Foto Inquam Photos/George Călin
La începutul lui '89, când avea 18 ani, a fugit din România, a ajuns în Grecia, a cerșit la mese pentru a se întreține, iar în SUA avea să cunoască succesul muzical și apoi să devină milionar. Damian Drăghici, unul dintre cei mai apreciați artiști de muzică lăutărească din România, s-a născut într-o familie de cântăreți, moștenind talentul artistic. Crescut de bunici, după ce mama l-a părăsit pe când avea câteva luni, artistul a avut o copilărie cu multe lipsuri. La vârsta de 10 ani a învățat să cânte la nai, instrument care avea să îl consacre pe Damian Drăghici în lumea muzicii.
După ce un prieten fugit din țară i-a descris, pe un șervețel, traseul de trecere a graniței, Damian Drăghici a luat calea exilului. Se întâmpla cu câteva luni înainte de Revoluție. Întrebat de jurnalistul Florin Negruțiu, la emisiunea Scena Deschisă, de la Digi24, cum a avut curajul să facă acest pas nebunesc, Damian, care spune că nu vorbea bine românește la momentul respectiv, a mărturisit că își dorea cu ardoare să ajungă în America, fără să mai conteze altceva.
Fugea de comunism sau de sărăcie? „În momentul ăla eu credeam că fug de comunism. După aceea, mi-am dat seama că am fugit de sărăcie, apoi cred că mi-am dat seama că am fugit și de trib. (De comunitate?) Da, dar mi-am dat seama de asta mult mai târziu. (...) (Ce ai fi ajuns?) Nu cred că mai aveam discuția în ziua de astăzi”, a spus Damian Drăghici.
„La începutul anului 1989, îmi doream foarte mult să plec. M-am dus sus, mi-am luat naiul și am spus alor mei că plec la repetiție. Aveam 200 lei mi se pare și un ceas Pobeda”, descrie el. A luat trenul Timișoara - Drobeta Turnu Severin și apoi a urmat indicațiile de pe harta desenată pe șervețel de amicul său. Așa a ajuns în Iugoslavia. Aici a mers doar noaptea, pentru că ziua, dacă ar fi fost descoperit, ar fi fost trimis în România: „îi trimiteau înapoi pentru șase vagoane de grâu.”
După ce a ajuns la Salonic, în Grecia, Damian Drăghici a sunat acasă și a spus familiei sale că nu se mai află în țară.
În Grecia, a stat într-un lagăr și a cerut azil politic. Pentru că nu avea cunoștințe despre construcții sau alte domenii unde ar fi putut lucra, a început să cerșească: mergea și cânta la mese, pe terase, pentru a câștiga bani.
„La început câștigam câteva drahme, după care 1.000 de drahme, apoi 5.000 de drahme și după care țin minte că am avut o seară în care am câștigat 47.000 de drahme, care însemna 300 de dolari. A fost un miracol. Pe stradă a fost locul unde - e scris de la Dumnezeu asta - am cunoscut cei mai mari artiști greci (Haris Alexiou, Giorgos Dalaras), eu cântând la mese”, a povestit Damian Drăghici.
„Au fost cinci ani în Grecia, unde am cântat la bouzouki (...) O spun pentru cei care sunt tineri: mediul înconjurător, cei de lângă tine sunt foarte importanți. Toți băieții cu care colaboram în Grecia erau extrem de talentați și extrem de înfocați, înnebuniți după tot ce înseamnă jazz, muzică, conservatoare, școli de muzică din America. Și grupul meu de prieteni vorbea încontinuu despre Berklee College of Music, care este cea mai tare școală de muzică din lume. Mi-am dorit să ajung acolo”, a mărturisit Drăghici la emisiunea Scena Deschisă.
Pentru a strânge bani, și-a deschis un restaurant în Grecia, dar la scurt timp a dat faliment. Într-un final, în 1996, a dat examen pentru Berklee College of Music și a fost acceptat cu o bursă integrală în 1997. Avea 27 de ani.
La Berklee, Damian a studiat jazz performance și chiar jazz la nai. A fost susținut și îndrumat de profesori, inclusiv un profesor de jazz pentru saxofon care i-a arătat tehnici și abordări specifice. Cu toate că programul de licență dura de obicei patru ani, Damian Drăghici a reușit să îl finalizeze în doar un an, cu „Magna cum laude". Diploma sa, înrămată și agățată acum pe perete în studioul său din România, nu a folosit-o niciodată, spune el, dar această experiență l-a ajutat să își dezvolte o rețea de contacte și să cunoască muzicieni care i-au susținut evoluția în cariera sa artistică.
Damian Drăghici a povestit și despre o perioadă când, stabilit în Los Angeles, în ciuda succesului material și muzical pe care îl atinsese, a ajuns într-o stare de depresie. Care crede că a fost motivul? „Pentru că omul sărac crede că în momentul când o să aibă ce n-a avut, o să fie fericit. (...) (Și te îmbogățiseși?) „Da, casă, mașini, bani. (Erai milionar în dolari?) Da, aveam de toate. (Băiatul sărac ajuns milionar cade în depresie. Ce-ți lipsea?) Pentru că nu știa să fie fericit. (Păi și cum ai descoperit cum să fii fericit?) După ce te cauți!”, a spus Damian Drăghici.
Rugat să dea exemplu de un moment în care a fost cel mai fericit, artistul a vorbit de nașterea fiului său, Andrei. „Când s-a născut Andrei, 11 zile am plâns. Are patru ani și e un prinț. Îi mulțumesc Cristinei că mi-a oferit cel mai frumos cadou”, a mai spus Drăghici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
El a reusit - cu multa munca, talent, faptul ca a fost deschis sa cunoasca si sa invete permanent. A incercat multe, a esuat in multe, dar a reusit multe.
Multumim pentru interviu si exemplu. Viata lui a fost mult mai grea decat a altora: cu stigmatul tiganilor, ADHD, fara familie cu scoala sau care sa puna mare accent pe scoala ci doar pe muzica ca atata stiau, fara mama, in saracia si teroarea comunista, de la 18 ani pe picioarele lui (ca perna nu a avut multi ani). Greu, nu stiu cati astazi ar putea reusi la fel, si mai ales nu stim cati in situatia lui nu au ratat pe drumul ala....
Deci, în accepțiunea lăutarului de renume, a cânta = a cerși? Dacă asta crede despre arta lui, înseamnă că toată viața a fost un cerșetor (acum și cu diplomă).
Nu mi-a plăcut termenul "cerșit". Mulți artiști pornesc de jos, cântând în localuri mici sau prin cluburi. Și Pink Floyd au început cântând într-un club destul de mic și nu cred că au regretat perioada respectivă sau că au considerat asta cerșetorie. Face parte din circuitul ascensional.