Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De câteva luni își caută job, aplică, dar nu primesc niciun răspuns. Cei cărora 2020 nu le-a adus nimic bun

Corporatist fără job

Foto: Guliver Getty Images

Sunt puține situațiile și puțini oamenii care pot spune că 2020 a fost un an bun. Nu vorbesc aici despre lucrurile bune care ți se întâmplă, la nivel personal, dincolo și independent de tot ce e în afara casei. Ci despre cum și-a pus perioada asta, cu tot contextul ei economic și social, amprenta asupra noastră. Despre locurile în care muncim, despre locurile în care nu mai muncim, dar pe care încercăm să le înlocuim, despre salariile pe care le câștigăm, despre incertitudine și schimbări pe care, oricât de optimiști am fi, pur și simplu nu le putem evalua ca fiind bune. Am făcut recent un studiu de piață, despre cum a fost ultima jumătate de an pentru românii care au încercat să se angajeze. A fost oricum numai simplu nu. Nu doar pentru că au fost perioade grele (unii le-au depășit, alții încă se luptă să treacă peste ele), ci și pentru că (mai ales pentru că) nimic bun pare sa nu fi ieșit din asta.

Trei lucruri mi s-au părut foarte importante la concluziile acestei cercetări pentru că ele se vor transforma rapid în niște mantre care vor rămâne pe piața muncii pentru mult timp. Acum se luptă cu ele cei care vor un loc de muncă. După ce lucrurile se vor mai calma, lupta va rămâne a angajatorilor. 

Prima este legată de cum se simt astăzi cei care încearcă să se angajeze de o lună, două, trei, o jumătate de an. Nu îi doare că a scăzut numărul de joburi din piață, ci faptul că simt că nu mai au voce. Aplică, dar nu primesc niciun răspuns înapoi. Nici că se potrivesc, nici că nu se potrivesc, nici că vor fi luați în calcul în viitor, nici că să nu mai aplice vreodată acolo. Așteaptă zile și săptămâni la rând un feedback care nu vine. Asta este o discuție veche pe piața muncii și e drept că, acum, angajatorii au anumite circumstanțe atenuante, în condițiile în care primesc și mii de CV-uri pentru un singur job. E greu și doar să te uiți peste toate. Însă există soluții. Acolo unde omul este depășit, intră în joc automatizarea și trebuie folosită pentru că este de o mie de ori mai personală decât lipsa unui răspuns. Istoria nu foarte îndepărtată ne arată că oamenii nu uită și mai ales nu uită greul. Tot ce absorb acum ca experiență negativă se va transforma mai târziu într-o ștampilă pe care o pun angajatorilor.

O altă concluzie interesantă este legată de compromisurile pe care sunt dispuși românii să le facă acum. Nu e nicio surpriză (din păcate) că vedem un număr mare de oameni care au acceptat salarii mai mici decât ar accepta în mod normal sau că s-au angajat pe o poziție sub nivelul lor de experiență. Nu o fac din plăcere, ci pentru că au de plătit rate pentru casa în care stau, pentru că au copii pe care trebuie să-i întrețină, pentru că viața lor, așa cum și-au construit-o, implică obligații financiare la care nu pot renunța de pe o zi pe alta. Și, atunci, acceptă, chiar și temporar, orice ofertă care pune pâinea pe masă.

Surpriza însă a fost că această criză a reușit să pornească o mobilizare de care candidații cred sincer că aveau nevoie. Și aici mă refer la numărul de oameni care au decis că e momentul să o ia de la zero în alt domeniu, dacă altfel nu se mai poate. Să se uite în piață, să vadă ce merge și ce nu și să facă reconversie. Aici, România nu a stat niciodată foarte bine. Am fost mult timp destul de conservatori pe piața muncii – foarte greu acceptam să plecăm și să lucrăm în alt oraș, să ne re-specializăm și să intrăm cu capul înainte într-o zonă complet nouă (poate mai ofertantă, dar care avea povara noului, de care ne temem atât de mult). La fel cum și companiile au fost ani la rând reticente la ideea de work from home. Din fericire, în acest moment, piața oferă suficient de multe opțiuni de reconversie. Sunt școli mai mari sau mai mici, academii pe diverse arii de specializare, s-au deschis în toată țara și se adresează oricărui tip de candidat – și celor foarte tineri, și specialiștilor, și celor fără studii superioare. Soluții există, nu perfecte, dar perfectibile pentru că, fără un mecanism de finanțare sau co-finanțare, multe sunt inaccesibile celor care ar fi dispuși să facă acest pas.

Am lăsat pentru final concluzia cea mai sumbră a acestui studiu, anume că pentru mai bine de jumătate dintre respondenți anul acesta nu a adus nimic bun, cel puțin profesional. Atunci când nu ai job și pare că bați la porți închise când îl cauți, atunci când te vezi nevoit să-ți recalculezi viața și să o recalibrezi la un salariu mai mic sau când planurile ți-au fost date peste cap e greu să vezi vreo parte bună. La fel de greu e și să-i spui unui om care nu are job din martie că realitatea nu e atât de neagră, că au reînceput angajările sau că sunt joburi în piață. Pentru că, până nu-și găsește, nu te crede.

Dar adevărul e că piața trece prin niște schimbări ciclice. Azi, balanța atârnă mai greu la angajatori. În câteva luni, într-un an, va atârna din nou mai greu la candidați și la angajați. Ce e important de înțeles pentru toată lumea e că perioada asta grea pentru toți va fi trecut degeaba dacă nu ne vom fi luat fiecare lecțiile necesare din ea: să avem curaj ieșim din zona noastră „călduță” atunci când nu ne mai oferă nimic, să nu exploatăm dincolo de limitele decenței o situație care doar temporar va fi în favoarea noastră și să fim mereu cu un ochi în viitor, nu doar agățați de un prezent confortabil. Din tot ce s-a întâmplat în ultimele 8 luni, doar cei agili au căzut în picioare. Și candidați, și companii. Măcar lecțiile să fie un lucru bun cu care să rămânem la final. Nu se știe când vom mai avea nevoie de ele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este exact situatia in care ma aflu. Am 50 de ani si studii superioare.Trimit cv pentru diverse posturi, dar nici macar nu sunt invitat la o discutie, Varsta este factorul principal.
    • Like 0
  • Da, articolul reflecta foarte bine ceea ce se intampla acum pe piata muncii. Sunt convinsa ca greselile de acum ale unor angajatori se vor repercurta intr-un brand de angajator "cu fisuri".
    Referitor la aplicatii, si mai rau mi se pare cand nu se mai primeste niciun feedback dupa ce deja a avut loc un interviu...si mai ales cand s-a si promis sa se revina.
    • Like 0
  • sunt intr-o alta tara: in martie un proprietar de cafenea s-a trezit cu shandramaua inchisa. A profitat si luat un meserias si impreuna renovat terasa si pus gresie. Apoi si in bucatarie a schimbat gresie, Apoi au amenajat si la restaurantul unor prieteni. Peste vara s-au deschis si a avut incasari sa acopere cheltuielile, acum e iar tot inchis: el pune gresie si faiantza.
    In bloc la noi un student s-a oferit sa faca cumparaturi la cei ce nu pot. Tariful lui e 10 euro-sper ca imi aduc aminte bine (aici livrarile de la supermarket nu sunt ceva intalnit).
    O vecina inginer, in shomaj, a cusut masti pana i s-a acrit de ele :). Nu e bogata dar nu a stat degeaba. O alta face babysitting pt ca nu toate cresele si gradinitele si scolile sunt deschise.
    Pe grupul de freelanceri e o sendwich-arie, din zona de birouri, ce a extins zona de livrari si luat niste biciclisti si livreaza si acasa, si propunea la ceilalti freelanceri spatiul propriu, GRATUIT, cu conditii covid respectate, pt mici activitati de weekend cu maxim 5 persoane. Conditia daca e sa consume, sa consume bauturile de la ei.
    Unii sunt dinamici si deschisi la orice fel de munca. Altii la vaicarit. Noi ne-am blocat cheltuielile in martie, de frica, alti oameni au vazut oportunitati - diferenta educationala si culturala (olandezii sunt dati dracului, parol, astia sunt cei mai dinamici din cati am cunoscut).
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult