohannis? Cu Ciolacu? Cu Grindeanu? Cu Cîțu? Cu oricare alt politician român? A te uni, înseamnă doi sau mai mulți să fie ca unul. Nu, mulțumesc, cu români de soiul ăsta nu mă unesc, o să mă doiesc întotdeauna.

Ca și cu conaționalii antivacciniști, conspiraționiști, naționaliști verzi, ortodoxoși agresivi, cu care mi-aș găsi mai puține în comun decât cu un papagal de casă.

Cu românii hoți și corupți poți să te unești, pentru că sunt români ca și tine? Iartă-mă și iubește-mă, căci toți suntem români?

„Români din toate țările, uniți-vă!” e un îndemn la fel de utopic ca „Proletari din toate țările, uniți-vă!”.

Până la înfrățire lăcrămoasă, bine ar fi să putem măcar conviețui civilizat în România și pe glob.

Mi se mai spune și să nu uit să iubesc țara frumoasă în care trăiesc, nu numai de 1 Decembrie, în fiecare zi. Dar în ce Românie trăiesc? Nu trăiesc în pădurile Carpaților, în Delta Dunării, în Obcinele Bucovinei, în Câmpia Română sau în Podișul Transilvan. Îmi duc viața în orașul București, printre gunoaie, înghițind în fiecare zi aer otrăvit, urâțenie, urlete, claxoane și neamprostie. Și chiar dacă aș fugi din capitala patriei noastre, mi-e teamă că mizeria românească vine după mine și pe Vârful Omu.

Aș iubi mai mult o Românie deșertică, dar curată.

Și cum, domle, o să mă întrebați iritați, n-ai și dumneata un loc cu niște oameni în România în care să te simți bine? Ba da, am. Frumusețea și bucuria sunt cu mine când citesc literatură română din toate timpurile, când scriu românește. Limba română adevărată, împărtășită cu cei care o iubesc fără s-o muște până la sânge, e singurul loc în care simt că are sens cuvântul Unire.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult