Foto: Reality and Beyond
A 4-a ediție a Festivalului de Carte din Transilvania are loc la Richiș, Județul Sibiu între 15 și 18 septembrie, 2022
Eu m-am născut și am crescut în vestul Scoției. Presupun că, la fel ca oricărei națiuni mici, ni s-a spus mereu să privim cât mai în zare, și totuși, nu m-aș fi gândit că voi ajunge la poalele Carpaților. Febra călătoriilor a început pentru mine încă din adolescență. Am organizat prima excursie de grup pe la 19 ani și nici măcar nu-mi amintesc să fi fost un eșec răsunător.
Licența mea în Istorie Medievală și Istoria Artei, mi-a îndreptat pașii spre Praga (tematica primului meu Ghid), apoi Istanbul, pentru frescele Bizantine. Prin anii ’70 am explorat Estul, Țările Pactului de la Varșovia. Pe la finalul anilor ’70 lucram deja pentru una dintre cele mai mari agenții de turism din Marea Britanie și Italia. Am pus bazele agenției "Reality and Beyond" în anii 2000, concentrându-mi atenția pe destinații din Europa de Est, Centrală, și Balcani, parte a lumii mereu fascinantă.
Am văzut prima oară România, la sfârșitul anilor ’70, în timp ce eram ghidul unui grup al Societății Muzeelor Britanice. Peste tot era plin de buldozere. Eram urmăriți pretutindeni. În plus, aveam un sentiment cumplit de vină pe care o resimțeam gândindu-ne la farfuriile noastre sfidător de îmbelșugate versus infinitele cozi din fața magazinelor raționalizate. Desele rezervări de la hotel anulate chiar la sosire și neîncrederea fățișă dintre șoferul autocarului și translator. Amintirea izbitorului contrast dintre cenușiul Comunismului și gloria covoarelor țesute din Biserica Neagră din Brașov e întipărită în mine. Presupun că acele experiențe pregăteau și prevesteau, deja, în felul lor, germinația acestui festival.
Am organizat și condus mai multe excursii, tururi și evenimente decât îmi pot aminti, dar până în anul 2013, nu am orchestrat niciodată un festival de carte. Am început de la zero, tabula rasa. Nu mă dau în vânt după festivaluri de carte. Îmi displace genul. Alegerea atentă, această discrepanță dintre -Ei și Noi-, mulțimile, cozile, corturile. În zona de unde provin, în împrejurimile regiunii Cotswolds e plin de ele. Trebuie să recunosc, totuși, că îmi place festivalul de Biografie, pe care l-a inițiat cumnata mea, în zona de origine a lui James Boswell.
Cât despre TBF (Transylvania Book Fest) nu știu ce m-a apucat de m-am pus să îl organizez. A fost asemenea unei chemări stranii – pasionale. Probabil un mix între Genius of the Place - Genius Loci (geniul protector al unui loc) a lui Alexander Pope și celebrul citat a lui E. M. Forster din Howards End... Only Connect! „Only connect! That was the whole of her sermon. Only connect the prose and the passion, and both will be exalted, and human love will be seen at its height. Live in fragments no longer. Only connect, and the beast and the monk, robbed of the isolation that is life to either, will die.“
― E.M. Forster, Howards End) („Conectează-te doar! Asta a fost toată predica ei. Doar unește proza și pasiunea și ambele vor fi înălțate, iar dragostea va prima! Nu mai trăiți fragmentat! Conectați-vă numai, iar fiara și călugărul, răpiți de izolarea care le este viața, vor muri.”)
Așadar, știam că trebuia să o fac, dar era un risc la care mă expuneam. În primul an, programul a fost anunțat pe calea facilitată de interesul britanic pentru Transilvania: de cărțile de călătorie ale lui Paddy Leigh Fermor și de "Drumul fermecător" a lui William Blacker, "Along the Enchanted Way: A Story of Love and Life in Romania", cât și de traducerile scrierilor lui Miklos Banffy. Regina Maria mai avea de așteptat până la următorul festival. Spre surprinderea mea, lumea a venit!
Nici o clipă nu m-am gândit că ar fi ciudat să avem festivalul la Richiș, Sibiu. Avem aici o clădire publică cu o scenă imensă. Biserica din sat este fermecătoare iar străduțele în egală măsură. Există dovezi istoriografice despre teatru și muzică, încă de pe vremea saxonilor, cât și prieteni care și-au deschis pensiuni în sate învecinate. Construite de-a lungul văii, acestea sunt de o frumusețe desăvârșită. Primarul locului ne-a susținut prin Ambasadorul Marii Britanii, încă de la început. Sponsorii noștri sunt buni prieteni care, cu drag, își oferă cunoștințele și experiența. Mulți dintre scriitorii noștri, regizorii și muzicienii ne oferă cărțile lor cât și timpul lor valoros.
