Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

În fiecare 15 ianuarie ne place să cităm din poeziile „poetului nepereche”, dar omitem să spunem că suntem țara cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor din UE

Mihai Eminescu - Constanta

Foto: Mel Longhurst / Zuma Press / Profimedia

Trist context creează cei care se înghesuie de Ziua Culturii Naționale să bată câmpii despre Mihai Eminescu doar pentru a aduna like-uri, capital electoral sau simpatie din partea adulatorilor fanatici.

- În fiecare 15 ianuarie ne place să cităm din poeziile „poetului nepereche” și să vorbim cu patos despre „valorile noastre culturale”. Însă omitem să spunem că suntem țara cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor din Uniunea Europeană.

- Guvernul României nu are niciun program consistent care să susțină consumul de cultură pe termen mediu și lung. Nu există viziune și strategie, iar problema nu este deloc de dată recentă.

- Bibliotecile, alea câte au mai rămas și mai ales din zona rurală, nu au acces la resurse financiare pentru a achiziționa un fond consistent de carte și pentru a deveni hub-uri de cunoaștere într-o lume tot mai digitalizată. În tot acest timp, manualele școlare sunt făcute „pe genunche”, vorba unui fost ministru al Educației, parcă cu scopul de a extermina pasiunea pentru artă și lectură [pe care școala ar trebui să i-o dezvolte unui tânăr].

 -Pe scurt, consumul cultural în România înregistrează an după an o scădere dramatică, care se datorează atât bugetului extrem de mic alocat culturii (1,3 miliarde lei pentru 2023), cât și lipsei unui echilibru al dezvoltării vieții culturale între mediul urban și rural, precum și condițiilor din ce în ce mai vitrege privind finanțarea și activitatea asociațiilor și fundațiilor culturale.

- Pe 15 ianuarie vorbim mult de marii artiști ai neamului, dar uităm să facem referire și la tinerii artiști care se chinuie al dracului de tare să aibă resurse ca să creeze, unii trăind la limita zilei de mâine tocmai pentru a-și susține creația artistică. Pentru această categorie de artiști, 15 ianuarie nu semnifică Ziua Națională a Culturii, ci doar o altă „zi de supraviețuire”.

- Dacă ar fi să ne raportăm sincer la ceea ce facem în prezent pentru sistemul cultural românesc, ziua de 15 ianuarie nu ar trebui să fie o așa mare [zi de bucurie], ci mai mult o zi a lucidității, care să ne permită să evaluăm în mod rațional și transparent rolul CULTURII în viața comunității și societății noastre, dar și modul în care atât mediul public, cât și cel privat pot susține dezvoltarea acesteia.

- Dacă vrem totuși să sărbătorim Ziua Culturii Naționale, ar trebui să o facem cu mai multă onestitate, cu mai multă decență și prin proiecte concrete, nu prin serbări împachetate în kitsch naționalist, unde se rostesc cuvinte goale ce nu fac decât să ne bulverseze și să ne urâțească și mai mult existența.

- Ar trebui să înțelegem că propaganda naționalistă nu face parte din ceea ce înseamnă Cultura și Patrimoniul Cultural, pentru că genul de manifestări de tipul „Eminescu este chipul… infinitului din noi” nu ne provoacă imaginația, nu ne intensifică simțurile și nu ne revoltă intelectual. La fel se întâmplă și cu promovarea [nonvalorilor culturale] care devin din ce în ce mai mult „modele inspiraționale” și „zeități” pentru mulți dintre conaționali.

- Ziua Culturii Naționale nu este despre a recita, a transcrie sau a scoate în evidență puținele versuri pe care le-ai citit de-a lungul vieții tale, nici despre a ține discursuri sterpe și lipsite de orice substanță. Ziua Culturii Naționale nu ar trebui să fie o zi poleită cu momente bogate în formă, dar profund lipsite de fond (blestemul lui Titu Maiorescu).

- Nu doar pe 15 ianuarie trebuie să ne aducem aminte că există cultură în țara asta. Cultura națională ar merita o atenție și o implicare mai mare din partea noastră (a tuturor) în toate cele 365 de zile ale anului. Ar merita să mergem mai mult la teatru, să citim mai mult, să consumăm mai multă cinematografie (nu telenovele create doar pentru aportul lor comercial), să ascultăm mai multă muzică (nu doar vibrații gălăgioase la microfon), să colindăm mai mult galeriile de artă și sculptură, să vizităm mai multe muzee și să stăm mai mult timp în fața unui tablou. Doar așa putem înțelege cultura. Doar așa putem să o sărbătorim!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am văzut în transmisie directă de la Opera din București spectacolul omagial pentru Ziua Culturii Române.În sală „primul”ministru, dl Ciolacu, miniștrii, parlamentari, invitați deci. Ministrul culturii a asigurat invitații că nu va fi un spectacol cu muzică cultă (Doamne ferește!) simfonică ci o muzică frumoasă. Spectacolul a fost susținut 80% de o formațiune de muzică lejeră din Moldova și de un recital Alifantis. Au fost recitate - urlate două poezii de Eminescu. A început cu câteva cântece culese de Cantemir - orientale. Pentru publicul cultivat din sală au fost proiectate câteva note despre Cantemir - absolut necesare. Spectacolul a fost la nivelul intelectual al invitaților. Iată o mare sărbătoare a culturii Române. Noi să fim sănătoși.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult