Foto: Presidency.ro
Președintele României a primit zilele trecute la Aachen premiul internațional Carol cel Mare pe anul 2020. Decernarea, care are loc tradițional de sărbătoarea creștină a Înălțării după calendarul bisericilor occidentale, nu a putut avea loc la data stabilită din motive lesne de înțeles. În primăvara memorabilă a lui 2020 întreaga lume se confruntă cu un virus nou pentru care nu exista încă un tratament adecvat. Evenimentele care nu erau esențiale și care nu se puteau desfășura în mediul online au fost amânate. Organizatorii au decis amânarea decernării, motiv pentru care decernarea premiului a avut loc abia la acest început de octombrie 2021.
Momentul decernării vine pe fondul unui val de critici interne la adresa Președintelui României. I se reproșează afirmația că ”statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii” în condițiile în care Președintele este șeful statului și faptul că a înclinat balanța alegerilor interne din PNL. Faptul că s-a deplasat în Germania pe fondul incendiului de la spitalul din Constanța a făcut aceste critici chiar mai agresive, deși președintele și-a început discursul prin ținerea unui moment de reculegere pentru victimele incendiului și decernarea, deja amânată, nu mai suporta încă o amânare.
Criticile vin atât din partea partidului de opoziție care s-a poziționat în fruntea retoricii anti-sistem,cât mai ales din partea foștilor parteneri de guvernare ai liberalilor din USR. Victimă colaterală a criticilor este tocmai premiul Carol cel Mare și decernarea de la Aachen. Premiul este luat în derâdere și comparat cu diverse premii sau festivaluri de mâna a șaptea. Ba chiar cineva compară decernarea premiului cu participarea la un turneu de golf.
Cred că aceste comparații vin pe fondul unei lipse elementare de documentare și înțelegere. Nu am înțeles ce este premiul Carol cel Mare și nu înțelegem că decernarea lui, chiar către un președinte pe care suntem îndreptățiți să-l criticăm, reprezintă un pas simbolic, dar important, către mai buna noastră acceptare în Uniunea Europeană și o recunoaștere a eforturilor comune pro-europene din anii 2017-2019.
Foto: Imagine de pe o stradă din Aachen. Credit: Paula Ivan
Ideea premiului Carol cel Mare s-a născut pe ruinele celui de-al Doilea Război Mondial. Societatea pentru decernarea premiului Carol cel Mare al orașului Aachen a fost fondată în 1950, pe fondul unui impas în dezvoltarea instituțiilor ce aveau să preceadă Uniunea Europeană de astăzi. Fondatorii și-au propus decernarea anuală a unui premiu pentru cea mai valoroasă contribuție la înțelegerea vest-europeană. Nu întâmplător premiul este decernat în orașul Aachen, fosta capitală a imperiului lui Carol cel Mare. Acest prim imperiu al evului mediu a fost un precursor îndepărtat atât al statului francez, cât și al statului german de astăzi și a reprezentat un model de unitate a Europei Occidentale. Deținătorii premiului Carol cel Mare sunt politicieni prestigioși, cu merite incontestabile în consolidarea unității europene. De la Alcide De Gasperi, Jean Monnet, Konrad Adenauer și George Marshall la Francois Mitterand, Helmut Kohl, Vaclav Havel, Bronislaw Geremek, Angela Merkel, Donald Tusk și Emmanuel Macron, toți deținătorii premiului au avut o contribuție esențială la existența Uniunii Europene așa cum o cunoaștem astăzi. Asta nu îi pune pe acești politicieni deasupra criticilor interne. Însuși Helmut Kohl, arhitectul unității germane, s-a retras din viața politică drept urmare a unui scandal de corupție. Meritele sale în formarea Uniunii Europene rămân însă incontestabile.
Prin Klaus Iohannis, România devine parte a unui cerc simbolic de politicieni care au contribuit semnificativ la dezvoltarea Uniunii Europene. Indiferent de simpatiile sau antipatiile pe care ni le trezește actualul președinte, momentul în sine este un simbol al acceptării României în această Uniune. Dacă în mod tradițional ne făceam griji că ”nu suntem admiși la masa bogaților” iată-ne membri cu drepturi depline ale uneia dintre cele mai selecte ”mese” din Uniunea Europeană.
Dacă urmărim argumentele pentru care premiul i-a fost decernat lui Klaus Iohannis, găsim un întreg paragraf legat de protestele pentru o justiție independentă din anii 2017-2019. Aceste proteste nu ar fi fost posibile fără implicarea cetățenilor români, ai oamenilor fără funcții politice, dar dornici ca România să își păstreze parcursul democratic și european. Aceste proteste ne-au găsit împreună, indiferent dacă astăzi suntem membri sau simpatizanți ai USR, PNL sau dacă ne-am retras din nou scărbiți de viața politică. Aș îndrăzni să spun că acest premiu revine, atât președintelui, cât și țării, dar și cetățenilor care au ales să se unească pentru menținerea parcursului european al României. Or , tocmai din aceste motive, premiul Carol cel Mare at trebui să ne intereseze. Iar mesajul de unitate pentru o Românie europeană nu ar trebui să se piardă în mod nedrept în vacarmul politic de la București.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In rest nu mi se pare gresit ca l-am vazut pe la niste simpozioane si decernari caci pana la urma politica externa a fost singura sarcina de care s-a achitat cu o anumita decenta.