De ce este România săracă? 32 de Românii produc echivalentul cifrei de afaceri cumulate TOP 10 companii private din lume

@ Szilard mcGregor
Pe o piaţă, inclusiv pe piaţa muncii, cererea şi oferta prezintă o anumită elasticitate în funcţie de preţ. În toate cazurile concrete, elasticitatea este limitată de condiţiile existente în piaţă. Aceasta nu depinde de voinţa sau dorinţa partenerilor. Credeţi că milioanele de oameni care au plecat din România nu ar fi dorit sau nu ar fi voit să intre în rândul producătorilor pe piaţa românească ? Este un proverb care spune: Lac să fie că broaşte s-or găsi. Aşa cum broaştele depind de lac, tot aşa şi posesorii forţei de muncă depind de piaţa. Aici poate interveni antreprenorul, cel care poate iniţia extinderea sau crearea ,,lacului". Antreprenorul este o ,,broască" capabilă să creeze pentru sine şi pentru alţii un lac dacă dispune de condiţiile necesare. Depinde de fiecare ,,broască" din ce categorie vrea sau poate să facă parte,

Deşi corectă, concluzia din finalul articolului nu este susţinută de calculele pe care le-aţi prezentat. De exemplu, aplicând modelul dumneavoastră pentru USA şi firma Glencore (împărţirea cifrei de afaceri a firmei la PIB-ul USA şi înmulţirea rezultatului obţinut cu raportul dintre populaţia activă USA şi numărul angajaţilor Glencore) aţi obţine aproximativ 18.4. Conform interpretării pe care o propuneţi şi pe care vă bazaţi concluziile, ar trebui să decidem că 18.4 ţări cu economia U.S.A. produc echivalentul cifrei medii de afaceri a firmei Glencore. Aşadar, U.S.A. este o ţară săracă pentru că nu reușeşte să producă și să vândă suficient și eficient. Un calcul similar ar arăta că până şi o firmă de apartament prosperă ar putea face U.S.A. să roşească. În realitate, ceea ce aţi calculat indică de câte ori cifra medie de afaceri pe cap de angajat al firmelor considerate este mai mare decât PIB-ul pe cap de persoană activă în România. Fără îndoială, un asemenea indicator poate fi calculat pentru orice ţară, însă are dezavantajul că depinde de firma sau de grupul de firme ales ca referinţă, nefiind corelat în niciun fel cu gradul de sărăcie sau cu sănătatea economiei unei ţări. Doar raportul acestor indicatori, calculat pentru o pereche de ţări, oferă indicaţii despre eficienţa relativă a economiilor comparate. Acest raport este independent de grupul de firme ales ca referinţă (nu necesită datele din tabelele incluse în articol) şi arată de câte ori PIB-ul pe cap de persoană activă într-o ţară este mai mare decât PIB-ul pe cap de persoană activă al ţării folosită pentru comparaţie.
Exemplu: U.S.A/România: 5,35, Germania/România: 4, Slovenia/România: 2,4, Ungaria/România: 1,4, Bulgaria/România: 1,1, etc.

As fi curios de continuarea acestei analize, si anume care sunt companiile/nisele din Romania care produc suficient si eficient vs cele care nu. Ca sa inteleaga de exemplu cei care lucreaza intr-o fabrica de...textile, ca ei concureaza cu tari ca Bangladesh sau Vietnam, si pe nu pot avea salarii mai mari ca cei din B sau V, atata timp cat comertul cu textile este una internationala.
Simt ca de asemenea, din continuarea analizei am descoperi ca cele mai performante domenii sunt cele pe care statul sau UE nu le reglementeaza prea tare. Cum zice si Sikha Dalmia despre explozia economica din India de la inceputul anilor 1990: https://www.youtube.com/watch?v=70D2cDIZRrs
Sau poate continuarea articolului ar aborda altfel problema, nu neaparat pe ideea mea :)) Dar tot as fi curios de continuare!

N-aş exclude nici competenţele. Am cunoscut puzderie de directori de firmă care n-aveau nicio pregătire în management. Majoritatea reuşiseră pe bază de şansă, de conjunctură etc. Aveau intuiţie, dar nu aveau viziune şi experienţă. Criza a închis mii de astfel de firme. Ştim că au existat ani în care România duduia economic, dar se pare că a fost doar o bulă a crizei. După mine să jonglezi cu imobiliare nu mi se pare un exemplu de management şi realizare economică. Înclin să cred că acel boom economic a fost unul artificial şi rezultatul se vede. În plus ne aflăm pe panta descendentă a unui ciclu economic, pantă care probabil că nu s-a sfârşit încă.

De ce este România săracă ?
La această întrebare cuprinsă în titlul prezentului articol, domnul Păun ne furnizează un răspuns şi o soluţie la problemă.
Răspunsul: România este săracă pentru că pune accentul pe redistribuire.
Soluţia :creşterea rolului pieţii ca mecanism eficient de redistribuire a resurselor.
Obiecţiuni:
- redistribuirea nu se face prin intermediul pieţii, ci, în primul rând, prin politica fiscală şi bugetul de stat;
- prin intermediul pieţii se realizează distribuirea.
În condiţiile restrângerii permanente şi severe a activităţilor economice în România ultimelor trei decenii, din ce în ce mai mulţi oameni nu-şi găsesc loc de muncă în domeniul economic şi, deci, nu-şi pot obţine veniturile prin distribuire, prin intermediul pieţii. Dintre aceştia, unii vor obţine venituri prin participare la redistribuire (bugetari şi asistaţi social). Ceilalţi, rămaşi fără venituri, vor recurge la o economie de subzistenţă (în afara pieţii dacă posedă condiţii minime) sau vor emigra. În România de azi, proporţiile emigrării sunt impresionante.
Cele mai păgubitoare forme de redistribuire sunt cele ilicite sub aspect legal (hoţia, evaziunea, mita etc) şi cele ilicite sub aspect moral (privilegiile nemeritate, salariile şi pensiile exorbitante etc),
Pentru a înţelege de ce este România săracă, ar trebui să aflăm cum a ajuns România săracă, mai săracă decât era.

Mi se pare logică importanţa capitalului deoarece sistemul în care trăim este unul CAPITALIST. E interesant că anii de comunism au tras cumva pe linie moartă numele sistemului. Astăzi nu-l găsim pronunţat clar, explicit. Trăim într-o "economie de piaţă", în "democraţie", dar de capitalism nu prea auzim pentru că în adâncul fiinţei noastre capitalismul e perceput ca ceva rău.

Adevărul e că bogăţia înseamnă automat capital. Altfel n-ai cum să discuţi. Nu ştiu dacă ar trebui să vorbim de marile firme, dar am senzaţia că baza acumulării de capital e asigurată de micile firme. Întrebarea se pune cât de eficiente sunt micile firme.

Am lucrat la o editură al cărei patron n-avusese nimic în comun nici cu cartea, nici cu managementul. Speculase nişte situaţii, adunase bani dar nu avea o viziune de viitor, coerentă, clară. Avea intuiţie, dar intuiţia nu ajută decât pe termen scurt. Criza a pus capac editurii. Probabil că sunt importanţi şi oamenii. Când aud de un CEO mă gândesc automat la o persoană cu studii de management. Dacă am pasiunea cărţilor şi sunt editor n-aş conduce afacerea singur, pentru că n-am experienţă. Aş angaja un specialist, un manager.

Criza a măturat sute de asemenea firme şi firmuliţe. Poate că ar trebui să punem în calcul şi competenţele. Mi se par ciudaţi managerii care îşi fac singuri campaniile publicitare sau stau în coasta publicitarului cu motivaţia că "mie îmi place albastrul, vreau să-mi pui albastru pe siglă!" Nu te pricepi, laşi pe altul să se ocupe. Am senzaţia unui grad destul de mare de amatorism.

Analiza poate fi corectă, nu știu, nu pot verifica. Nivelul de viață al unei țări are multe componente. Un lucru este cert: în România se risipesc sume imense pe chestiuni absolut secundare, neimportante. S-a scris și aici și s-a spus în diverse ocazii: părculețe în zone rurare, panseluțe pe pastilele de pe centrul bulevardelor, la rândul lor aceste pastile nu numai că sunt inutile, dar nu au alt rol decât să aglomereze traficul («argumentul» că, în acest fel, se mărește nr de metri pătrați pe cap de locuitor este o iluzie, nu cred că adaugă mai mult de un milimetru, hai doi milimetri, pe scăfârlie de bucureștean), zone verzi delimitate de niște inutile garduri metalice (mii de tone numai în București), autoturisme scumpe pt instituții ale statului (mii de asemenea autoturisme cu prețuri mult peste 20.000 euro/mașină), șmecherii cu terenuri, drumuri de proastă calitate, care necesită reparații prea frecvente (multe prost proiectate) etc. etc. Puneți cap la cap toate astea și veți afla miliarde de euro/an aruncați în niște conturi. Paradoxal, toate marile orașe din România sunt terne, fără farmec, gri... lipsește arta din orașe, tot ce s-a făcut este pe sume imense («cartoful» din Piața Palatului, rebotezată a revoluției, fără motiv real), oul găurit de la Piața De Gaulle (acum mutat mai încolo un pic, nu am priceput de ce, tot urât este) etc. Singurul loc uman mai este prin Herăstrău și, un pic, prin Cișmigiu... În rest, jale: sârme care atârnă peste tot, mașini parcate aiurea (inclusiv în centrul istoric, la Unirii...). Aici sunt banii dv., ca să parafrazez vorbele celui cu care am trăit și trăim bine.

Mda... deci o companie farmaceutica (CVS Health) a "produs" cu 200 000 de oameni (aprox. 1% din populatia Romaniei) tot atat cat a produs toata Romania cu 19 milioane. Chiar si numai propozitia asta si ar trebui sa dea de gandit oricui.

Eu tot n-am înţeles ce este de făcut. Nu mai redistribuim şi gata?Probabil că nici nu-l mai întrebăm pe domnul capitalist de ce n-a avut profit în ultimii 20 de ani? Ar fi atitudine ostilă şi domnul capitalist este cam sperios.Mă refer la capitaliştii străini din România, evident, că pe ai noştri îi arestăm şi rearestăm până când dispar natural. Nici nu îmi dau seama dacă noi am ajuns cu lupta anticorupţie la nişte standarde inaccesibile altora (nemţilor şi americanilor, de exemplu) sau suntem doar ticăloşi.
Aţi văzut cum a fost cu EADS-ul... La noi se scriau mandatele de arestare şi a venit răspunsul de la procurorii germani: În cazul EADS nu este corupţie, afaceriştii germani nu au săvârşit fapte penale etc. A lăsat-o mai moale şi doamna Kovesi... că dacă neamţul n-a dat, românul de unde a primit? Era greu de răspuns.
În Microsoft sunt anchetaţi doar românii, americanii nici usturoi n-au mâncat...doar sunt partenerul strategic. În cazul Bechtel nu au fost anchetaţi nici românii, pentru că toate firele duceau la americani şi n-a riscat nimeni să-l supere pe partenerul strategic. Fenechiu, de exemplu, a fost un prost şi un calic. Dacă în "Afacerea transformatorul" vâra şi un neamţ, astăzi era negustor cinstit, posibil viitor premier...

Unde vreau să ajung? Probabil că aveţi dreptate cu redistribuirea, dar cea mai mare problemă a nostră, cred eu, este lipsa capitalului românesc. Dumneavoastră vorbiţi despre importanţa capitalului, dar cred că vă referiţi la cel străin, pentru că băieţii ăia au fost întrebaţi de profituri. Fără un capital românesc solid, nu vom reuşi să producem şi să vindem suficient. Afaceristul olandez din România vinde roşii şi lalele aduse din Olanda, iar exemplele sunt multe.

Am fost să cumpăr pixuri şi creioane ... made în China, made în Germania şi made în ... Japonia. Foarte bine făcute iar preţurile accesibile: 10,12 lei. Înţeleg "made în China" (deşi nici chinezii nu au salariile mai mici decât noi), dar pixuri şi creioane din Germania şi Japonia? La maşini şi bormaşini nu ne pricem, dar nici la creioane şi pixuri? Păi dacă un creion mecanic japonez ajunge în România la un preţ de 12 lei, cât ar fi costat dacă îl făceam noi la Făurei? Ce salarii sunt în Japonia şi Germania? Dar transportul? Cum este posibil aşa ceva? Lipsa capitalului românesc? Cum este posibil ca nemţii şi japonezi să producă maşini şi bormaşini, dar şi pixuri sau creioane? Datorită capitalului japonez şi german existent în Japonia şi Germania.
Apropo de capitalul românesc, Ioan Niculae a rămas cu două făbricuţe de îngrăşăminte...A avut 6 combinate, cifră de afaceri de un miliard de euro şi 10 000 de angajaţi. Acum mai are câteva sute de angajaţi. Puşcărie şi l-au ras! Dacă era în Germania probabil că primea o amendă. Mare, dar amendă.În afacerea EADS, nemţii nu au dat nici măcar amenzi. Pentru că la nemţi exportul este la mare preţ. La noi, pentru export, Ioan Niculae a primit puşcărie. La nemţi ar fi contat mult cifra de afaceri de un miliard de euro şi 10 000 de angajaţi.

Aşadar...Încotro mergem?

Pare logica si de bun simt mica demonstratie a autorului. Ar fi fost mai completa daca facea si o analiza comparata cu alte state cu resurse naturale bogate ( Arabia Saudita, Quatar, etc. ) sau cu salariile platite de catre companiile din TOP 10 in filialele din tara de origine cu cele din alte tari ( inclusiv Romania ). Probabil ca dintre cauzele slabirii statului am putea enumera si pierderea resurselor naturale primare ( teren agricol, paduri, minereuri, petrol, gaze, etc. ) si secundare ( forta de munca inalt -si nu numai- calificata, sistemul bancar, slaba reprezentare a capitalului autohton ), taxele impovaratoare pe forta de munca, plata nemuncii ( inclusiv prin transformarea posturilor elective - parlamentar,primar, etc.- in profesii ), amestecul nefiresc al politicului in economie si ar mai fi inca destule.