Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

De ce am „opinii”, deși nu sunt „câtuși de puțin faimoasă”

Femeie scriind

Foto: Getty Images

Tocmai mi s-a reproșat pe facebook de către un domn cu vederi de dreapta (de extremă dreapta nu de puține ori) că scriu articole de opinie în Republica “neavând nici o pregătire, și fără să fiu câtuși de puțin faimoasă”. În general nu îmi place să mă justific fiindcă nu mi se pare că este cazul - dar de data asta am vrut să scriu un articol pentru că am văzut de foarte multe ori, (inclusiv în comentarii la articolele Republica, inclusiv la cele scrise de jurnaliști celebri), cum cei care nu sunt de acord cu opinia autorului încep să conteste relevanța prezenței acestuia în paginile publicației. De ce scrie CTP despre tenis? De ce scrie Tolontan despre politică? (da, am auzit-o și pe asta!) De ce scriem noi, cei necunoscuți, despre orice? Pentru că scriem articole de opinie și nu articole științifice. Ce pregătire avem? O gândire critică și deschisă, experiență în diferite domenii. Despre ce scriem? Despre subiecte sociale care ne afectează pe toți. Nu trebuie să fii politolog ca să votezi, să ai o părere despre un partid politic sau să scrii un articol de opinie despre politicile partidului de guvernământ de exemplu, nu trebuie să fii profesor să ai o opinie despre politicile promovate de Ministerul Educației. Acesta este dreptul la opinie și la liberă expresie pe care, culmea, tot cei de dreapta o scot în față când se opun corectitudinii politice.

Nu trebuie neapărat să fi studiat Jurnalismul să scrii articole (mulți jurnaliști venind din diferite alte domenii), nu trebuie să fi studiat Litere să fii un bun scriitor. Trebuie doar ca ceea ce scrii să fie relevant pentru un număr de cititori, să nască o conversație, o dezbatere.

Totodată, ca să răspund la partea cu „câtuși de puțin faimoasă”, am să încep prin a spune că poți să fii actor și fără să fii faimos. Poți să câștigi bani din actorie făcând teatru independent sau filme independente și să te numești actor. Poți să ai diplomă de actorie de la o universitate acreditată, să iei o pauză și să lucrezi în alt domeniu, și să te numești tot actor - pentru că asta este profesia ta. Pentru că probabil o faci din pasiune și nu pentru notorietate. Actoria este în general unul din singurele domenii unde dacă nu ești celebru pentru unii oameni cu o minte închisă înseamnă că nu ești profesionist. Poți să fii un profesor într-un sat necunoscut, nimeni nu o să îți conteste profesia, din moment ce ești un actor care nu are notorietate, nu ai profesie. Nu că notorietatea ar trebui să aibă legătură cu scrisul articolelor în orice caz. Ești de acord cu o opinie sau nu pentru că consideri că este bine justificată, nu pentru că cel care o spune este faimos sau nu.

Consider că la 32 de ani de la Revoluție e timpul să începem să gândim cu mintea noastră și să avem opinii despre orice, nu să ne încorsetăm în mentalități învechite unde trebuie să stăm în banca noastră. O opinie a unui „nepregătit” e utilă oricum, fie că ești de acord sau nu cu ea. Deschide un dialog, despre așa nu sau așa da, și invită la dezbatere, la curaj.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu notorietatea sau recunoașterea publică ar trebui să ne recomande scrierile, ci consistența și valoarea lor, evident. Dar văd la autoarea articolului o atitudine confuză și o lipsă de idei bune flagrantă. OK, s-a luat cineva de dânsa în postări. E ăsta un sfârșit de lume? Nu. În cazul autoarei e vorba doar de dorința de liberă exprimare sau de dorința lipsei opozanților? Că, a propos, ca o paranteză, în ultima vreme s-a terminat și cu comentariile la articolele lui CTP. Omul a hotărât dintr-o dată și fără să se justifice în niciun fel față de cititori, că la articolele lui nu se mai pot posta comentarii. Pur și simplu așa ”vrea mușchii lui”. Că sunt unii hateri, că sunt alții fani, gata, mucles fără explicații. Poate și pe autoarea de față o deranjează criticile (care pot fi nefondate dar și corecte) și a făcut un articol întreg despre asta. Dar să nu neglijăm un aspect: se presupune implicit că autorii articolelor chiar au o competență cât de cât în domeniile despre care vorbesc. Fiindcă una este să scrii un articol (unde se cere cât de cât competență) și alta e să postezi COMENTARII la un articol, unde poate să se exprime liber orice ”nea Ion că și el e om”. E ca și când am confunda comentariile publicului la un film sau un roman cu măiestria actorilor, respectiv a scriitorului respectivului roman (sau orice altă situație similară).
    În altă ordine de idei nu e clar ce anume ”vederi de dreapta” o enervează pe autoarea noastră. Înțeleg deci că e anti liberală. Din alte ziceri pare de asemenea anti stânga tradițională. Rezultă că e o micuță useristă. Iar eu, recunosc, cam am alergie la useriști. Ba mai mult, dânsa pare o useristă confuză și amatoare ideologic. Pe de-o parte vorbește de libertatea de gândire și de expresie (că doar au trecut deja 32 de ani de la Revoluția împotriva comunismului) dar pe de altă parte îi cam combate pe cei care nu sunt de acord cu ”corectitudinea politică”, adică versiunea oficială a lucrurilor, chiar dacă de multe ori aceasta este perversă și controversată. Păi hotărâți-vă: ori avem voie să emitem orice păreri personale, ori ne este interzis asta, dacă nu suntem ”corecți politic”?
    În concluzie, eu vă recomand, micuță domnișoară, să mai studiați un pic, să mai creșteți, timp în care să învățați mai întâi să ascultați alte idei și apoi să emiteți propriile idei vehemente și în general să aflați că nu tot ce zboară se mănâncă. Iar asta nu are legătură cu stilul învechit sau novator al cuiva, ci cu maturitatea sa intelectuală și emoțională - sufletească, acestea fiind de regulă, unele puncte slabe ale useriștilor. Printre altele.
    • Like 0
  • Este foarte in regula sa scrieti. Dar motivul pt care este ok consta in faptul ca o astfel de opinie personala publicata nu are, in esenta, o valoare sociala. Cel mult, in ea se pot regasi si terti cititori, dar ea nu contribuie cu nimic mai mult decat opiniile-comentarii ale cititorilor. Astfel de opinii, nefiind bazate pe o experienta sau, dupa caz, expertiza in domeniul abordat, detin stricto sensu valoarea unor pareri personale neavizate despre un oarecare subiect, circumscrise dreptului general la libera exprimare. De altminteri, cam asta reprezinta site-ul Republica: o platforma online in care, in cele mai multe cazuri, persoane fara experienta si expertiza in varii domenii isi exprima parerile personale (fie ca sunt contributori sau cititori-comentatori, parerile lor avand o valoare egala: pareri personale).
    • Like 2
  • E în regulă, așa este cu un singur amendament/condiție: să stăpânești limba în care te exprimi.
    Este o condiție esențială, zic eu, fără de care nu te califici nici la cea mai mică atenție din partea cuiva.
    La nivel prozaic, sunt mulți comentatori (inclusiv pe platforma Republica) care sar ca arși când le reproșezi un oareșce analfabetism și o trântesc pe aia cu "dreptul la opinie", cu "cine ești tu să mă corectezi pe mine?", cu "școala vieții e mai importantă", etc.
    Revin și închei: dacă faci greșeli de gramatică se prezumă că educația ta e șubredă (trivium, așa-i ?) sau cel puțin îți lipsește minimul respect față de cititori și nu aloci nici măcar două minute la final să recitești ce ai scris ("cap limpede", așa-i?).
    Zi frumoasă tuturor !
    • Like 2
    • @ razvan.novac@gmail.com
      Gandalf check icon
      Dacă, oarecumva, domnu' Răzvan a făcut referire la englezo-românizmele fonetizate din răspunsul meu, pentru clarificare adaug următoarele:
      a. Influiensăr = influencer
      b. selebriti = celebrity
      În ultimii ani (15) am vorbit engleză la muncă, la coperativă, în aeroport. N-am ajuns ca un oarecare celebru fotbalist, da' mai zic uneori cum (cenzurat) se zice asta în română? e drept, cuvinte mai complicate, de le zicea mecanicul meu Călin „cuvinte de la televizor”
      Sfârșitul clarificării.
      • Like 2
    • @ Gandalf
      Chiar nu făceam nicio referire la dumneavoastră!
      Si nici nu trebuie să scuzați "romgleza" folosită în comentariu, folosită cu ironie fină chiar e simpatică pe alocuri!
      • Like 0
  • Gandalf check icon
    Doamna Stoica, sunt parțial de acord cu dreptul la opinie al oricui despre orice.
    Problema este că uneori opiniile înlocuiesc competențe și expertize, devenind bombe cu ceas prin efectele pe care le produc în privat (dacă nu ești celebru, sic!) sau în societate, dacă ești influiensăr :D ori selebriti :D
    În ziua în care se va generaliza onestul și simplul: habar n-am, utilizat în expresia „despre asta habar n-am, hai să căutam un specialist” - o să fiu în întregime de acord. Năcazu-i că nu cred să trăiesc destul s-apuc ziua aia. Și n-aș crede nici dac-aș fi doar student...
    • Like 3
  • Corina check icon
    Bine faceți că nu vă lăsați intimidată. „Domnii cu vederi de dreapta” pot fi sămânță pentru tiranii noștri de mâine - sau bodyguarzii lor. Să-i combatem fără pauză.
    • Like 0
    • @ Corina
      Ma îndoiesc, si mult, ca știți exact ce vrea să zică stânga dreapta asta. Va pot demonstra ca sunteți de extrema!! dreapta si nu ați aflat încă. Etichetele s - au inventat pentru eficientizarea muncii. Dar dumneavoastră nu vreti eficiență ci putere.

      • Like 0
  • mhm check icon
    Era o vorbă la americani: opinions are like assholes - everyone has one, and they all stink.
    Tolontan măcar face sau păstorește totuși niște investigatii.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult