Pentru un fost deținut, pentru un tânăr cu dizabilități sau unul care a abandonat școala, pentru o victimă a violenței domestice ori a unei adicții, găsirea și păstrarea unui loc de muncă reprezintă o provocare majoră. Pe de o parte pentru că unii dintre ei nu au lucrat niciodată și de multe ori le este greu să-și găsească motivația, iar pe de altă parte pentru că piața muncii se teme sau nu știe cum să îi integreze. De destinele unor astfel de oameni și de integrarea lor profesională se ocupă câteva ONG-uri, care construiesc în jurul nevoilor lor, dar și ale societății, așa-numitele afaceri sociale. Sunt însă prea puține, iar numărul celor care ar avea nevoie de astfel de programe, prea mare.
“Profitul” unor astfel de inițiative se măsoară în număr de beneficiari, iar actualul context pare că îl va diminua semnificativ, în condițiile în care veniturile unor astfel de organizații vin, în cea mai pare parte, din sponsorizările oferite de companiile private. Asociația Ateliere fără Frontiere încearcă însă să găsească soluții astfel încât cele 20 de persoane aflate în prezent în programul de inserție profesională, să-și continue parcursul atât de important pentru ele: în atelierul de croitorie se vor produce și măști, iar în același timp se va intensifica activitatea de colectare și recondiționare de calculatoare, care să ajungă la o parte dintre elevii care au nevoie de ele, mai ales în contextul închiderii școlilor. Pentru asta însă este nevoie de un răspuns rapid al companiilor.
“În prezent, persoanele care sunt la birou muncesc de acasă, dar în toate atelierele se lucrează pentru că avem comenzi care trebuie onorate. Iar în viitor, o să fie mai greu să găsim comenzi. Dar decomadată continuăm pentru că trebuie să îi susținem pe beneficiari. Chiar dacă e scump, pentru că valoarea produselor nu acoperă salariile, și trebuie să găsim în continuare sponsori ca să menținem proiectul”, spune Damien Thiery, CEO-ul AFF.
Ateliere fără frontiere (AFF) este o asociație non-profit pentru reintegrare profesională care derulează în prezent trei proiecte prin care sunt susținute 20 de persoane aflate în dificultate: atelierul Reconet, dedicat colectării, sortării și testării pentru reciclarea sau reutilizarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice, atelierul Remesh, unde bannerele și mesh-urile folosite pentru campaniile outdoor sunt transformate în sacoșe, genți, borsete și alte accesorii, și Ferma bio&co din Ciocănari, județul Dâmbovița, unde se produc fruncte și legume certificate bio livrate în circuit scurt, pe bază de abonament.
Un raport sumar al asociației arată că în cei 12 ani de activitate, prin Reconet au fost colectate 1.200 de tone de aparate electrice și electronice, iar 16.400 de calculatoare recondiționate au ajuns în școli, dintre care 2.500 numai anul trecut. Atelierul Remesh, deschis în 2011, a manufacturat aproape 60.000 de produse din materiale publicitare, iar de la fermă au plecat, în primii trei ani de funcționare, aproape 10.000 de coșuri de legume.
Dincolo de componenta “verde” a proiectelor AFF, se află însă componenta socială, umană. Până acum peste 250 de persoane au fost integrate în programul de inserție profesională de 2 ani, iar mai mult de jumătate dintre aceștia și-au găsit ulterior un loc de muncă.
“Aici am oameni care știu că mă ascultă fără să mă judece”
Andreea are 24 ani și a absolvit 8 clase. Abandonată de mamă și crescută de bunici, pe care a trebuit apoi să-i îngrijească, a ajuns în atelierul Remesh în urmă cu 8 luni, la recomandarea Agenției de Ocupare a Forței de Muncă. AFF colaborează cu mai multe ONG-uri și instituții ale statului pentru identificarea beneficiarilor care să intre în programele de inserție profesională.
“La început mi-a fost greu. Nu știam nimic de croitorie. Nu știam să cos la mașină. Mi-a fost greu o lună, două până m-am acomodat. Prima dată am tăiat material, l-am spălat, apoi am început să tai ațele și tot așa. Aici am oameni care știu că mă ascultă fără să mă judece. Și dacă mai greșesc, îmi explică și mai încerc o dată”, spune Andreea.
Andreea a fost selectată pentru că, tânără fiind, are potențial să își dezvolte abilități și competențe care să o ajute apoi să își găsească un loc de muncă. Toți cei care sunt angajați în cadrul Ateliere fără frontiere sunt selectați pe baza unui interviu, după recomandările venite din partea partenerilor ONG-ului.
“La primul interviu testăm motivația, trebuie să vedem că există dorința de schimbare, și capacitatea de muncă. Apoi, într-un al doilea interviu, evaluăm nevoile și stabilim obiectivele”, explică Gema, unul dintre cei doi consilieri de inserție ai asociației, care subliniază că familia, acolo unde există și se implică, are un rol crucial în materializarea planului de obiective stabilit pentru fiecare persoană care intră în program.
“Au fost cazuri în care au renunțat și pentru 50 de lei în plus la salariu”
Odată acceptați, beneficiarii parcurg un stagiu de 2 luni de adaptare. “Nu au targeturi. Nu trebuie să dea un anumit randament. Trebuie doar să se obișnuiască cu mediul de lucru. În perioada asta putem să evaluăm și ce competențe au, pentru ce departament sunt mai potriviți. Avem atelier de dezmembrare, unde intră cam toată lumea când vine, de recondiționare, unde e nevoie de niște competențe. După cele două luni, facem o evaluare, discutăm și cu beneficiarul ce își dorește, unde vrea să ajungă. Și atunci se stabilesc și obiectivele”, explică Ovidiu, șeful de echipă de la Reconect, căruia momentele cele mai dificile i se pare cele în care unii dintre beneficiari renunță pe parcurs. Pentru că sunt și astfel de situații.
“Toți zic că vor să se schimbe, dar în momentul în care încep să depună efort și văd că e greu, avem răspunsuri diferite. Unii vor să se sustragă, alții vor să facă progrese. Și atunci trebuie să muncim cu ei și să îi motivăm. În plus, nu sunt obișnuiți să facă sistematic lucrurile, să aștepte să se întâmple lucrurile. Din cei care vin rămân cam jumătate. Nu înțeleg valoarea adăugată a unui parcurs de inserție socio-profesională. Au fost cazuri în care au renunțat și pentru 50 de lei în plus la salariu.”, explică Gema, unul dintre cei doi consilieri de inserție.
Cei care intră în programul de inserție beneficiază și de asistența unui psihoterapeut, pentru că au istorii de viață complicate și, pe lângă formarea de abilități profesionale și sociale, trebuie ajutați să își gestioneze furia, supărările, să renunțe la obiceiul de a se victimiza și să își construiască încrederea în sine.
Cei care înțeleg beneficiile unui astfel de program și îl parcurg până la final, timp de 2-3 ani, în ciuda faptului că sunt plătiți cu salariul minim pe economie și ar putea obține acești bani poate mult mai ușor, sunt consiliați și mai departe și ajutați chiar să își găsească un loc de muncă, în special în cadrul companiilor care susțin AFF.
CEO AFF: “Este logic ca orice stat să subvenționeze astfel de proiecte. În România, încă nu am ajuns aici”
Damien Thiery a venit la conducerea AFF în toamna anului trecut, după ce a lucrat în sectorul privat din Franța, Marea Britanie și România, și spune că acum își găsește motivația în faptul că face „ceva care are mai mult sens pentru noi toți, atât pe partea socială, cât și pe cea de protejare a mediului”.
Ateliere fără Frontiere a implementat sistemul care funcționează și în Franța, însă cu o diferență majoră: lipsa sprijinului acordat de stat.
“În Franța și, în general, în Europa de Vest, astfel de initiative sunt sprijinite de stat între 50 și 70%. În Franța, sunt 145.000 de beneficiari pentru care s-a alocat un miliard de euro. În România, sunt 100 de beneficiari, în condițiile în care numărul celor care ar putea beneficia de astfel de programe trece de 200.000. Noi transformăm un contributor pasiv într-unul activ. Pentru că din prima zi în care vine la noi, noi plătim contribuțiile la stat. Astfel, este logic pentru orice stat să subvenționeze astfel de proiecte. În România, încă nu am ajuns aici”, spune directorul AFF.
Pentru anul acesta, AFF estimează venituri de 1 milion de euro, dintre care 120.000 euro reprezintă subvenții publice europene și din Norvegia, 400.000 de euro ar trebui generați de activitatea economică a celor trei proiecte, iar restul de 470.000 de euro din sponsorizări, în special din redirecționarea a 20% a impozitului pe profit al companiilor, dar și de la fundații din Franța și alte țări.
Planurile viitoare vizează extinderea activității de colectare de DEEE-uri în Cluj și Timișoara, tocmai pentru a mări capacitatea Reconect de a dota școlile cu calculatoare. Pentru ferma bio&co, este planificată reluarea activității de colectare a fructelor și legumelor care nu mai pot fi comercializate în supermarketurile Carrefour, pentru a fi sortate în vederea valorificării lor. Cele care mai pot fi încă consumate ajung în centrele de asistență socială, în vreme ce fructele și legumele necomestibile sunt transformate în compost, utilizat pentru fertilizarea solului de la fermă sau dat către comercializare.
Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.