Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

În fiecare 15 ianuarie ne place să cităm din poeziile „poetului nepereche”, dar omitem să spunem că suntem țara cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor din UE

Mihai Eminescu - Constanta

Foto: Mel Longhurst / Zuma Press / Profimedia

Trist context creează cei care se înghesuie de Ziua Culturii Naționale să bată câmpii despre Mihai Eminescu doar pentru a aduna like-uri, capital electoral sau simpatie din partea adulatorilor fanatici.

- În fiecare 15 ianuarie ne place să cităm din poeziile „poetului nepereche” și să vorbim cu patos despre „valorile noastre culturale”. Însă omitem să spunem că suntem țara cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor din Uniunea Europeană.

- Guvernul României nu are niciun program consistent care să susțină consumul de cultură pe termen mediu și lung. Nu există viziune și strategie, iar problema nu este deloc de dată recentă.

- Bibliotecile, alea câte au mai rămas și mai ales din zona rurală, nu au acces la resurse financiare pentru a achiziționa un fond consistent de carte și pentru a deveni hub-uri de cunoaștere într-o lume tot mai digitalizată. În tot acest timp, manualele școlare sunt făcute „pe genunche”, vorba unui fost ministru al Educației, parcă cu scopul de a extermina pasiunea pentru artă și lectură [pe care școala ar trebui să i-o dezvolte unui tânăr].

 -Pe scurt, consumul cultural în România înregistrează an după an o scădere dramatică, care se datorează atât bugetului extrem de mic alocat culturii (1,3 miliarde lei pentru 2023), cât și lipsei unui echilibru al dezvoltării vieții culturale între mediul urban și rural, precum și condițiilor din ce în ce mai vitrege privind finanțarea și activitatea asociațiilor și fundațiilor culturale.

- Pe 15 ianuarie vorbim mult de marii artiști ai neamului, dar uităm să facem referire și la tinerii artiști care se chinuie al dracului de tare să aibă resurse ca să creeze, unii trăind la limita zilei de mâine tocmai pentru a-și susține creația artistică. Pentru această categorie de artiști, 15 ianuarie nu semnifică Ziua Națională a Culturii, ci doar o altă „zi de supraviețuire”.

- Dacă ar fi să ne raportăm sincer la ceea ce facem în prezent pentru sistemul cultural românesc, ziua de 15 ianuarie nu ar trebui să fie o așa mare [zi de bucurie], ci mai mult o zi a lucidității, care să ne permită să evaluăm în mod rațional și transparent rolul CULTURII în viața comunității și societății noastre, dar și modul în care atât mediul public, cât și cel privat pot susține dezvoltarea acesteia.

- Dacă vrem totuși să sărbătorim Ziua Culturii Naționale, ar trebui să o facem cu mai multă onestitate, cu mai multă decență și prin proiecte concrete, nu prin serbări împachetate în kitsch naționalist, unde se rostesc cuvinte goale ce nu fac decât să ne bulverseze și să ne urâțească și mai mult existența.

- Ar trebui să înțelegem că propaganda naționalistă nu face parte din ceea ce înseamnă Cultura și Patrimoniul Cultural, pentru că genul de manifestări de tipul „Eminescu este chipul… infinitului din noi” nu ne provoacă imaginația, nu ne intensifică simțurile și nu ne revoltă intelectual. La fel se întâmplă și cu promovarea [nonvalorilor culturale] care devin din ce în ce mai mult „modele inspiraționale” și „zeități” pentru mulți dintre conaționali.

- Ziua Culturii Naționale nu este despre a recita, a transcrie sau a scoate în evidență puținele versuri pe care le-ai citit de-a lungul vieții tale, nici despre a ține discursuri sterpe și lipsite de orice substanță. Ziua Culturii Naționale nu ar trebui să fie o zi poleită cu momente bogate în formă, dar profund lipsite de fond (blestemul lui Titu Maiorescu).

- Nu doar pe 15 ianuarie trebuie să ne aducem aminte că există cultură în țara asta. Cultura națională ar merita o atenție și o implicare mai mare din partea noastră (a tuturor) în toate cele 365 de zile ale anului. Ar merita să mergem mai mult la teatru, să citim mai mult, să consumăm mai multă cinematografie (nu telenovele create doar pentru aportul lor comercial), să ascultăm mai multă muzică (nu doar vibrații gălăgioase la microfon), să colindăm mai mult galeriile de artă și sculptură, să vizităm mai multe muzee și să stăm mai mult timp în fața unui tablou. Doar așa putem înțelege cultura. Doar așa putem să o sărbătorim!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am văzut în transmisie directă de la Opera din București spectacolul omagial pentru Ziua Culturii Române.În sală „primul”ministru, dl Ciolacu, miniștrii, parlamentari, invitați deci. Ministrul culturii a asigurat invitații că nu va fi un spectacol cu muzică cultă (Doamne ferește!) simfonică ci o muzică frumoasă. Spectacolul a fost susținut 80% de o formațiune de muzică lejeră din Moldova și de un recital Alifantis. Au fost recitate - urlate două poezii de Eminescu. A început cu câteva cântece culese de Cantemir - orientale. Pentru publicul cultivat din sală au fost proiectate câteva note despre Cantemir - absolut necesare. Spectacolul a fost la nivelul intelectual al invitaților. Iată o mare sărbătoare a culturii Române. Noi să fim sănătoși.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult