Foto: AA/ABACA/ Abaca Press/ Profimedia
“Conchidem că suntem definiți de adaptabilitate, rațiune și competiție?” a fost întrebarea pe care mi-a pus-o într-unul din comentarii editoarea cărţii la revizuirea manuscrisului făcută tocmai vinerea trecută. Mi-am permis să răspund maliţios că am un mare dubiu în ce priveşte raţiunea.
Am participat la multe negocieri, de felurite tipuri. Şi nu îmi amintesc ca doar nişte calcule economice să fi determinat vreodată părţile să îşi pună semnătura pe un acord. Întotdeauna a fost nevoie şi de persuasiune, de argumente subiective, de apel la sentimente, chiar de un context favorabil (să nu spun “pară mălăiaţă…”) pentru a găsi acea cale de mijloc care să transforme doi posibili duşmani în părţi ale unei tranzacţii, ale unei înţelegeri, dacă vreţi.
Văd în jur oameni stupefiaţi că măreaţa Americă a fost sedusă iarăşi de Trump. Că femeile cărora republicanii le-au interzis dreptul la avort nu s-au bulucit la urne pentru a-i da peste bot pentru a şi-l recupera
Nu îmi permit să analizez motivele care au determinat o ţară în care nu am pus piciorul să îşi aleagă un preşedinte şi nu altul. Observ doar că, în spatele criticilor (“americanii au votat cu burta”, “americanii au votat în necunoştinţă de cauză” etc etc) care cred că înţeleg mai bine “sufletul unui popor”, se ascunde un singur reproş: americanii nu au votat raţional. Şi, cam toţi, sunt miraţi, chiar şocaţi, să descopere că, în spatele unor alegeri stă şi altceva decât matematica, logica sau economia.
Din păcate, o parte dintre noi, trăind într-o bulă calmă, prosperă şi încântată de pseudo-creaţii dogmatice donquijotești, ne construim raţionamente seducătoare despre cum trebuie să fie lumea. Bineînţeles, perfectă, cum altfel? În jurul nostru oamenii nu îşi mai dau în cap unul altuia, nimeni nu mai râvneşte la ceva din curtea vecinului, am terminat cu războaiele, cu habotnicismul, chiar şi cu istoria (la ce bun să mai avem una?). Am descoperit nu doar că religia este opium pentru popor, ci tot ceea ce nu e 100% raţional e un drog. Bineînţeles, nici ideologiile astea mai noi, care încearcă să şteargă istoria şi identitatea colectivă nu prea au nici ele nimic de-a face cu raţiunea, însă nu vor observa asta tocmai falşii lor profeţi.
După o perioadă în care ne-am îmbătat cu apă rece că suntem conduşi colectiv de raţiune, a venit vremea să ne trezim. De-a lungul istoriei, de când specia homo sapiens face umbră pământului, adaptabilitatea şi competiţia au fost cele care au asigurat progresul societăţii şi supravieţuirea indivizilor. Chiar dacă prosperitatea recentă a asigurat şanse şi celor mai puţin binecuvântaţi genetic cu aceste caracteristici nu înseamnă că, atunci când trebuie să îl alegem pe cel chemat să conducă haita, îi vom da sceptrul bătrânului înţelept şi nu războinicului care îşi provoacă soarta şi ne face să ne identificăm cu el.
Denumirea “dictator” nu mai stârneşte de ceva vreme oprobriul public. E de mirare? Cred că nu, iar istoria ne dă nenumărate exemple. Cât urau la început romanii autoritarismele şi cât de simplu le-a fost unor “cezari” veniţi după o perioadă de prosperitate şi “uitare” a abuzurilor anterioare să îşi impună voinţa în mod discreţionar. Augustus voia să pară un umil principe în vreme ce contemporanii îi ridicau altare şi-i aduceau jertfe ca unui zeu.
În sinea noastră, prea mulţi visăm să avem întotdeauna dreptate, să putem da oricând ordine şi nu rugâminţi, să avem tot ceea ce ne dorim şi să nu dăm nimic în schimb, să nu pierdem vremea cu dezbateri, să facem ceea ce ştim, nu să ascultăm de alţii.
Oare nu aţi auzit de atâtea ori că democraţia costă? Vom vedea curând cât costă o lume populată cu dictatori demenţi. Dar dacă vă aşteptaţi să se schimbe ceva curând fiindcă oamenii vor face asemenea calcule economice când vor fi chemaţi să decidă într-un fel sau altul înseamnă că am pierdut şi eu scriind, aţi pierdut şi dumneavoastră citind aceste rânduri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Lol la lecția de istorie romană. Mi-a mai făcut un taximetrist odată educație de istorie din filmele lui Sergiu Nicolaescu.
Urmaresti doar foxnews ? sau youtube pro Trump, nu?
"În jurul nostru oamenii nu îşi mai dau în cap unul altuia, nimeni nu mai râvneşte la ceva din curtea vecinului, am terminat cu războaiele", este o premisă falsă.
E suficient să ne uităm la Ucraina..
Americanii (că de ei e vorba) au un cult pentru infractori. Istoria lor (scurtă totuși..) e garnisită cu tot felul de eroi cu pușcociul într-o mână și sticla de whiskey în cealaltă.. Violența (inclusiv cea de limbaj), e un specific american..
Nici nu e de mirare că un ins cu patru procese pe rol, unul care a incitat la asediul Capitoliului, a fost preferat în dauna bunului simț și a comportamentului civilizat.
De altfel mai peste tot în lume conectarea masivă la rețele sociale, e speculată cu un succes îngrijorâtor de tot felul de șmecheri populiști care vând iluzii unei mase de manevră care ușor-ușor surclasează numeric elita progresistă, cea care a asigurat până la un moment dat evoluția societății umane.
Democrația este în impas. Turma riscă se îndrepte spre prăpastie..
Observația dumneavoastră e foarte corectă: lumea în care trăim nu e nici pe departe așa cum ar trebui să fie. Problema apare în momentul când trebuie să definim „trebuitul” ăsta. Și de-aici încep discuțiile contradictorii...
Teme de contrazicere se găsesc câtă frunză și iarbă și cred că ar fi grav dacă toți membrii unei comunități (sau societăți, sau națiuni, spuneți-i cum doriți) ar fi de aceași părere. Democrația a fost „inventată” pentru a găsi numitorul comun între stăpân și slugă, ceea ce e o utopie. Încă din preistorie cel cu grota mai mare și cu bâta mai noduroasă a avut câștig de cauză.
Ne risipim energiile în amănunte și pierdem din vedere esența: în „mod democratic” am construit realitatea în care trăim. Ne place să credem că avem „puterea” dată de vot și că evoluția societății umane depinde de „turmă”, când de fapt suntem doar niște furnici disperate să-și apere o trăire neglijabilă, în virtutea instinctului de conservare...
El susține că un stat ideal e construit pe ierarhii clare, în care fiecare individ se ocupă cu ceea ce i se potrivește.
Pentru el, democrația era una din formele degenerate (imperfecte) ale statului ideal, pentru că încurajează ignoranța, egalitarismul și alegerea capricioasă a conducătorilor.
Și parcă ce se întâmplă în prezent îi cam dă dreptate.
Bine, la fel de degenarate erau considerate oligarhia (conducerea de către bogați..), timocrația (conducerea de către militari), sau despotismul (conducere de dragul propriei măriri = dictatura)
N-o să ne imaginăm acum că unul de teapa lui Trump ar da doi bani pe ce credea Platon acum mai bine de două mii de ani (și nu numai Trump..)
De altfel însuși Platon susținea că acel stat ideal nu poate exista în lumea noastră fizică, imperfectă prin definiție. Lumea ideilor era în opinia lui cea perfectă. O lume inaccesibilă nouă, celor care suntem loviți de Mitul Peșterii..
Până una alta America a plătit majoritatea notelor de plată pentru toate ideile crețe ale lumii, acum când a ajuns să se uite în buzunarele-i goale este făcută cu ou și cu oțet.
Ce e mai trist e că nu există nici un fel de strategie post-America, nici la noi și nici în Europa în general, cu excepția Poloniei nici un alt stat european nu s-a pregătit să fie pe picioarele proprii.
Și tare îmi e că pierduți în înfierarea americanilor "cu sfântă mânie proletară" europenii vor face în continuare fix ce fac în ultimele decenii: se vor împușca artistic în picioare găsind noi moduri de a lăuda "arta nobilă a împușcatului în picior și meritele incontestabile ale glonțului"!
Cât despre avort, dacă ne uitam la statistici, în top 3 este Rusia, urmata de unele țări din America latină. SUA au un număr extraordinar de mic de avorturi, dacă raportam la populația foarte mare. Explicația ar fi aceea ca acolo s-a reușit construirea unei culturi pro viață, aspect la care au contribuit mult și cultele creștine. Eu rămân uimita, când ma uit la unele emisiuni despre acest subiect (fie pro, fie contra), văzând mii de comentarii copleșitor anti avort. La noi, dacă îți arunci o privire pe comentarii, ele sunt majoritar pro avort. Deci acolo e o mentalitate generalizata pro viata. Iar multe comentarii și marturii impresionează foarte mult. De ex, foarte multe femei cu sarcini în adolescenta care au rezistat presiunilor familiei și care spun ca în prezent sunt fericite în căsnicie, profesie și au și un copil pe care îl iubesc enorm. Sau mărturia unui medic înaintea congresului. El a făcut multe avorturi. Arată mai întâi cum sfasia cu cleștele membru cu membru al copilului. Avea grija sa pună pe masa toate părțile corpului, altfel mama făcea septicemie, dacă ii lasă ceva înăuntru. Apoi spune ca el și soția nu puteau avea copii. Au adoptat o fetiță. Apoi femeia a rămas însărcinată natural și a născut un băiat. Când fetița adoptata avea 6 ani, a fost rănită într un accident. I-a murit doctorului în brațe, în ambulanta. De atunci el nu a mai făcut avorturi.
pro viata my ass. Pro viata de la iubitorii de arme si pedepsei cu moartea.
si nevegetarieni.
si nesustinatori prin bani ale orfelinatelor. si sustin interzicerea educatiei sexuale.
cult crestin : yeah. right. ala pupator de moaste.
p.s. nu-ti schimba cariera pe cea de poet.
Apoi cu ce ești mai bun dacă ești vegetarian față de un carnivor? Dacă omori o varză ca să o mănânci, este mai bine decât dacă omori un iepure?
Iar educația aia sexuală de care zici, nu prea cred că era cea clasică, că de acolo pleacă o serie de probleme.
se pare ca e o problema uriasa daca cineva mananca carne, aceeasi categorie cu cei care nu sustin avortul. nu stiam ca in viziunea ta se fac burgeri din copiii avortati.
sistemul american e mult mai bun decat alte sistem europene mai sociale de orfelinate.
also, vezi ca majoritatea sunt protestanti, neo protestati sau catolici, nu au apucaturile tale de cult.
si vezi ca in sua daca cineva aare chef sa faca avort intr-un stat unde nu e 100% legal are de mers 2-3 ore cu masina in orice directie si da de o clinica unde face avort de cate ori vrea ea. toti au masini, bezina nu e chiar asa scumpa si au libertatea de a merge unde au chef.
dar da, mai spune alte aberatii vazute
desi cred ca e prea tirziu
Sunt un „carnivor” amator de fripturi. Nu mă deranjează că prietenul meu „vegetarian” preferă ardeiul la grătar, dar mă supără „propaganda” care încearcă să demonstreze că sunt un „criminal” când tai porcul de Crăciun...