Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

De unde începem să îi învățăm pe copii că trebuie să pună hârtia la hârtie, plasticul la plastic, cotorul de măr în coșul cu gunoi menajer

reciclare - copil

Foto: halyna romaniv / Alamy / Alamy / Profimedia

Cel mai folosit material în casă este hârtia cu derivatele sale - carton, alimentară, ziar, velină, satinată, scrisoare, vedere, de la ANAF sau ambalaje de la cumpărături, bonuri, pungi, chitanțe, reviste, caiete, cărți (da, mai sunt case în care găsești cărți), de la jucării sau de la salam, casa noastră este plină de hârtie. Știu familii care nu se despart de cutiile în care au cumpărat fierul de călcat sau mașina de făcut pâine și le țin pline de praf pe balcon.. Ba chiar și Poșta Română într-o vreme nu se putea dezbăra de imprimantele cu ace zgârietoare pe nervi decât dacă le puteau returna furnizorului în cutiile lor originale (după mai bine de 15 ani..). Nu cred că mă hazardez când spun că nu avem o obișnuință a reciclării. Pentru cei care stau în București în sectoarele 1 sau 2 știu cât de greu s-a ajuns la un minim sistem de colectare diferențiată care mai mult nu funcționează. Sunt, e adevărat, alte sectoare unde funcționează și alte orașe din țară unde merge bine de câțiva ani acest fel nou de a arunca resturile pe care le consumăm acasă. Dar pe ansamblu nici bunicii, nici părinții, nici noi nu avem o cultură a colectării diferențiate a materialelor pe care le folosim în traiul zilnic sau unde muncim.

Și atunci cum să îi învățăm pe cei mici că trebuie să pună hârtia la hârtie, plasticul la plastic, cotorul de măr în coșul cu gunoi menajer, sticluța de suc în cutia pentru sticlă și metal, iar dacă au de aruncat vreo jucărie atât de uzată că nu o poate folosi și surioara cea mică atunci există și pentru asta un container? Cum să îi învățăm ceva ce noi nu știm? De unde începem? Mai ales că cei mici - între 5 și 10 ani - nu prea primesc responsabilitatea să ducă ei gunoiul, așa că nu au tangență cu această operațiune domestică de care nimeni în familie nu poate fi îndrăgostit. Chestii practice pe care le poate face copilul tău acasă ca să învețe să recicleze hârtie:

1. Primim acasă în poștă o mulțime de pliante, reviste de la magazine, notificări sau reclame de care nu avem nevoie. Fă o cutie în casă și în loc să le arunci tu, pretinde că vă jucați de-a poștașul și roagă-l pe copilul tău să ducă maculatura la cutia colectoare. Poți să-i dai și o șapcă roșie, dacă asta îi place.

2. Sau vă puteți juca baschet - transformă cutia colectoare de hârtii în coș de baschet și aruncați pe rând maculatura la coș, ca și când ar fi un meci de baschet.. cine câștigă primește ceva bun.

3. Alegeți împreună câteva cutii colorate și învață-l pe copil cum să recicleze hârtia, creioanele sau ambalajele la el/ea în cameră. Se găsesc pe site multe opțiuni și puteți face asta împreună. Apoi, de câte ori aduce cutiile la locul unde colectează întreaga familie fă în așa fel încât să știe că apreciezi.

4. Arată-i ce faci și cum când arunci în cutiile colectoare și spune-i de ce o faci. Dar nu folosi explicațiile activistului de mediu, ci ia din cartea lui/ei cu animale și păduri și explică-i de ce animalele și parcul preferat sunt în primejdie fiindcă oamenii consumă și aruncă aiurea.

5. Jucați un joc împreună în care să găsiți prin casă toate hârtiile ascunse sau nefolositoare care pot fi reciclate. Un fel de v-ați ascunselea cu hârtia.

6. Desenați sau scrieți ciornele temelor doar pe hârtie deja folosită. Păstrați hârtia bună pentru o scrisoare către bunica singură.

Da, sigur, școala are un rol. Și prietenii copiilor tăi au un rol. Și bunicii și televizorul și insta. Treaba e că acest obicei sănătos de a recicla hârtie trebuie învățat ca să devină o obișnuință. Hârtia e prețioasă, demult se purtau războaie pentru ea. Dispar multe păduri minunate ca să învelim burgerul pe care îl devorăm absenți în 5 minute, după care aruncăm nepăsători hârtia la gunoi cu resturile de fries. Copilul nostru poate mai bine decât noi. Și asta, paradoxal, numai un părinte poate face.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "[...] aruncăm nepăsători hârtia la gunoi cu resturile de fries [...]"
    Hârtia contaminată (în cazul de față cu ulei/grăsime) nu poate fi reciclată și trebuie aruncată, mai mult sau mai puțin nepăsător, la fracția numită "gunoi menajer" - ceea ce arată că nu ați învățat de nota 10 lecția colectării selective, dar ați început deja să dați lecții pentru cei mici.
    În plus, autoritățile nu par deloc interesate de colectarea selectivă a deșeurilor. Prin asta înțeleg: 1 – autoritățile nu au informat corespunzător populația cu privire la reciclarea corectă; 2 - autoritățile nu au creat infrastructura pentru colectare selectivă a deșeurilor (tomberoane și utilaje care să preia diferențiat diversele tipuri de deșeuri reciclabile); 3 - autoritățile nu cointeresează material cetățenii, care, în mod natural, în marea lor majoritate, nu fac nimic moca, din prea marea lor responsabilitate pentru mediu.
    • Like 0
  • Problema mare cu deseurile in Romania nu e la oameni, ci la autoritati. Mai precis, nu exita facilitati pentru reciclare. Unde sunt topite bidoanele ("sticlele de plastic") si refolosit plasticul in Romania? Are Romania suficienta industrie care produce bunuri din mase platice provenite din deseuri retopite? La fel si cu sticla. Metalele sunt refolosite (de aia auzi "Feare vechi looom") si cam atat (daca ar fi fabrici ce ar avea nevoie de plastic vechi, ai auzi "plastice vechi loom"). Degeaba colectezi gunoiul selectiv cand masina primariei vine si varsa totul in acelasi container pe care il duce la aceiasi groapa de gunoi.
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult