Foto: Facebook Liviu Dragnea
Știu că sunt o grămadă de lucruri negative legate de politică și de partidele politice, mai ales în contextul actual.
Ce ar fi să încercăm să vedem și o parte bună, să învățăm ceva din ce se întâmplă? Să lăsăm preferințele politice la o parte și să ne uităm la ce s-a întâmplat în campania din noiembrie-decembrie 2016 într-un mod detașat. Să vedem ce am putea noi, ca antreprenori sau oameni de marketing, să învățăm din aceasta.
Menționez că, în acest articol, voi face foarte multe simplificări de genul „partidul X a reușit”, „partidul Y a fost sub așteptări” sau voi presupune care a fost intenția unui actor politic sau altul. Folosesc campania politică doar ca exemplu, pentru a arăta ce ar trebui (sau nu) să facem noi în afacerile noastre. Să începem, deci.
1. Dacă nu te scoți tu din business, te va scoate altcineva.
E foarte interesant cum, dacă te uiți la eșichierul politic din 2016, dreapta era fărâmițată în multe partide mai mult sau mai puțin mici, pe când stânga era dominată de PSD.
Cum e posibil ca într-o țară cu o puternică cultură socialistă să fie un singur partid de stânga? Ei bine, de-a lungul timpului, cei de la PSD „au avut norocul” ca printre competitorii lor pe partea stângă să fie doar persoane sau partide prietenoase. Acestea au obținut votul persoanelor care nu ar fi votat cu partidele de dreapta, dar nici cu PSD.
Astfel alte partide competitoare, dar neprietenoase cu PSD, nu au putut atinge pragurile electorale.
De exemplu, îmi aduc aminte că în acea campanie am auzit cunoscuți spunând lucruri de genul „eu nici în lucrul capului nu o să votez cu PSD, dar votez cu ALDE”. Da, știu, teoretic ALDE nu e de stânga, dar sincer cred că de acest mod de împărțire a partidelor politice mai țin doar specialiștii în domeniu. Votanților nu le prea pasă (revin la această idee la punctul 3 de mai jos).
În trecut, UNPR a jucat același rol. În plus, aceste partide pot susține opinii tranșante, cu care PSD nu ar putea fi de acord în mod „oficial”, dar cu care are o legătură ombilicală.
Această lecție, prin care PSD a reușit să-și creeze o federație de sateliți pentru a-și conserva poziția dominantă în piață, este una crucială și în business.
Dacă ne uităm la contextul actual, când companii care acum câțiva ani valorau zeci de miliarde de dolari, azi sunt scoase din business sau cumpărate de foști competitori, nu putem să nu ne îngrijorăm. Yahoo! care în mania bulei dotcom era evaluat undeva la 100 miliarde de $, a fost cumpărat acum câțiva ani pentru doar 5 miliarde de dolari. Acesta nu a reușit să țină pasul cu alte companii gen Facebook sau Google (pe care a încercat să le cumpere la un moment dat).
Ce putem face într-o astfel de situație?
Răspunsul vine de la Geoffrey Moore, autorul celebrei cărți „Crossing the Chasm”. Acesta arată cum, de-a lungul istoriei, companiile consacrate au fost scoase din business de către alte companii cu o creștere rapidă, care nici măcar nu erau văzute drept competitori direcți pentru o perioadă bună de timp.
Moore spune că singurul mod în care o companie poate face față acestor schimbări este prin a-și crea propria competiție din interior. Acesta recomandă în mod ideal stabilirea unor echipe în afara companiei care să creeze produse/servicii concurente folosindu-se de noile tehnologii și oportunități.
Acesta spune că acestea trebuie să fie ca niște proiecte antreprenoriale de sine stătătoare, ce se află în afara controlului birocrației interne.
Deci, în loc să ignorăm tehnologiile emergente sau competitorii mai mici și „insignifianți”, ar trebui să construim o fortăreață în jurul afacerii noastre, prin crearea unor echipe independente care să lucreze la produse/servicii concurente afacerii principale și care să împiedice dezvoltarea competiției.
2. Mediul digital este cel mai bun mod pentru o creștere rapidă.
Cu un an înainte de ultimele alegeri locale, USR (Uniunea Salvați România) nici măcar nu exista. Dar varianta sa de pe atunci, Uniunea Salvați Bucureștiul, a înțeles de mult timp importanța mediului online și puterea pe care o oferă acesta de a ajunge la publicul țintă.
Iar în campania din iarna lui 2016 au arătat cum un partid mic, fără mulți membri sau resurse, se poate folosi de oportunităție din mediul online pentru a deveni, atenție, a treia forță politică a țării!
Aceștia au înțeles foarte bine cum funcționează mediul digital și i-au folosit toate oportunitățile pentru a menține legătura cu susținătorii lor și cu potențialii votanți.
De ce mi se pare exemplul important?
Pentru că au mai fost în ultimii ani încercări similare ale unor partide mici de a intra în parlament cu un discurs anti-corupție, similar USR, dar care au eșuat sau nu au avut deloc succesul USR. De exemplu, atât M10, cât și Forța Civică au avut un discurs similar, dar nu au reușit să obțină de unii singuri scorul minim pentru a intra în parlament sau cu timpul au devenit mult mai puțin vizibili.
Nu a fost și cazul USR. De la eforturile de adunare a semnăturilor pentru participarea la alegeri, până la crearea de structuri în teritoriu sau cererea de sprijin financiar pentru campanii, aceștia au folosit la maximum oportunitățile mediului digital. Video-uri live, campanii de promovare foarte bine țintite, un site eficient și menținut la zi, implicarea unor influenceri, sunt multe lucruri pe care le putem învăța de la aceștia.
3. Cunoaște-ți publicul țintă
Știi care a fost unul din principalele discursuri ale PSD în campania din 2016 și care i-a ajutat să câștige atât de detașat alegerile? Surpriză! Tăierea taxelor și sprijinirea micilor întreprinzători.
Or, asta e exact ceea ce un partid de dreapta ar fi trebuit să spună. Dar cei de la PSD au înțeles că există un număr mare de români, indeciși din punct de vedere politic, care resimt povara birocrației sau cel puțin sunt de acord că sprijinirea micilor antreprenori e un lucru bun.
Și exact acest lucru l-a comunicat PSD. Liderii PSD au scos la înaintare persoane mai tinere din partid care să prindă la acest public țintă, chiar dacă uneori acest lucru a rezultat în situații hilare.
Cred că atât PMP, cât și PSD au avut acest punct forte în alegeri, dar succesul neașteptat de mare al PSD m-a făcut să îi folosesc tot pe ei ca exemplu.
Dar și PMP, de exemplu, sub conducerea lui Traian Băsescu, a înțeles care sunt lucrurile pe care oamenii vor să le audă și și-au adaptat mesajul exact pe acestea. Idei precum unirea cu Republica Moldova nu au apărut din senin, ci dintr-un calcul politic bine făcut.
Noi, în business, avem prea des tendința de a crede că „știm mai bine” ce vrea clientul.
În loc să ținem interviuri cu aceștia, să le cerem feedback, să dezvoltăm idei/produse în funcție de nevoile acestora, facem aceste lucruri dintr-o sală de ședințe. Și apoi ne mirăm că noile idei nu au succes.
Poate un client nu îți va spune niciodată cum să-i rezolvi o problemă, dar îți va spune care este problema.
4. Organizarea învinge.
Poți avea multe motive să-l displaci pe Liviu Dragnea, dar un lucru care nu i-l poți imputa sunt competențele de organizare.
Dincolo de faptul că acestea sunt cele care l-au ajutat probabil să ajungă în fruntea partidului, PSD a fost mereu bine organizat și asta a contat în rezultatele bune pe care le-au avut aproape tot timpul.
Dacă ne uităm și în urmă, PSD a ieșit de obicei câștigător în alegeri, chiar dacă asta nu i-a garantat și majoritatea parlamentară. Dacă te uiți la exit poll-uri și la prezența la vot, este clar că aceștia reușesc constant să-și aducă susținătorii la urne și să aibă un scor constant de +/-30%.
De cealaltă parte, partide precum M10 nu au reușit nici măcar să intre în cursa pentru alegeri și din cauza lipsei de structuri în țară, care să-i ajute cu strângerea de semnături.
Indiferent de domeniul în care activăm, trebuie să înțelegem că organizarea internă, procesele, comunicarea, toate trebuie puse foarte bine la punct pentru a avea o companie de marketing eficientă.
Vorba aceea, și o idee mediocră, bine executată, se transformă într-un succes.
5. Marketingul nu poate ține locul unui produs bun
Unul dintre partidele care a avut rezultate sub așteptări în ultima campanie electorală a fost fără doar și poate PNL.
Acesta nu a reușit să scoată un scor mai bun decât a avut în 2012, deși între timp s-a unit cu fostul PDL. Deși nimeni nu se aștepta ca acesta să obțină un scor cât cel al celor două foste partide la un loc, PNL singur a avut 24.27% din voturi în 2012 și doar 20.6% în 2016.
Din punctul meu de vedere, deciziile interne din ultimii ani i-au costat mult. Probabil mulți votanți de dreapta nu au putut uita alianța cu PSD, iar cei care au aderat la mesajul luptei anticorupție nu au crezut cu adevărat că PNL s-a schimbat, optând pentru USR în schimb.
Deși în campanie aceștia au încercat să se poziționeze opus față de PSD, oamenii au simțit că acest lucru a rămas doar la nivel declarativ.
O dovadă în plus a venit și la finalul campaniei electorale când Alina Gorghiu, cea care a fost fața „noului” PNL, a votat împotriva ordonanței fostului ministru al sănătății, Vlad Voiculescu, prin care se încerca depolitizarea sistemului de sănătate.
Nu e scopul acestui articol să discute dacă un partid este „bun” sau „rău”, ori o decizie este corectă sau greșită, însă un lucru cert a fost faptul că oamenii nu au perceput PNL așa cum aceștia și-au dorit să fie percepuți.
La fel și noi, în business, prea des avem impresia că clientul nu știe nimic, avem impresia că un mesaj de marketing atractiv ne va ajuta să avem succes.
Dar clientul nu este prost, clientul este soția, prietenul, vecinul sau colegul de lucru.
Un lucru este clar, internetul a schimbat jocul, și dacă vom juca tot cartea manipulării și a ascunderii de informații, vom vedea destul de rapid ce putere poate avea o căutare pe Google sau o postare de Facebook.
Sper că nu ai ajuns până aici doar pentru că vrei să lași un comentariu acid prin care să-mi dovedești cât de puțin am înțeles ce s-a întâmplat în campania electorală.
Ideile din acest articol sunt clar simplificate pentru a face mai ușor de înțeles lecția: sunt multe lucruri pe care le putem învăța din campania electorală din 2016, fie ce să facem, fie ce să nu facem.
Scopul a fost să pornim de la ce s-a întâmplat în acea campanie electorală pentru a vedea ce putem învăța noi. Mult spor la pus în practică!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In rest, da, ar fi destul de multe afirmatii discutabile. De exemplu eu as zice ca avem partide carora le e frica sa se declare de stanga, desi au ideologie de centru-stanga, pentru a nu fi taxati de alegatorii anti-PSD. Sau as putea discuta despre mediu online, care o putea aduce o crestere rapida, insa aduce si o plafonare rapida.
Am citit plin de uimire cum PSD a castigat alegerIe in 2016 pentru ca a promis scaderi de taxe pentru oameni de afaceri si sprijinirea micilor intreprinzatori , wow .
Nu stiu de unde e scoasa ideea asta dar sigur nu este reala ,nu vad nici un om de afaceri normal la cap sa creada in promisiunile PSD,nefiind un partid aparut peste noapte.
Primul motiv pentru care PSD a castigat la pas , absenteismul .
Doi la mana pe baza unui PNL care a facut greseli dupa greseli culminand cu Marian Munteanu candidat la Primarie..
Autorul mai scoate o perla , Liviu Dragnea organizator si cica trebuie sa recunoastem asta , ma faceti sa rad ,singura lui metoda de organizare a fost sa bage frica in membrii de partid ca daca nu voteaza PSD masiv vor ajunge toti in puscarie din cauza lui Kovesi.
Ideea dumneavoastra de sateliti creati din interiorul companiei sau partidului in speta noastra PSD tocmai a fost aplicata si anume PRO ROMANIA numai ca spre deosebire de afaceri acolo e vorba de competenta si aici e vorba de hotie si ticalosie.
A amesteca structura unei companii cu modul in care este construit un partid si cum trebuie ele sa castige doar asa ca sa vedem noi ce important e marketingul , nu ajuta la nimic ba chiar este fals deoarece o companie de succes , vezi Apple, Yahoo ,Microsoft .....este bazata pe competenta, intai iti vinde produsul pe baza caruia isi face imaginea in schimb ce un partid iti vinde imaginea si dupa aia produsul care de multe ori este inexistent sau cu totul altul ca in imaginea oferita ca momeala.
Puteti sa veniti cu cea mai revolutionara idee de marketing in bussines ca nu veti rezista pe piata mai mult de 6 luni daca produsul este prost in schimb in politica si este dovedit , iti poate vinde o bucata de rahat invelit in foita de aur zeci de ani (vezi Mexic unde cel mai corupt partid posibil a stat la conducerea tarii 70 de ani cu alegeri din 4 in 4 ani).
În primul rând trebuie știut că PSD nu e „singur pe stânga”. Au existat și există în continuare partide neocomuniste (ex. Partidul Comunitar), partide socialiste tradiționale (PSR) și, mai nou, există și Demos, un partid de stânga format în general din oameni tineri.
PSD-ul a avut însă dintotdeauna, încă de pe vremea lui Ion Iliescu, politica de a „înghiți” sau, dacă nu poate, de a „reduce la tăcere” orice fel de partid care îi amenința eticheta de „singurul partid de stânga din România”. „Înghițirea” înseamnă, simplu, mituirea liderilor cu câteva funcții și închiderea partidului prin fuziunea sa cu PSD. Așa s-a întâmplat cu partidul socialist al lui Tudor Mohora, cu PSD istoric (Cunescu), cu PSM în 2003. La nivel local înseamnă, direct, „cumpărarea” tuturor celor care înalță capul: ba cu o funcție, ba cu un job pentru nevastă, ba cu o măslină și un suc etc. Bagi, cu chiu cu vai, un consilier într-o comună și te trezești că după jumătate de an ăla votează numai cu PSD-ul și când i se termină mandatul, pleacă. Un caz de notorietate e Onțanu, care a fost introdus în politică de PSM dar a trecut la PSD și a fost apoi ani de zile a fost primar din partea PSD, până l-au dat ăștia jos cu forța.
Pe de altă parte „reducerea la tăcere” nu reprezintă un procedeu, ci o sumă de metode:
- infiltrarea și spargerea din interior (de pildă în 1996 PSM-ul a fost spart în nu mai puțin de 6 formațiuni, toate împreună obținând în jur de 9-10%, dar niciuna nereușind să treacă singură pragul electoral),
- inventarea unui competitor electoral care să confuzioneze electoratul și să împiedice coagularea unui rezultat mai bun (la europenele din 2014, de unde la stânga PSD nu aveam competitor, ne-am trezit că apare de nicăieri Partidul Dreptății Sociale care fura masiv din programul nostru electoral și în plus avea 200.000 EUR la dispoziție pentru o campanie prin țară),
- în cârdășie cu mass-media și cu oamenii din interiorul mass-media, refuzul aplicării legii/legilor din audio-vizual (legea OBLIGĂ televiziunile private să ofere spațiu tuturor competitorilor electorali atunci când au emisiuni cu caracter electoral; în 2014 pe noi ne-au primit doar televiziunile mai fringe, așa, de pildă Nasul TV și o oarecare Estrada TV, foarte puțin B1, și... cam atât), ceea ce face ca publicul să nu aibă habar că există alternative pe stânga la PSD,
- tot în cârdășie cu mass-media dar și cu vectorii de imagine care apar mereu la tv, informarea greșită/mincinoasă cu bună știință a publicului (de pildă în 2014 dl prof. univ. dr. politolog Pîrvulescu, după dezbaterea candidaților la președinția Comisiei Europene, în care Alexis Tsipras a făcut o imagine foarte bună, a declarat nonșalant și fără să-i tremure vocea „păcat că din România nu poate fi votat, fiindcă Stânga Europeană nu e reprezentată de nimeni” în condițiile în care noi eram în campanie și cel puțin printre specialiști era un fapt de notorietate că noi suntem membri în Stânga Europeană și noi îl reprezentăm aici pe Tsipras; protestul nostru scris de a doua zi a primit un număr de înregistrare, o promisiune că se va răspunde în 30 de zile și,,, cam atât),
- last but not least, furtul direct la urne, dar asta în cârdășie cu celelalte partide și cu instituțiile care ar trebui să supravegheze corectitudinea procesului electoral: când nu te pot omorî „cu binișorul” atunci pur și simplu îți fură voturile și „du-te dracului, că oricum nu intri în parlament; nici dacă vrei tu, nici dacă nu vrem noi”. A se vedea, în acest sens, numărul imens de voturi anulate la europarlamentarele din 2014.
Nu e mai puțin adevărat că și „dreapta” e imbecilă și nu înțelege cât de utilă i-ar fi să existe o alternativă reală la PSD. Uitați-vă la fețele lor: la „balalaică”, la... toți ăia. Vi se pare că au fețe de proști? Nu vi se pare, chiar sunt. Cât am fost în conducerea PSR am încercat să am discuții pragmatice cu cel puțin două partide de dreapta pe principiul „inamicul comun ar trebui să ne facă prieteni”. Am ajuns personal cu discuțiile până la nivel de primar de municipiu. Nu s-a putut: se temeau de o alianță „cu comuniștii” (nici nu le ceream/sugeram așa ceva) și de „ce-o să zică lumea?”. Pentru că în mediul toxic din România orice e la stânga PSD, de fapt PSD-ul însuși, e „comunist” și merită proscris / eliminat / redus la tăcere etc.
Astfel, această manie anticomunistă pe care o trăim de 30 de ani nu face altceva decât să facă jocul PSD pentru că tot ceea ce ar putea răsări la stânga sa este automat bombardat de mass-media, intelectualii publici, guriștii mai mult sau mai puțin mărunți, vectorii de imagine și nu în ultimul rând de însăși opoziția PSD. Iar dacă mai supraviețuiește ceva, acel „ceva” e executat de PSD prin metodele descrise mai sus.
Și după aia o țară întreagă de proști se miră că „i-ote, nene, nu există nimic la stânga PSD”.
Dar ce sa facem, suntem in campanie. Unii o tin pe dreapta, altii pe stanga :)))
Sanatate!