Am încercat să îi dau drumul în anul 2012, dar a durat mai mult decât am prevăzut. Festivalul nu este conceput de dragul profitului, dar trebuie să acopere costuri, ceea ce nu e ușor. Prințul de Wales și-a oferit generosul ajutor și a scris prefața primului și celui de-al doilea Ghid Informativ de Buzunar. Nu știam cum să îl denumesc, "Caravanserai", poate, ca și pe un grup vesel de călători. Dar nu, nu era asta, cu toate excursiile de la Sighișoara sau Mediaș. Și nici nu era doar despre cărți. Cum să fie atunci? Cum? când ai în jur, la distanțe de nici 30 și de kilometri, miriade de grupuri etnice și religii cu arhitectura lor diversă, obiceiurile, muzica, filmul, mâncarea tradițională și costumele? și dovezi grăitoare ale valurilor de popoare ostile sau prietene care au călcat aceste pământuri.
Primul public al festivalului și-a făcut curajul de a veni și de atunci avem oaspeți care revin și clădesc prietenii durabile. În prima ediție, am rugat-o pe nepoata lui Banffy să descrie cum traducea mama ei "Trilogia", pe o mașină de scris cu hârtie indigo (hârtie pentru copiat). Nimeni altcineva nu ar fi putut să o facă. A fost emoționant. Poeți români și englezi se traduceau unii pe alții. Muzica a fost minunată, discuțiile de la mesele rotunde, de neuitat, corul local, grandios, mâncarea și băutura, picnicurile, iar dansul la barul local, a declanșat începutul.
Mi-aș dori ca festivalul să continue. Sunt încântată să anunț parteneriatul cu Biblioteca Județeană din Sibiul ASTRA, încât după cum a subliniat si domnul director al bibliotecii, Răzvan Pop, suntem unicii cu un astfel de festival, organizat la sat; nici nu-mi dădusem seama de acest fapt. Chiar și așa, festivalul are nevoie de sponsorizare și finanțare serioasă. Sunt atât de fericită că Bronwen Riley a acceptat să devină directorul festivalului, deoarece studiile sale academice, cunoștințele sale și prietenia cu atât de mulți români și literatura lor, este de neprețuit.
Le sunt foarte recunoscătoare acelora care au încredere în importanța a ceea ce ne propunem prin acest festival – atât românilor cât și celor de peste granițe, care s-au bucurat din plin de ceea ce înseamnă Festivalul de Carte din Transilvania - Transylvanian Book Fest.
Știu bine de ce am pornit acest festival. Pentru că România este mult mai mult și pentru mulți dintre noi, decât Dracula, enervanta etichetă pusă acestui loc, și care pe mine personal mă irită când o aud, de fiecare dată când spun că am o'casă în Transilvania.
Dau ultimul cuvânt lui Walter Starkie... ..along the road the country became more and more fantastic, Nature in Transylvania has not had the opportunity of becoming well known to the international traveller, and every turn of the road offers fresh surprises’. (...pe parcursul călătoriei, România își dezvăluia frumusețea izbitoare. Natura Transilvaniei nu a avut încă ocazia să fie cunoscută călătorului internațional. Fiecare cotitură ne rezervă surprize noi.)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Anul 1897: Anul primelor proiectii cinematografice in Bucuresti. La teatrul Hugo, „intrarea generală 1 leu, copii 50 de bani”. Proiecțiile aveau loc în fiecare zi a săptămânii ( „în toate zilele”). Se proiectau: „Jocul de minge, „Tâmplarul la lucru”, „Copiii la dejun”, „Defilarea șefilor coreeni”, „Trăsura de gală a țarinei”, „Țarul și țarina ducându-se la biserică, cu toată suita, la încoronare”, „Băi de mare”. (Adevărul, an. IX, 1896, nr. 2580)._. 8 iunie 1897: Deja avem primele proiectii de filme (scenete) romanesti: „Defilare de 10 mai” ; „M. S. Regele călare ocupând locul pe bulevard pentru a prezida defilarea”; „M. S. Regina în trăsură și M. S. Regele călare '' s.a.m.d.
Anul 1897: Anul primelor proiectii cinematografice in Bucuresti. La teatrul Hugo, „intrarea generală 1 leu, copii 50 de bani”. Proiecțiile aveau loc în fiecare zi a săptămânii ( „în toate zilele”). Se proiectau: „Jocul de minge, „Tâmplarul la lucru”, „Copiii la dejun”, „Defilarea șefilor coreeni”, „Trăsura de gală a țarinei”, „Țarul și țarina ducându-se la biserică, cu toată suita, la încoronare”, „Băi de mare”. (Adevărul, an. IX, 1896, nr. 2580)._. 8 iunie 1897: Deja avem primele proiectii de filme (scenete) romanesti: „Defilare de 10 mai” ; „M. S. Regele călare ocupând locul pe bulevard pentru a prezida defilarea”; „M. S. Regina în trăsură și M. S. Regele călare '' s.a.m.d.